Dezastrul climatic al Europei: 35.000 de morți și pagube de 180 de miliarde

Odată cu echinocțiul de toamnă, instituțiile europene au făcut bilanțul unui sezon estival marcat de anomalii meteo fără precedent. Peste 35.000 de oameni și-au pierdut viața pe continent din cauza temperaturilor extreme, conform estimărilor furnizate de proiectul EuroMOMO (European Mortality Monitoring Project). Deși centralizarea la nivelul Uniunii nu include încă statistici detaliate pe fiecare țară, rapoartele interne indică Germania pe primul loc la numărul de decese, cu aproximativ 14.000 de cazuri înregistrate până la debutul lui august. În Franța, cea mai caniculară vară din ultimii 126 de ani a adus aproape 8.000 de decese în exces, în timp ce autoritățile sanitare din Spania au consemnat 5.232 de victime asociate căldurii sufocante.

Spitalele occidentale, nepregătite pentru caniculă

Tragedia a fost amplificată de incapacitatea infrastructurii medicale de a răspunde noilor condiții meteorologice. În cadrul dezbaterilor din Parlamentul European desfășurate între 14 și 17 septembrie, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a subliniat că unitățile spitalicești și azilele de bătrâni s-au supraîncălzit la niveluri periculoase. Confruntate cu temperaturi de peste 40°C, clădirile gândite inițial să conserve căldura au funcționat ca veritabile capcane termice pentru bătrâni și pacienți cronici, grupul cel mai lovit de valurile de căldură.

O cercetare recentă a Institutului German al Spitalelor arată amploarea problemei: doar 5% dintre saloanele de pacienți din Germania au climatizare, iar 59% dintre spitalele germane nu dispun de niciun salon răcit. Restul de 41% au capacitatea de a climatiza doar circa 11% din spațiile de spitalizare. În Franța, unde trei sferturi din spitale au echipamente de aer condiționat, acestea sunt concentrate exclusiv în secțiile de terapie intensivă, blocuri operatorii și câteva încăperi comune. Modernizarea acestor facilități se lovește de costuri uriașe și reguli sanitare extrem de stricte, menite să prevină contaminarea cu bacterii periculoase prin instalații vechi sau neconforme.

660.000 de hectare arse și fluvii care seacă

Distrugerile provocate naturii și resurselor agricole sunt masive. În evaluarea prezentată la Strasbourg, Ursula von der Leyen a atras atenția asupra dezastrului din teren:

„În Hautes Fagnes din Belgia, o turbărie formată de-a lungul secolelor a ars într-un pustiu de cenușă. Flăcările au făcut ravagii din munții Irlandei până în insulele Greciei și Croația. În Alpi, ghețarii antici se retrag și mai mult în fiecare zi. (...) Fluvii de o importanță-cheie precum Dunărea, Rinul și Garonne dispar sub ochii noștri“ — Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene

Focul a mistuit 660.000 de hectare în toată Uniunea și a compromis aproximativ 12 milioane de tone de culturi agricole. Spania a fost teritoriul cel mai sever lovit, concentrând aproape jumătate din totalul arsurilor europene – peste 315.000 de hectare mistuite în regiuni precum Madrid, Costa del Sol, Valencia, Castilla sau Caceres. În cadrul dezbaterilor, eurodeputata Estrella Galán a comparat amploarea incendiilor spaniole cu dispariția simultană a teritoriului Maltei și al Luxemburgului. Aceasta a reclamat și lipsa de strategie privind forța de intervenție, semnalând că 4.000 de pompieri forestieri spanioli sunt disponibilizați pe timpul iernii.

În Franța, cele 115.000 de hectare calcinate au marcat cel mai dramatic sezon de incendii din ultimii 75 de ani. În Gironde, un focar solitar de peste 42.000 de hectare a determinat strămutarea a peste 220.000 de localnici, provocând suprasolicitarea sistemului axat pe voluntari și declanșarea unor mișcări greviste din cauza epuizării echipajelor. Portugalia a apelat la Mecanismul European de Protecție Civilă pentru flote aeriene de sprijin, în vreme ce Grecia a fost asaltată de zeci de focare violente aprinse la intervale de 24 de ore. De asemenea, incendii neobișnuit de mari au pus în dificultate echipele de intervenție din Marea Britanie, Belgia, Germania și Europa de Est, comunități care nu aveau dotări pentru scenarii de această amploare.

Factura dezastrului: 180 de miliarde de euro

Nota de plată a sezonului cald ajunge la 180 de miliarde de euro, reprezentând aproximativ 1% din produsul intern brut comunitar. Europarlamentara italiană Annalisa Corrado a subliniat că această valoare echivalează cu bugetul pe un an dedicat politicilor de coeziune, sprijinirii fermierilor și cercetării științifice.

Cea mai grea povară economică este declinul productivității muncii, evaluat la 0,6% din PIB-ul european. Sectorul agricol se confruntă cu scăderi ale producției cuprinse între 3% și 7%, comisarul pentru Gestionarea Situațiilor de Criză, Hadja Lahbib, precizând că pagubele anuale generate de climă în agricultură se ridică deja la 28,3 miliarde de euro. Restul costurilor provine din scumpirea alimentelor, tarifele mărite la electricitate, frânarea generării de energie și blocajele de pe rețelele feroviare, rutiere și fluviale. Îngrijorător este că doar 25% dintre aceste pierderi sunt acoperite prin polițe de asigurare privată, restul fiind suportat din bugetele statelor membre – adică direct din buzunarele contribuabililor.

Paradoxul încălzirii rapide a continentului

Monitorizările furnizate de serviciul prin satelit Copernicus atestă că vara lui 2026 a devenit cea mai fierbinte din istoria Europei de Vest, depășind jalonul din 2003, și a treia cea mai caldă la nivelul întregului continent. Valurile succesive de caniculă au debutat la finele lunii mai și s-au extins treptat din vest spre centrul, nordul și estul Europei, afectând intens inclusiv România.

Comisarul european pentru Climă, Zero Emisii și Creștere Curată, Wopke Hoekstra, a arătat că temperatura medie pe continent a urcat deja cu 2,5°C comparativ cu perioada preindustrială. Europa cunoaște o viteză de încălzire dublă față de media globală, determinată de poziționarea geografică: aproximativ 6,5% din masa uscatului european este situată în zona arctică – regiunea cu cea mai accentuată încălzire de pe Pământ. Această arie arctică europeană este împărțită între Rusia europeană (63%), Norvegia (22%) și Islanda (15%), în timp ce Groenlanda, deși legată politic de Danemarca, aparține geografic Americii de Nord. La această configurație se adaugă schimbările din circulația atmosferică, care blochează masele de aer fierbinte deasupra Europei.

Eforturi europene versus competiție globală

În timp ce companiile și cetățenii din UE achită facturi considerabile pentru a finanța tranziția ecologică, blocul comunitar generează doar 6% din emisiile cu efect de seră ale lumii, în timp ce restul de 94% provine din afara granițelor sale. Wopke Hoekstra a punctat că Uniunea nu poate soluționa problema izolată și că marile economii trebuie să își asume cote similare de reducere.

Totuși, percepția că restul lumii ignoră criza este combătută de eurodeputata cehă Danuše Nerudová (PPE). Aceasta califică drept propagandă ideea pasivității internaționale. Deși construiește în continuare termocentrale pe cărbune, China a integrat recent 430 GW de capacitate din regenerabile și vizează renunțarea totală la combustibili fosili până în 2060. India, la rândul ei, dorește ca rețeaua feroviară națională să funcționeze cu emisii nete zero până în 2030 și a redus intensitatea emisiilor raportate la PIB cu peste 37%, apropiindu-se de ținta de 45% asumată la ONU.

Referitor la Statele Unite și retorica republicană axată pe extracția de hidrocarburi, Nerudová amintește că SUA nu dispun de o piață a certificatelor de carbon la rang federal, deciziile aparținând statelor federale. Peste jumătate din PIB-ul american este produs în state membre ale alianței verzi, cum este California, unde din 2035 se vor comercializa doar autoturisme electrice, pe hidrogen sau hibrizi de înaltă eficiență, motoarele clasice pe benzină și motorină fiind interzise la vânzare.

Ce măsuri pregătește Bruxelles-ul

Comisia Europeană urmează să prezinte un cadru strategic dedicat contracarării valurilor de arșiță extremă. Noile incendii au generat apariția așa-zișilor „nori de foc”, fenomene meteorologice extreme în care coloanele masive de fum răcit creează descărcări electrice, tornade de foc și furtuni violente, propagând noi focare mult prea rapid pentru a fi oprite la timp, în ciuda detectării prin satelit.

O altă miză majoră este efectul de „insulă termică urbană”, unde betonul și asfaltul acumulează căldura pe parcursul zilei și o eliberează noaptea, multiplicând numărul de infarcte, șocuri termice și acumulări de ozon toxic la nivelul solului. Soluțiile de tipul acoperișurilor înverzite sau al pavajelor permeabile s-au dovedit depășite când temperaturile depășesc pragul de 40°C.

Wopke Hoekstra a atras atenția că prioritățile imediate vizează protecția celor mai vulnerabili cetățeni – persoane fără adăpost, copii, suferinzi de boli cronice și vârstnici –, alături de întărirea capacităților spitalicești și adaptarea orașelor:

„În această vară, peste 35.000 de decese suplimentare au fost înregistrate în timpul valurilor de căldură. O astfel de vară nu trebuie să se mai repete. Trebuie să devenim mai bine pregătiți și mai rezilienți. Acesta este scopul cadrului nostru integrat pentru reziliența climatică. Din păcate, nu există o soluție miraculoasă. Situația se va agrava înainte de a se îmbunătăți”, a conchis oficialul european.

Explorează subiectele:

schimbări climatice caniculă Uniunea Europeană

Distribuie Distribuie Comentarii