Efectul bumerang al lui Donald Trump: cum transformă presiunile SUA Europa în superputere
Donald Trump, întâlnire cu lideri europeni la Casa Albă Foto: EPA/EFE
Jurnaliștii britanici descriu noua dinamică geopolitică drept un „paradox amar”. Pe măsură ce Casa Albă se folosește tot mai frecvent de vulnerabilitățile Europei și ale Ucrainei – dependente de informațiile militare americane, de comunicațiile prin satelit și de sistemele de apărare antiaeriană –, aliații sunt împinși să identifice soluții pe cont propriu.
„De pe vremea lui Carol cel Mare, Europa nu a avut un unificator mai bun decât Donald Trump”, notează autorii analizei, adăugând că „latura pozitivă este că presiunile Washingtonului dau naștere acelei autonomii europene despre care se credea că nu va apărea niciodată”.
Conform evaluării The Times, continentul european are șansa de a ieși din actuala criză „mult mai redutabil”, cu condiția ca statele membre să prevină destabilizarea politică internă și să reziste presiunilor exercitate de Rusia în următoarele 18 luni.
Cum își epuizează Washingtonul propriile pârghii de influență
Constrângerea politică dă rezultate doar atâta vreme cât partea vizată nu dispune de alternative viabile. Schimbarea de curs de la Washington le-a demonstrat deja liderilor europeni, Kievului și celorlalți parteneri globali cât de fragile și costisitoare pot deveni garanțiile de securitate americane.
Întârzierile în furnizarea sistemelor antiaeriene, dificultățile asociate rețelei Starshield și hotărârea administrației Trump de a relaxa presiunea economică asupra Moscovei au convins capitalele europene că trebuie să creeze mecanisme imune la deciziile președintelui SUA. Folosind superioritatea tehnologică și militară ca mijloc de șantaj, Washingtonul își erodează singur influența. La fel ca stocurile de rachete interceptoare, capitalul politic nu este inepuizabil, iar fiecare utilizare a acestuia îi scade valoarea.
Această schimbare de paradigmă lovește direct și în industria americană. „Fiecare euro investit de Europa în propriile sisteme de armament înseamnă bani care nu mai ajung la companiile americane de apărare și o armă a cărei livrare nu o mai poate bloca președintele SUA”, punctează publicația britanică.
Trei decenii de vulnerabilitate și cursa pentru înarmare
După aproape 30 de ani în care s-a bazat excesiv pe supremația militară a SUA, Europa a ajuns să poată suplini astăzi o mare parte din asistența financiară și armamentul livrat Ucrainei de americani. Cu toate acestea, există încă puncte nevralgice majore care oferă Washingtonului pârghii importante de control: rachetele interceptoare pentru sistemele Patriot, comunicațiile la nivelul rețelei Starlink și sateliții capabili să avertizeze timpuriu asupra lansărilor de rachete balistice.
Pentru a elimina aceste „strangulări” tehnologice, statele europene au accelerat propriile programe de apărare antirachetă. Se fac comenzi pentru noile sisteme SAMP/T NG, se avansează în programul multinațional FREYJA și se caută furnizori alternativi de rachete interceptoare, inclusiv pe piața din Japonia.
În domeniul spațial, sateliții optici și radar deținuți de europeni ar putea prelua într-un timp relativ scurt o mare parte din sarcinile de culegere de informații asigurate acum de americani. De asemenea, în eventualitatea unor disfuncționalități ale rețelei Starlink, sistemele OneWeb și GovSatcom pot asigura o acoperire parțială pentru Ucraina și restul continentului. Totuși, dezvoltarea unui sistem european complet autonom pentru detectarea lansărilor de rachete balistice nu este estimată să fie finalizată înainte de anii 2030.
Alianța dintre banii europeni și inovația militară ucraineană
O soluție de supraviețuire în fața politicii imprevizibile de la Casa Albă o reprezintă combinarea capitalului european cu tehnologia și capacitatea de producție a industriei de apărare din Ucraina. Sectorul militar ucrainean a demonstrat o adaptabilitate remarcabilă, producția de drone înregistrând o creștere de 370% în acest an.
Un exemplu elocvent este racheta de croazieră ucraineană Flamingo, al cărei cost de producție se situează sub pragul de 600.000 de dolari pe unitate, o fracțiune din prețul unei rachete americane Tomahawk, evaluată la aproximativ 3,5 milioane de dolari. Danemarca a făcut deja primul pas în susținerea acestui model, oferind o garanție de stat pentru un credit destinat fabricantului rachetelor Flamingo.
Arma economică împotriva Moscovei
Până la atingerea unei independențe tehnologice depline față de SUA, Uniunea Europeană își poate mobiliza forța financiară pentru a susține Kievul. Principalele instrumente aflate la îndemâna blocului comunitar includ creditul de 90 de miliarde de euro aprobat pentru Ucraina, dar și activele rusești înghețate, a căror valoare se ridică la aproximativ 202 miliarde de euro.
În paralel, autorii analizei sugerează că Europa poate lovi decisiv în capacitatea Kremlinului de a-și finanța efortul de război fără a împovăra suplimentar contribuabilii europeni. Acest lucru ar putea fi realizat prin intensificarea acțiunilor împotriva „flotei fantomă” utilizate de Moscova și prin impunerea unei interdicții totale asupra serviciilor europene implicate în transportul petrolului rusesc.
Explorează subiectele:
