Emoțiile au o hartă fizică universală? Studiul finlandez arată cum simțim fericirea sau invidia
Un studiu inedit al cercetătorilor finlandezi a dezvăluit că emoțiile pe care le trăim, de la bucurie la furie sau invidie, nu sunt doar stări psihologice abstracte, ci se manifestă printr-o serie de senzații fizice distincte și universale. Descoperirea sugerează că modul în care corpul nostru procesează sentimentele ar putea fi înnăscut, depășind barierele culturale și lingvistice.
Echipa de cercetători de la Universitatea Aalto din Finlanda a inițiat un experiment la care au participat peste 700 de persoane. Fiecărui participant i s-a prezentat o listă de cuvinte reprezentând diverse emoții, alături de două siluete umane goale. Sarcina lor a fost să indice care părți ale corpului se simțeau mai active și, respectiv, mai puțin active, atunci când trăiau emoția descrisă.
Este important de subliniat că nicio emoție nu a fost provocată artificial în timpul studiului. Participanții au relatat pur și simplu senzațiile fizice pe care le asociau deja din propria experiență cu emoțiile respective. Pe baza acestor rapoarte, oamenii de știință au suprapus răspunsurile și au creat hărți termice detaliate pentru fiecare sentiment. Pe aceste hărți, culorile calde indică o intensificare a senzațiilor, în timp ce nuanțele reci sugerează o diminuare a activității în anumite zone ale corpului.
Descoperirile au fost remarcabil de consecvente, indicând tipare distincte pentru fiecare stare emoțională. De exemplu, fericirea pare să activeze aproape întregul corp, de la cap până la picioare. În schimb, emoții precum furia și frica se manifestă predominant în zona pieptului, a brațelor și a capului – zone esențiale pe care corpul le-ar mobiliza în situații de luptă sau de fugă. Dezgustul se localizează cu precădere în gât și stomac, o corelație puternică cu senzațiile fizice de greață adesea descrise de oameni.
Tristețea și depresia au un efect aproape invers față de fericire, scăzând senzația din brațe și picioare. Acest fenomen ar putea explica senzația de greutate și oboseală profundă resimțită în stările de tristețe intensă. Dragostea și mândria, asemănătoare în manifestare, radiază ambele din piept și cap. Rușinea este resimțită cel mai puternic la nivelul feței, manifestându-se prin înroșire, în timp ce restul corpului se simte rece. Un caz aparte este invidia, care pare să rămână aproape complet izolată în cap, prezentând o deconectare semnificativă de restul corpului comparativ cu toate celelalte emoții studiate.
Pentru a se asigura că rezultatele nu sunt o simplă coincidență sau rezultatul unor expresii lingvistice comune, echipa de cercetători a replicat experimentul cu vorbitori de suedeză și de Hokkien taiwanez. Aceste două grupuri lingvistice nu au nicio legătură istorică cu limba finlandeză. În mod remarcabil, aceleași tipare de activare corporală au fost observate și în aceste culturi. Această consistență inter-lingvistică și culturală sugerează că hărțile emoționale nu sunt doar metafore precum „o inimă frântă” sau „fluturi în stomac”. Dimpotrivă, ele ar putea reflecta un mecanism înnăscut și fundamental al modului în care corpul și creierul uman procesează emoțiile.
Explorează subiectele:
