Facturile uriașe la energie amenință industria europeană înainte de iarnă
Criza energiei revine în Europa Foto: Shutterstock
Aprovizionarea energetică a continentului european traversează o nouă perioadă critică. Blocajele din strâmtoarea Ormuz – arteră maritimă responsabilă pentru tranzitul a 20% din petrolul și gazele lumii – cauzate de atacurile iraniene asupra navelor comerciale pe fondul tensiunilor cu Washingtonul, au declanșat un șoc pe piețe. În paralel, cotația țițeiului a urcat la 107 dolari pe baril, iar prețul gazelor s-a dublat în ultimele două luni, ajungând la valori nemaiîntâlnite în ultimii trei ani în Regatul Unit și Uniunea Europeană.
În Marea Britanie, tarifele angro pentru gaze au atins 205 penny pe therm, depășind cu 101% valoarea din iunie (102 penny) și crescând spectaculos față de cele 78 de penny înregistrate la finele lunii februarie. Dependența de importuri, care acoperă circa 70% din consumul britanic, amplifică vulnerabilitatea pieței locale.
Situația este complicată de starea rezervelor. Incapacitatea statelor de a acumula stocuri suficiente pe parcursul verii a lăsat depozitele europene la un grad mediu de umplere de numai 67%, cu mult sub media obișnuită a perioadei, de aproximativ 80%, reprezentând cel mai scăzut nivel din ultimul deceniu. Germania se află la un grad de umplere de aproximativ 50%, periclitându-și ținta de 70%, iar Țările de Jos vor rata probabil pragul propus de 80%. Marea Britanie este la rândul ei expusă, bazându-se pe importuri prin conducte dinspre continent și transporturi maritime din Orientul Mijlociu și SUA, în contextul unor capacități interne reduse de înmagazinare. Chris O’Shea, directorul executiv al Centrica, proprietarul British Gas, a subliniat că infrastructura britanică intră în sezonul rece cu depozitele practic goale.
Impact dureros asupra marilor ramuri industriale
Companiile mari consumatoare de energie trag semnale de alarmă tot mai insistente. Organizația comercială Eurometal a estimat că numărul posturilor pierdute în producția europeană ar putea atinge 300.000 până la finalul acestui an, sub presiunea combinată a costurilor de operare și a concurenței din China.
Reprezentanții sectorului siderurgic consideră că scumpirile riscă să modifice structural peisajul economic regional.
„[Vor duce inevitabil la întreruperi ale producției. Astfel de costuri suplimentare nu pot fi pur și simplu absorbite de industriile mari consumatoare de energie, expuse concurenței internaționale.] Cu cât criza durează mai mult, cu atât este mai mare riscul ca reducerile temporare ale producției să devină structurale, cu consecințe asupra investițiilor, ocupării forței de muncă și, în cele din urmă, asupra viabilității fabricilor industriale din Europa.” — Axel Eggert, director general Eurofer
La rândul său, Alexander Julius, managing partner al distribuitorului de oțel Macrometal Handelsgesellschaft din Hamburg și lider al Eurometal, a avertizat că firmele din Mittelstand sunt dezavantajate față de rivalii sprijiniți direct de guverne din afara Europei. În viziunea sa, dacă nivelul cheltuielilor cu energia – privită ca element structural primar – și povara taxelor verzi nu sunt reduse, alternativa este falimentul sau delocalizarea operațiunilor către Asia.
Tot în Germania, industria auto – prin asociația patronală VDA – a cerut măsuri prompte decidenților de la Berlin și Bruxelles, punctând că tarifele la electricitate, de până la trei ori mai ridicate decât în Statele Unite, subminează atractivitatea economică a țării și viitoarele investiții străine directe.
Chimia și metalurgia, sub o dublă presiune
În industria chimică, vulnerabilitatea este accentuată de faptul că gazul funcționează simultan ca sursă termică și materie primă. Francesco Buzzella, liderul Federchimica din Italia, semnalează că energia a ajuns să cântărească 18% din valoarea bunurilor finite din acest sector, față de 14% în 2021, cu perspectiva de a urca la 23% dacă petrolul și gazul nu se ieftinesc.
Efectele sunt vizibile deja în Regatul Unit: activitatea industriei chimice s-a prăbușit cu 60% comparativ cu nivelul din 2021, consemnând închiderea a cel puțin 25 de facilități industriale, potrivit Chemical Industries Association. Peter Huntsman, directorul general al Huntsman Corporation, menționa încă din primăvară pentru The Guardian că scumpirile prelungite ar putea forța grupul să oprească activitatea ultimei sale fabrici din Marea Britanie, situată la Wilton, în Teesside.
În același timp, un raport al Item Club arăta că evenimentele geopolitice și conflictul armat ar putea șterge 163.000 de locuri de muncă din economia britanică în 2026, zonele industriale precum Țara Galilor de Sud și regiunea Humber fiind cele mai vulnerabile.
Realitatea este vizibilă la nivelul fiecărei fabrici. Compania Bridgnorth Aluminium din Shropshire, deținută de grupul belgian Viohalco și având 370 de angajați, suportă o factură energetică lunară de 1,1 milioane de lire sterline, reprezentând 18% din cheltuieli. Deși contractele includ clauze prin care clienții preiau depășirile de tarif – prag atins luna trecută –, directorul comercial Adrian Musgrave se teme de refuzul acestora la viitoarele negocieri.
Pentru a evita opririle neprevăzute sau disponibilizările, unitatea analizează prelungirea opririi de Crăciun și devansarea reviziei tehnice din aprilie în luna ianuarie, reducând activitatea în cele mai scumpe intervale de iarnă. Planurile de dezvoltare ale proprietarilor belgieni sunt frânate de incertitudine, după cum explică Musgrave:
„Lucrez în această industrie de puțin peste 20 de ani. În primii 10 ani, mediul macroeconomic a fost întotdeauna destul de stabil. Apoi am avut Brexitul, care a schimbat lucrurile; criza energetică provocată de războiul din Ucraina; COVID-ul; iar acum avem această situație. Te gândești că poate vei avea parte de un an în care nu se va schimba prea mult. Dar pur și simplu problemele continuă să apară.” — Adrian Musgrave, director comercial Bridgnorth Aluminium
Explorează subiectele:
