Răsturnare de situație în Israel: blocul lui Netanyahu preia conducerea la vot
Numărătoarea oficială a voturilor din Israel a răsturnat complet predicțiile inițiale ale exit-poll-urilor, plasând alianța premierului Benjamin Netanyahu pe primul loc după procesarea a două treimi din secții. Cu toate acestea, țara se îndreaptă spre un nou blocaj politic major, deoarece nici tabăra puterii, nici opoziția condusă de Gadi Eisenkot nu dețin cele 61 de mandate necesare pentru a forma singure guvernul, transformând partidele arabe într-un arbitru neașteptat, dar respins de ambele blocuri principale.
Potrivit datelor parțiale publicate de Comisia Electorală Centrală și citate de The Times of Israel, după numărarea a 66,2% din secțiile de votare până la ora 9:20, tabăra condusă de prim-ministrul Benjamin Netanyahu a acumulat 56 de mandate din totalul de 120 ale Knesset-ului (Parlamentul israelian). În același timp, principalul bloc de opoziție, aflat sub conducerea lui Gadi Eisenkot, întrunește 48 de mandate. Restul de 16 locuri le revin formațiunilor politice arabe, care se opun actualului premier. Pentru asigurarea unei majorități guvernamentale este însă nevoie de cel puțin 61 de parlamentari.
Alegeri în Israel Foto: Getty Images
Evoluția numărătorii și voturile decisive ale militarilor
Raportul de forțe a fluctuat constant pe parcursul nopții și al dimineții, pe măsură ce buletinele de vot au fost centralizate. La momentul în care fuseseră procesate 41,9% dintre sufragii, tabăra pro-Netanyahu deținea 57 de mandate, față de 47 ale blocului advers și 16 ale partidelor arabe. În acea etapă, trei formațiuni se situau sub pragul electoral de 3,25%: Rezerviștii (cu 2,7%), Poporul Israelului (1,8%) și Publicul Haredi (0,3%). Ulterior, la trecerea pragului de 50% din voturi numărate, alianța lui Netanyahu figura cu 55 de locuri, iar opoziția cu 50. Când numărătoarea a ajuns la 55,4%, raportul s-a modificat la 56-49 în favoarea premierului, în timp ce partidele arabe Lista Comună (11 mandate) și Ra’am (4 mandate) însumau 15 locuri, restul partidelor rămânând sub prag.
Configurația finală a Parlamentului rămâne însă incertă și ar putea fi cunoscută abia peste câteva zile. Aproximativ 600.000 de voturi exprimate prin corespondență – care reprezintă aproape 10% din totalul sufragiilor și provin în mare parte de la militari – vor fi numărate integral abia până joi. După cum notează agenția Reuters, sistemul politic extrem de fragmentat oferă partidelor mici un rol decisiv în negocierile pentru formarea unei coaliții, discuții care, la scrutinele precedente, s-au întins pe durata mai multor săptămâni sau chiar luni.
Prezență istorică la urne, dar risc de blocaj și alegeri anticipate
Scrutinul de marți a generat o mobilizare fără precedent din 1999 încoace. Datele aproape finale ale Comisiei Electorale Centrale arată că aproximativ 5,7 milioane de israelieni au votat. La ora 22:00, momentul închiderii urnelor, prezența atinsese 77,7%, depășind considerabil nivelul de 70,6% înregistrat la alegerile din 2022. Mai mult, rata finală de participare ar putea crește ușor, întrucât cetățenilor care se aflau deja la coadă la ora închiderii secțiilor li s-a permis să își exercite dreptul de vot.
În ciuda acestei participări masive, Israelul riscă un nou impas instituțional. Deși formațiunile palestiniene, care au înregistrat o creștere semnificativă și nu aparțin niciunuia dintre cele două blocuri majore, dețin teoretic cheia guvernării, ambele tabere principale refuză o alianță cu acestea. Fostul șef al armatei și liderul partidului Yashar, Gadi Eisenkot, a exclus practic cooptarea lor la guvernare, decizie care îi complică șansele de a forma o majoritate. În cazul în care niciun bloc nu reușește să formeze executivul, țara ar putea ajunge din nou la urne, scenariu respins însă de Eisenkot: „Într-un scrutin cu o rată de participare atât de ridicată, ar fi o greșeală să se organizeze un nou scrutin”.
Războiul declarațiilor după exit-poll-uri contradictorii
Tensiunea politică a fost amplificată imediat după închiderea urnelor de estimările celor mai importante trei televiziuni israeliene, care indicau lipsa unei majorități, dar ofereau cifre diferite, potrivit Mediafax. Deși partidul lui Netanyahu, Likud, a fost confirmat drept principala forță politică a țării cu 27 de mandate, calculele pe alianțe au variat. Postul Channel 12 a dat inițial opoziția drept câștigătoare (52 la 50 de mandate), pentru ca ulterior să își revizuiască datele, plasând blocul lui Netanyahu în față cu 52 de locuri, opoziția cu 49 și partidele arabe cu 19. În paralel, estimările actualizate ale televiziunii publice Kan 11 și ale postului Channel 13 indicau o egalitate perfectă, cu câte 51 de mandate pentru fiecare dintre cele două mari tabere.
Aceste prime proiecții au declanșat reacții diametral opuse. Bazându-se pe primele exit-poll-uri, fostul premier Yair Lapid a proclamat eșecul actualei puteri într-un comunicat preluat de The Times of Israel, susținând că alianța lui Netanyahu a suferit o „înfrângere zdrobitoare”. „Nu lăsați pe nimeni să vă inducă în eroare: blocul lui Netanyahu a suferit o înfrângere zdrobitoare. Este un colaps total, iar cetățenii le-au transmis să plece acasă”, a transmis Lapid.
De cealaltă parte, adresându-se susținătorilor săi cu o voce ușor răgușită, Benjamin Netanyahu a criticat presa care anticipase un rezultat slab pentru Likud și a revendicat victoria în rândul electoratului tradițional. Premierul a afirmat că „blocul de dreapta are o majoritate clară şi decisivă în rândul publicului sionist, în rândul publicului evreu şi al tuturor celor care susţin statul”, adăugând că „avem nevoie de un guvern de dreapta, naţional şi puternic. Asta trebuie făcut”.
Totodată, liderul de la Ierusalim a respins vehement orice colaborare cu formațiunile arabe, catalogând drept o „ruşine” deschiderea unor partide către o astfel de alianță. Pentru Netanyahu, este inacceptabil „să punem în pericol Israelul şi să formăm un guvern care se bazează pe partide arabe antisioniste, partide care se opun înseşi existenţei noastre, care consideră Hamas o organizaţie caritabilă, care îi numesc pe soldaţii noştri criminali de război”.
Explorează subiectele:
