Racheta hipersonică rusă Zircon poate face două lucruri: să zboare cu aproape 7.000 de km/h, ceea ce o face foarte greu de doborât, sau să lovească o navă în mișcare. Dar nu le poate face pe amândouă, arată concluzia unui expert britanic care spune că racheta este o armă puternică, dar cu limitări majore.

„Desfășurarea operațională a Zirconului (n.r. racheta) este o evoluție importantă, dar a cărei semnificație nu trebuie exagerată", potrivit lui Sidharth Kaushal, expert în război naval la Royal United Services Institute, un grup de reflecție britanic în domeniul apărării.

Președintele Vladimir Putin a lăudat armele hipersonice ale Rusiei ca fiind „invincibile". Oficialii ruși susțin că 3M22 Zircon se poate deplasa la aproximativ 11,104 km pe oră, ceea ce ar putea fi prea rapid pentru actualele apărări tactice antirachetă.

Dar retorica lui Putin nu poate schimba legile fizicii. Problema este că obiectele care se deplasează la viteze hipersonice ionizează aerul din jurul lor, ceea ce creează un scut de plasmă care blochează semnalele radar, notează Insider.

Cu toate acestea, radarul este exact tehnologia cu ajutorul căreia multe dintre rachetele ghidate își găsesc ținta. Odată ce racheta ajunge într-un punct predeterminat, un senzor radar aflat în vârful ei se activează, cercetează zona și fixează ținta rachetei.

Probleme similare sunt întâmpinate și de alte rachete foarte rapide, precum rachetele balistice anti-navă ale Chinei.

Racheta trebuie să încetinească pentru a nimeri ținta

Împotriva țintelor fixe, cum ar fi clădirile de pe uscat, nu este necesar să încetinească, dar atunci când vânează nave, Zircon ar trebui probabil să încetinească, altfel nu își poate folosi radarul.

Astfel, Zircon nu s-ar deplasa cu o viteză mai mare decât oricare dintre celelalte rachete anti-navă de care dispune armata rusă, precum P-800 Oniks, care atinge viteze de 2,5 Mach sau 3.000 de kilometri la oră.

Rachetele supersonice pot fi interceptate de sistemele de apărare de la bordul navelor, cum ar fi sistemul de tunuri/rachete SeaRAM al Marinei SUA.

În plus, atunci când o rachetă Zircon este lansată, ea trebuie să zboare altitudine mare și la viteză supersonică. Rachetele supersonice pot să zboare foarte aproape de nivelul apei pentru a nu fi detectate de radar, dar Zircon nu poate face asta.

Ori hipersonică, ori greu de detectat

„Racheta poate fi fie hipersonică, fie greu de detectat, dar nu ambele în tandem", a scris Kausha

În același timp,, el avertizează că racheta nu trebuie subestimată. Un distrugător, de exemplu, s-ar putea să nu poată detecta o rachetă până nu ajunge la o distanță de 15 mile (24 de kilometri) de ea, potrivit lui Kaushal. „Din acest punct, presupunând că racheta este o Zircon care zboară la viteze de Mach 5-6, nava ar avea la dispoziție 15 secunde pentru a reacționa".

Cu toate acestea, Kaushal este sceptic cu privire la afirmațiile rusești potrivit cărora Zircon este cu adevărat operațional.

Arma a fost dezvoltată remarcabil de rapid în comparație cu rachetele rusești anterioare. „În plus, se pare că nu au fost raportate eșecuri la teste, ceea ce este neregulamentar pentru o rachetă nouă, mai ales una atât de complexă precum o rachetă de croazieră hipersonică", a precizat Kaushal.

Zirconul are o rază de acțiune raportată de aproximativ 999 de km, dar aceasta depinde de ghidarea precisă a rachetei spre zona țintă: Radarul său de la bord nu poate scana decât o zonă limitată. Rusia are, de asemenea, capacități limitate de supraveghere și detectare maritimă dincolo de apele sale de coastă.