Fără case și fără copii la 30 de ani: criza tinerilor din SUA schimbă votul
Dezamăgirea profundă a generației care a ajuns astăzi în jurul vârstei de 30 de ani începe să producă deja seisme pe scena politică din Statele Unite, potrivit unei analize publicate de The New York Times. În metropola New York, frustrarea tinerilor față de costul vieții a contribuit decisiv, în 2025, la alegerea primarului de stânga Zohran Mamdani. Acesta a câștigat voturile mizând pe mesajul că orașul a devenit inaccesibil pentru propriii locuitori și a reușit deja să își bifeze o promisiune majoră de campanie: blocarea chiriilor pentru circa un milion de apartamente. Jurnaliștii americani anticipează acum că acest val de nemulțumire generat de scumpiri va cântări greu și la scrutinul pentru Congres din toamnă.
New York a devenit foarte scump pentru tinerii americani Foto: Pixabay
Prăbușirea visului american în cifre
Un studiu recent desfășurat de Universitatea Harvard confirmă această schimbare de paradigmă: în premieră, numărul tinerilor din SUA care cred că vor o duce mai rău decât părinții lor l-a depășit pe cel al optimiștilor care speră la o situație financiară mai bună. De altfel, percepția că noile generații se confruntă cu obstacole mult mai mari în găsirea unui job și achiziționarea unei case este împărtășită astăzi de majoritatea americanilor, indiferent de categoria de vârstă.
Paradoxul este evident atunci când sunt comparate datele de la începutul anilor 2020 cu cele de la debutul anilor 1990. Deși americanii de până în 34 de ani din prezent au mai multe diplome universitare și lucrează în proporție mai mare cu normă întreagă, ei bifează mult mai rar etapele tradiționale ale maturității. Împovărați de creditele pentru studii, tinerii ajung să locuiască mai frecvent în casa părintească, amână căsătoria și fac mult mai puțini copii. Între 2015 și 2025, procentul cetățenilor care consideră că majoritatea americanilor nu își mai permit costurile creșterii unui copil a sărit cu 20 de puncte procentuale, ajungând de la 51% la 71%.
Această destrămare a modelului tradițional de succes nu este izolată în marile centre urbane, avertizează Jason Dorsey, un cercetător din Texas specializat în studiul generațiilor, care subliniază că fenomenul este unul național: „Oamenii de aproximativ 30 de ani simt cu adevărat că au pierdut multe și au rămas în urmă”.
Generația care a respectat regulile, dar a pierdut
Discuțiile purtate de jurnaliștii de la The New York Times cu tinerii din metropolă scot la iveală sentimentul că prosperitatea promisă a fost doar o iluzie. Cu venituri care nu reușesc să acopere scumpirile la mâncare, chirii și servicii de sănătate, mulți sunt forțați să taie din banii de îngrijire personală sau timp liber, în timp ce orice cheltuială majoră devine un obstacol insurmontabil.
Chiar și cei care par să aibă o situație privilegiată se lovesc de un zid. Fiona Kearns (31 de ani), din Queens, și soțul ei sunt amândoi profesori, au salarii bune și se consideră norocoși pentru că nu au datorii din studenție. Cu toate acestea, planul lor de a avea un copil și de a se muta într-un spațiu mai generos s-a blocat pe piața imobiliară. „Chiar și cu tot norocul, nu îmi permit un apartament cu trei camere”, mărturisește tânăra, adăugând că, deși a urmat întocmai regulile societății, resimte în fiecare an o frustrare tot mai mare văzând că eforturile nu îi aduc rezultatele așteptate.
Pentru alții, comparația directă cu propriii părinți este și mai dureroasă. O tânără de 32 de ani a povestit cum părinții săi, ajunși la New York în 1989 ca refugiați sovietici, au reușit să își cumpere un apartament și să aibă o viață stabilă cu sprijinul statului. Astăzi, deși are studii superioare și un loc de muncă, ea stă cu chirie într-o zonă mai ieftină din Brooklyn, iar rata la creditul pentru studii i-a crescut recent cu 600 de dolari lunar. Împreună cu soțul ei, a hotărât să amâne momentul în care vor deveni părinți, de frică să nu ajungă la limita sărăciei.
O situație similară trăiește și o femeie de 35 de ani, care locuiește singură într-o garsonieră de doar 25 de metri pătrați în Manhattan. În ultimul deceniu, chiria i s-a dublat, în timp ce salariul a stagnat.Prin contrast, la aceeași vârstă, mama ei era deja căsătorită, avea doi copii și deținea o casă în New England.
De la datorii medicale la obiective „de neatins”
Presiunea financiară îi împinge pe mulți la compromisuri majore. Adam Crittenden, un analist de date în vârstă de 30 de ani din cartierul Chelsea, își dorește o locuință mai mare, o nuntă — deși ia în calcul o căsătorie în secret pentru a reduce costurile — și copii, ceea ce pentru un cuplu LGBTQ presupune eforturi financiare suplimentare. Însă, într-un Manhattan în care închirierea unui apartament cu trei camere ajunge la circa 6.000 de dolari, planurile sale par irealizabile. „Se credea că, pe la 30 de ani, ar trebui să îți fi atins toate aceste obiective de viață. Dar cu cât mă gândesc mai mult, cu atât îmi dau seama că multe dintre ele sunt acum aproape de neatins”, explică tânărul.
În Brooklyn, Ali Souza (31 de ani) câștigă 52.000 de dolari anual din munca în domeniul teatrului, un venit insuficient pentru standardele din New York. Fără aproape nicio economie pusă deoparte, ea a fost obligată recent să apeleze la ajutorul rudelor pentru a achita o factură medicală de 4.800 de dolari, în timp ce pe Instagram observă permanent cum prietenii ei își caută joburi suplimentare. „Poți ajunge să simți că ai eșuat la ceva. Nici nu știu de unde am putea începe să reparăm situația”, conchide ea.
Explorează subiectele:
