Fascinante sau kitsch: cum au cucerit Balcanii palatele cu turnulețe românești

Imediat după căderea regimului comunist, noii îmbogățiți din rândul familiilor de romi au căutat modalități directe și vizibile de a-și legitima statutul social. Răspunsul a venit sub forma unor clădiri masive, structurate pe mai multe niveluri, cu decorațiuni stridente, finisaje interioare din marmură, împrejmuiri din fier forjat lucrat migălos și frontispicii pe care proprietarii și-au trecut ostentativ numele. Elementul distinctiv a rămas însă acoperișul inspirat de siluetele templelor asiatice, un detaliu ce a definit acest curent arhitectural unic.

La momentul apariției, discrepanța dintre aceste reședințe fastuoase și realitatea înconjurătoare era izbitoare. Multe s-au înălțat la marginea localităților sau în mijlocul unor cartiere sărace, înconjurate de case precare și drumuri de pământ, lipsite timp de decenii de utilități esențiale precum rețelele de canalizare sau apă curentă.

Între etalarea ostentativă și fascinația străinilor

Pentru societatea românească, aceste palate au devenit rapid sinonime cu kitschul — un cumul de excese decorative, materiale nespecifice și amestecuri forțate de stiluri. În mod paradoxal, vizitatorii din țările occidentale au privit frecvent aceste construcții ca pe o atracție exotică și surprinzătoare.

Fenomenul a fost analizat și de sociologi. François Ruegg, profesor emerit la Universitatea din Fribourg, a explicat mecanismul psihologic din spatele acestei opulențe întâlnite în Europa de Est și în fostele republici sovietice. Odată ce barierele regimurilor totalitare au căzut, accesul la funcții bănoase și la bunuri din import a stimulat nevoia noilor elite de a-și expune averea în văzul tuturor.

Ruegg a subliniat că această nevoie acută de afișare publică contrastează puternic cu modelul burghez de inspirație protestantă, specific unor centre urbane precum Geneva calvinistă, unde normele sociale impun reținere, moderație și o discreție strictă în privința resurselor financiare.

Casa lui Dan Finuțu. Foto: ADEVĂRUL

Cum s-au transformat cartierele după trei decenii

La mai bine de treizeci de ani de la debutul acestei mode, zonele dominate de palatele cu turnulețe arată considerabil diferit. Infrastructura a recuperat decalajul: străzile periferice au fost asfaltate, iar utilitățile de bază au fost racordate. În plus, pe măsură ce locuințele sărăcăcioase din vecinătate au fost înlocuite sau modernizate, aceste edificii par mult mai bine integrate în peisaj.

Cu toate acestea, multe dintre palate sunt mai degrabă simboluri de prestigiu decât spații de locuit funcționale. Proprietarii lor muncesc frecvent în Europa de Vest, motiv pentru care clădirile rămân goale mare parte din an, fiind animate doar la întoarcerea periodică a familiilor sau cu prilejul marilor sărbători și ceremonii comunitare.

Unde s-a răspândit moda în țările vecine

Tiparul reședințelor cu turnulețe nu a rămas izolat în România. Chiar dacă la o scară mai redusă și cu accente mai puțin agresive, clădiri asemănătoare au fost identificate în Republica Moldova, Serbia, Macedonia de Nord, Ungaria și Bosnia și Herțegovina.

În Serbia, fenomenul este prezent cu precădere în zonele de est și centru-est. Locuitorii le numesc „case ale gastarbeiterilor”, făcând trimitere directă la sârbii sau romii înstăriți care muncesc în Austria și revin doar temporar acasă. Modele similare au fost observate și în comunitățile de vlahi situate în preajma localității Negotin, aproape de frontiera cu România.

În Macedonia de Nord, un exemplu elocvent este municipalitatea Šutka, unde populația majoritară și conducerea locală aparțin etniei rome. În Ungaria, apariția lor este rară, însă pot fi văzute chiar și în anumite zone din Budapesta. De altfel, maghiarii au creat un cuvânt dedicat acestui stil: „cigoda”, rezultat din contopirea noțiunilor de „cigány” (rom) și „pagoda”.

În Bosnia și Herțegovina, aceste forme arhitecturale sunt neobișnuite și strict asociate cu unele comunități de romi. Populația majoritară bosniacă preferă să copieze un alt tipar occidental adus de emigranți:

„Mă refer la casele familiale moderne din Austria anilor ’80. Slovenii au început să le copieze, iar noi am preluat stilul mai târziu. Nu ajută nici faptul că Slovenia și Austria sunt principalele destinații ale emigranților noștri. Am asociat întotdeauna palatele din imagini cu romii și nu am crezut că etnicii români construiesc asemenea case”, a explicat un localnic din Bosnia.

În timp ce în Bulgaria fenomenul construcțiilor opulente ridicate de interlopi poartă eticheta de „mutrobaroc” (baroc mafiot), unii internauți au afirmat că au zărit case cu trăsături similare chiar și în orașul grecesc Katerini, deși în Grecia stilul rămâne practic inexistent.

Ironii și analize pe rețelele sociale

Pe rețelele de socializare, în comunitățile dedicate regiunii Balcanilor, imaginile cu palatele din România au stârnit numeroase comentarii. Tonul a oscilat între uimire și sarcasm nemilos. Un utilizator albanez le-a catalogat drept „arhitectură japoneză comandată de pe Temu”, în timp ce un comentator turc a rezumat fenomenul la statutul de „kitsch monumental”.

Vecinii de la sud de Dunăre s-au arătat la rândul lor sceptici. Un participant bulgar a menționat că, deși alegerile arhitecturale ale romilor din țara sa ridică semne de întrebare, extravaganța celor din România este la un alt nivel, întrebându-se de unde provine obsesia pentru acoperișurile orientale. Un altul a descris plastica acestor clădiri drept un sacrificiu inutil al funcționalității:

„Este ca un păun care își desface coada, dar făcut din cărămizi și mortar. Investești în el averea mai multor generații pentru a te lăuda în fața tuturor celor de afară, iar apoi îți permiți să locuiești doar într-o singură cameră. Aici raționamentul practic și utilitar moare, iar minimalismul este îngropat într-un mormânt puțin adânc și nemarcat”, a observat utilizatorul bulgar.

A fost evidențiată și întrecerea acerbă din sânul comunităților pentru dominanță socială, redată prin numărul elementelor decorative:

„Este un fenomen întâlnit în întreaga regiune. Construiesc case uriașe pentru a le arăta celorlalți că sunt înstăriți. Compară chiar și înălțimea și numărul turnulețelor de pe acoperiș. Dacă ai mai multe și mai înalte decât vecinul, ești mai bogat și ocupi un loc mai înalt în ierarhia comunității. Dar nu locuiesc în ele, ci în una sau două camere dintr-o casă mai mică, aflată în spate”, a menționat un alt comentator.

Dincolo de critica legată de spațiile neîncălzite și goale pe durata iernii, au existat însă și voci care au apreciat unicitatea și curajul vizual al acestor locuințe spectaculoase, recunoscând că ele oferă un peisaj inconfundabil spațiului balcanic.

Explorează subiectele:

arhitectură Balcani palate cu turnulețe

Distribuie Distribuie Comentarii