Gânditorul de la Hamangia: De la lutul Dobrogei la un simbol UNESCO după 7.000 de ani
Povestea redescoperirii acestor artefacte este la fel de dramatică precum cea a nașterii lor. În perioada regimului comunist, Dobrogea a devenit gazda unor lagăre de muncă forțată, unde intelectuali, țărani și opozanți ai noului sistem erau trimiși să muncească la șantierul Canalului Dunăre-Marea Neagră, un proiect stalinist inițiat de Gheorghe Gheorghiu-Dej. La Cernavodă, în lagărul numit Columbia-Cernavodă – o denumire ironică preluată de la fosta rafinărie interbelică „Colombia” a Societății Petroliere Franco-Române – deținuții, etichetați drept „bandiți”, erau siliți să sape pământul. În timpul unor astfel de săpături, în anul 1953, unul dintre acești deținuți a făcut o descoperire fortuită: câteva fragmente de ceramică. Anul 1953 a marcat și închiderea șantierului canalului, acesta fiind redeschis abia două decenii mai târziu.
Locul exact al acestei descoperiri istorice rămâne și astăzi necunoscut, conform istoricului Valentina Voinea de la Muzeul de Istorie și Arheologie din Constanța. Imaginile de arhivă de la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” arată arheologi în plină muncă de recuperare a fragmentelor, cu malul Dunării vizibil în fundal.
Celebrele statuete „Gânditorul de la Hamangia“ și „Femeie șezând“ FOTO Profimedia
Descoperirea din lagărul de la Cernavodă a fost urmată de cercetări arheologice sistematice. Conform descrierii oficiale de la Muzeul Național de Istorie a României, arheologul Dumitru Berciu a identificat primele vestigii ale culturii neolitice Hamangia în Dobrogea, în anul 1952, cultura fiind denumită după satul omonim din județul Constanța. Doi ani mai târziu, în 1954, o necropolă cuprinzând peste 300 de morminte de înhumație, aparținând acestei culturi, a fost scoasă la lumină lângă Cernavodă. În 1956, în timpul săpăturilor în necropolă, D. Berciu și S. Moritz au găsit cele două figurine antropomorfe din lut ars, considerate parte din inventarul funerar al unui mormânt. Deși statuetele erau sparte în mai multe fragmente la momentul descoperirii, toate au fost recuperate și restaurate ulterior.
Regiunea Cernavodă, cu vechiul său sit Axiopolis, a atras atenția arheologilor și mai devreme. După integrarea Dobrogei în statul român, în 1878, arheologul Grigore Tocilescu a fost printre primii care au cercetat zona, descoperind fragmente de ceramică. Mai târziu, în timpul Primului Război Mondial, savanți germani, printre care și Carl Schuchhardt, au explorat pământurile Dobrogei. Schuchhardt s-a remarcat prin identificarea fortificațiilor romane din regiune prin imagini aeriene și a efectuat săpături în zona Cernavodă, într-un tell aparținând culturii Gumelnița.
Cele două statuete miniaturale, fiecare având o înălțime de doar 11,5 centimetri, reprezintă opere de artă primitivă modelate în lut și apoi arse. „Gânditorul” prezintă un corp ușor aplecat, cu un cap oval sprijinit în cele două mâini, într-o postură sugestivă de profundă reflecție. Spatele îi este drept, ușor curbat, iar chipul îi este modelat cu o atenție remarcabilă la detalii: ochii sunt reprezentați prin două suprafețe triunghiulare scobite, nasul este în relief, iar gura este o mică incizie ovală. Gâtul este alungit, iar brațele sunt modelate din bucăți separate de lut, cu linii accentuate. Mici crestături marchează degetele de la mâini și picioare.
Perechea sa, „Femeia șezând”, arată o atitudine diferită, mult mai încrezătoare și stăpână pe sine. Spatele îi este arcuit, iar capul, de asemenea ușor oval, are bărbia ridicată. Sânii și abdomenul sunt modelate din lut, cu abdomenul puțin supradimensionat. Ambele mâini îi sunt sprijinite ușor pe piciorul drept, care este ușor îndoit.
Probabil nu vom ști niciodată ce era menit să umple cele patru orificii mici din partea superioară a Gânditorului, sau dacă ochii și gura erau odinioară colorate cu o pastă diferită. Aceste detalii rămân un mister al artei preistorice.
Expresia feței, apăsarea puternică a capului în palme și a coatelor pe genunchi, încordarea generală a corpului, cu admirabila modelare a spinării arcuite, contractarea mușchilor pectorali și redarea precisă a scăunelului – toate acestea subliniază posibilitățile omului neolitic de cunoaștere profundă atît a vieții psihice, interioare, cît și a realității înconjurătoare și de redare a lor prin mijlocirea plasticii într-o imagine de mare valoare artistică. Către aceeași concluzie duce și statueta reprezentînd o femeie șezînd, a cărei modelare amintește statuaria antică.— Dumitru Berciu
Alături de „Gânditorul” și „Femeia șezând”, necropola a dezvăluit un inventar bogat, incluzând vase ceramice cu decor incizat, unelte de piatră, podoabe din scoici marine și chiar morminte de copii cu ofrande. Analizele antropologice, realizate de biologul-antropolog Olga Necrasov pe osemintele descoperite, au indicat prezența unei populații robuste, de tip mediteranoid, cu o speranță de viață redusă, dar bine adaptată condițiilor locale. Săpăturile ulterioare în alte zone din Cernavodă au scos la iveală și mai multe urme de locuire ale acestei civilizații. Oamenii culturii Hamangia trăiau în bordeie cu vetre și gropi menajere, amplasate pe terase joase, aproape de sursele de apă. Materialul arheologic, precum vasele de provizii, ceramica fină decorată, greutățile de pescuit și fragmentele de râșnițe, a permis istoricilor să deducă o economie bazată pe agricultură și pescuit, cu abilități de prelucrare a resurselor locale. Din păcate, o mare parte a materialului arheologic descoperit nu a fost încă publicată.
Descoperirile de la Durankulak
După restaurare, cele două opere de artă au fost transferate la nou-înființatul Muzeu de Istorie al Republicii Socialiste România, astăzi Muzeul Național de Istorie a României, unde se află și în prezent. Includerea lor pe lista scurtă a marilor creații istorice ale omenirii subliniază valoarea lor inestimabilă. Deși despre ele știau inițial doar istoricii și arheologii care citeau publicațiile lui Dumitru Berciu, recunoașterea lor a crescut treptat. Berciu însuși a publicat renumita pereche de la Cernavodă într-o revistă de mare circulație în 1960, urmată de un studiu detaliat asupra culturii Hamangia, care a stârnit un viu interes în arheologia românească și străină. J. Neustupny, în 1958, a evidențiat, pe baza unei comunicări la Roma, noile perspective aduse de cultura Hamangia în preistoria Europei de Sud-Est și Centrale. Descoperirile dobrogene au fost semnalate chiar și în Buletinul de informare UNESCO încă din 1966.
Abia în anul 2000, statuetele „Gânditorul” și „Femeia șezând” au fost înscrise oficial pe lista UNESCO a celor zece artefacte reprezentative ale omenirii. De atunci, au călătorit la numeroase expoziții internaționale, captivând audiențe din lumea occidentală: la Olten în Elveția (2008), la New York (2009), Oxford (2009) și Liege (2019). Anul trecut, aceste capodopere au fost vedetele unei expoziții în Danemarca, fiind împrumutate de România pentru evenimentul „Mama Pământ și puterile divine ale epocii de piatră”, organizat între octombrie 2024 și august 2025 la Muzeul Moesgaard din Beder, o suburbie a orașului Aarhus.
Explorează subiectele:
