Inteligența artificială în școli: părinții cer reguli clare de la Parlament

Dezbaterea privind impactul ecranelor și al aplicațiilor generative în rândul elevilor capătă amploare în România. Din perspectiva reprezentanților părinților, problema nu este prezența tehnologiei în sine, ci absența unui cadru legislativ adaptat care să protejeze dezvoltarea cognitivă și emoțională a copiilor.

Principiul lumii reale aplicat în mediul virtual

Liderul Edupart explică faptul că societatea gestionează deja maturizarea copiilor prin restricții clare în spațiul fizic, un model care ar trebui transpus identic și în sfera digitală.

„Este exact aceeași logică pe care o aplicăm în lumea offline. În lumea reală avem sute de reguli construite special pentru protecția copiilor. Un copil nu poate conduce o mașină, nu poate cumpăra alcool, nu poate încheia orice contract, nu poate avea acces la orice produs sau în orice spațiu rezervat adulților. Și nimeni nu spune că, pentru că îi interzicem unui copil de 12 ani să conducă o mașină, îl lăsăm nepregătit pentru realitatea în care într-o zi va trebui să conducă.”
— Cătălin Viorel Nan, președintele Federației Naționale a Părinților – Edupart

Nan subliniază că oferirea accesului la internet este o stradă cu două sensuri: în același moment, rețelele și platformele primesc acces complet la datele, emoțiile și timpul elevului. Din acest motiv, libertatea de explorare trebuie dozată în funcție de vârstă și discernământ, respingând ideea falsă că trebuie aleasă fie doar protecția, fie doar digitalizarea.

Învățare autentică versus externalizarea gândirii

Spre deosebire de inițiativele din Statele Unite, unde unele districte școlare au interzis complet IA generativă datorită structurii descentralizate, România depinde de decizii centrale venite dinspre Parlament și Ministerul Educației. Reprezentanții asociațiilor de părinți nu pledează pentru interdicții totale, considerând IA un potențial „egalizator social” capabil să ofere resurse de calitate oricărui elev, indiferent de mediul de proveniență.

Pericolul major rezidă însă în modul de utilizare a acestor instrumente în rezolvarea sarcinilor școlare zilnice.

„Una este ca un copil să întrebe AI-ul: „Nu am înțeles problema aceasta, explică-mi-o în alt mod.” Alta este să fotografieze tema, să primească rezultatul și să îl copieze. În primul caz, tehnologia ajută copilul să învețe. În al doilea, tehnologia învață în locul copilului. Întâi trebuie să îl învățăm pe copil să gândească. După aceea putem folosi AI-ul ca să îl ajutăm să gândească mai bine.”
— Cătălin Viorel Nan

Printre preocupările tot mai frecvente ale familiilor se numără diminuarea timpului alocat lecturii și scrisului de mână, abandonarea căutării independente a soluțiilor și pierderea capacității de a construi argumente proprii.

Blocaje instituționale și nevoia de dialog

Deși Edupart este implicată de aproximativ un an în comisiile parlamentare pentru a susține reglementarea spațiului online, reacția politicienilor rămâne una timidă. Cătălin Nan identifică o reticență marcată în rândul decidenților, alimentată de teama de a pierde voturi și de o slabă înțelegere a fenomenului tehnologic, în timp ce companiile de profil solicită ele însele reguli clare de funcționare.

Totodată, președintele federației atrage atenția asupra distanței îngrijorătoare dintre cadrele didactice și asociațiile de părinți. Pentru ca mediul școlar să poată gestiona provocările generate de normele europene precum Digital Services Act sau AI Act, este esențial ca profesorii, sindicatele, autoritățile și familiile să depășească tensiunile interne și să colaboreze unitar, având ca prioritate exclusivă binele copilului.

Explorează subiectele:

inteligență artificială educație părinți

Distribuie Distribuie Comentarii