Interesant! Magyar Nemzet: De când Dragnea urmăreşte de după gratii zvârcolirile fostului său partid, Gabriel Vlase, şeful SIE este un oaspete obişnuit al Palatului Victoria
Interesant! Magyar Nemzet: De când Dragnea urmăreşte de după gratii zvârcolirile fostului său partid, Gabriel Vlase, şeful SIE este un oaspete obişnuit al Palatului Victoria, citează G4Media.ro .
După alegerile europarlamentare din mai, respectiv după arestarea şi condamnarea preşedintelui PSD de la guvernare, Liviu Dragnea, politica internă din România a luat o importantă întorsătură. De atunci Viorica Dăncilă, premierul-marionetă găsit de Dragnea şi manevrat cu mai mult sau mai puţin succes, se mişcă vizibil mai sigur în politică, dar nu există niciun dubiu că, în marea perioadă de tranzit care a urmat după liderul cu mână forte, nu îi revine decât un rol episodic, scrie Magyar Nemzet, citată de Rador.
Potrivit oficiosului de la Budapesta, aparent ea împarte cărţile, dar adevăratele mişcări au loc în fundal. Potrivit informaţiilor citate de Magyar Nemzet, de când Dragnea urmăreşte de după gratii zvârcolirile fostului său partid, Gabriel Vlase, şeful SIE este un oaspete obişnuit al Palatului Victoria. Au părăsit scena consilierii israelieni, iar lupta împotriva „statului paralel” – adică reţelele din fundal născute din împletirea serviciilor secrete, a grupurilor de interese şi a justiţiei – a dispărut subit de pe masa social-democraţilor.
Dintr-un PSD care ataca cu obstinație Bruxelles-ul şi pe preşedintele liberal de centru dreapta, Klaus Iohannis, a ieşit la iveală un PSD obişnuit de trei decenii şi plicticos de naţionalist.
Strategia pe termen scurt a social-democraţilor români care vor să scape de moştenirea şi amintirea lui Dragnea este următoarea: împăcarea cu partidul Pro Romania al lui Victor Ponta, astfel şi cu politicienii care au plecat fugind de liderul autocrat, menţinerea coaliţiei cu ALDE care a înregistrat un rezultat slab la alegerile europarlamentare şi traversarea fără scandaluri deosebite a alegerilor din anul care vine.
Între timp, opoziţia marcată de PNL şi USR şi-a pierdut subiectul preferat – Dragnea – iar odată cu aceasta şi sensul luptei împotriva corupţiei. În momentul de faţă este greu de găsit un sprijin într-un PSD de tip Dăncilă care încheie un compromis cu Bruxelles-ul şi care renunţă la reforma justiţiei.
Acest vechi-nou PSD incolor-inodor şi-a găsit şi jucăria sa tradiţională: cartea maghiară. Acum a găsit în UDMR, fostul aliat, un bun partener, deoarece formaţiunea maghiară participă clar cu plăcere la confruntările în declaraţii şi altele.
În plus, în zilele noastre a fi în relaţii proaste cu Ungaria – la guvernul căreia Dragnea privea ca la un model de urmat – constituie un punct pozitiv la Bruxelles, iar cei care se află în spatele lui Dăncilă înteţesc voit divergenţele interstatale. Odată cu încarcerarea lui Dragnea care ducea o politică externă în multe privinţe identică în privinţa înţelegerii cu UDMR cu aceea a guvernului Orbán, această politică a dispărut.
După ce UDMR a renunţat la acordul de cooperare cu PSD, spaţiul de mişcare al formaţiunii maghiare s-a îngustat. Partidul lui Hunor Kelemen a fost nevoit să ia poziţia unui fel de observator şi se descurcă vizibil greu cu noua situaţie când opinia sa este aproape de zero pe scena politică.
După 1990 UDMR a ales ca prin negocieri şi compromisuri să-şi poată impune voinţa. Numai că cei de la putere deja nu mai au nevoie, iar opoziţia încă nu are nevoie de aşa ceva.
După alunecarea politică de teren din luna mai, când social-democraţii au suferit o înfrângere clară – PSD manifestase cu succes o deschidere către partidul lui Ponta, iar astfel voturile UDMR care erau o moştenire a lui Dragnea au devenit inutile. Nici opoziţia nu a manifestat o deschidere spre UDMR, iar după alegerile europarlamentare au dispărut de pe ordinea de zi a PNL şi subiectele maghiare tratate cu tentă tradiţional naţionalistă.
Oricât de curios ar părea, este de remarcat pe baza atitudinii din ultimii ani a opoziţiei române că măcar cele două mari partide nu s-au folosit de problema privind Valea Uzului pentru a face propagandă antimaghiară.
De aici şi până la apropierea de UDMR mai este cale lungă. Totodată se poate aproape şti că viitoarea majoritate guvernamentală din legislativul român va fi alcătuită, cel târziu după alegerile parlamentare din toamna anului viitor, din partidele aflate acum în opoziţie.
UDMR nu poate spera nici într-o internaţionalizre a problemei maghiare din Transilvania. Nici Europa Occidentală şi nici instituţiile unionale nu sunt interesate de problema minorităţilor naţionale. Între timp sunt interesaţi în acutizarea relaţiilor româno-ungare cei care vor răul atât al Ungariei cât şi al României, instigarea între ţările aflate în această zonă, împiedicarea realizării intereselor lor comune.
Deocamdată pentru UDMR constituie o fundătură şi alegerile prezidenţiale din noiembrie. Sprijinul public al lui Klaus Iohannis care are cele mai multe şanse de a câştiga nu ar avea credibilitate, deoarece din partea sa nu a existat niciun mic gest în direcţia maghiarilor.
Deocamdată nu se cunoaşte identitatea candidatului din partea actualei puteri, dar este păcat să ţii pumnii chiar şi unui perdant. Omul din USR – preşedintele Dan Barna sau Dacian Cioloş liderul nou ales al Renew Europe – ar putea să influenţeze eventual un grup liberal restrâns dintre maghiari.
Nici şansa îmbunătăţirii relaţiilor interstatale ungaro-române bazate pe interesele comune din cadrul UE nu este prea mare. Uneori – dacă interesele o cer – România ar putea apărea în cooperarea central- şi est-europeană, dar ar ţine cont în acelaşi timp şi de Bruxelles, Berlin şi Paris.
După încarcerarea lui Liviu Dragnea care dorea o politică externă mai curajoasă, premierul Viorica Dăncilă jura aproape zilnic credinţă veşnică liderilor UE demisionari. Klaus Iohannis şi partidul său membru al PPE, PNL, o urmează orbeşte pe cancelarul german Angela Merkel, iar USR este filiala din România a preşedintelui francez Emmanuel Macron.
Patriotismul forţelor politice din România care se poate transforma într-o clipă în antimaghiarism este invizibil la Bruxelles. Cei ce doresc să împiedice unitatea din regiune vor găsi în România cu siguranţă parteneri ideali pentru năzuinţele lor.
