Ioan Mircea Pașcu: Iluzia schimbării de regim în Iran și riscul unui nou Vietnam
Planurile de a forța o schimbare de regim la Teheran exclusiv prin forță aeriană reprezintă o evaluare nerealistă a realităților militare, susține Ioan Mircea Pașcu. Fostul ministru al Apărării a subliniat, în cadrul emisiunii „Agenda Internațională”, că un succes real într-o asemenea acțiune ar necesita forțe terestre, scenariu care ar declanșa consecințe incalculabile pentru trupele americane.
„E greu de dislocat un asemenea regim prin lovituri aeriene. Nimeni nu se predă unui avion. Și atunci îți trebuie soldați pe teren. Soldați pe teren nu vor pune, pentru că va fi un război mai rău decât războiul din Vietnam”, a argumentat Pașcu.
Influența lui Netanyahu și lipsa unei strategii de retragere
Analizând implicarea Statelor Unite în această criză, fostul oficial a arătat că Tel Avivul a jucat un rol determinant în atragerea Washingtonului într-o confruntare directă cu Republica Islamică. Israelul consideră programul nuclear iranian o amenințare existențială pe care nu o poate neutraliza pe cont propriu.
„Israel are un interes major să elimine acest pericol și nu poate să o facă singur. Și atunci au făcut ce a fost posibil. Și i-au tras pe americani în joc. Și americanii au intrat”, a detaliat fostul ministru.
În viziunea sa, hotărârea de a lovi teritoriul iranian a fost una strict politică, convenită la cel mai înalt nivel între premierul israelian Benjamin Netanyahu și Donald Trump, ocolind viziunea tehnică a liderilor militari de la Pentagon. Netanyahu l-ar fi convins pe liderul de la Casa Albă că eliminarea conducerii de vârf de la Teheran va atrage automat prăbușirea puterii iraniene. În pofida acestor calcule, Statele Unite nu par să dețină un plan limpede pentru a încheia conflictul odată declanșat.
„Din ceea ce apare la suprafață, așa, mi-e greu să cred că ar fi o strategie. Adică n-a existat o strategie”, a apreciat Pașcu, menționând totodată că retorica dură a lui Donald Trump ar putea face parte dintr-o strategie de negociere bazată pe intimidare: „Președintele Trump vrea să-și întărească imaginea de negociator. Când ești negociator, aplici și amenințări. Și atunci, după părerea mea, cred că această amenințare cu anihilarea este făcută ca să-i fragilizeze, să spunem așa, pe iranieni, să vină la masa negocierilor”.
Lecția nord-coreeană și compromisurile acordului cu Teheranul
Teheranul percepe obținerea armei nucleare drept o poliță de asigurare pentru continuitatea regimului, un raționament similar cu cel aplicat de Phenian, consideră Ioan Mircea Pașcu.
„Vedeți, regimurile-paria, Coreea de Nord, ca să luăm un exemplu... Coreea de Nord a gândit probabil că, dacă au arma nucleară, nimeni nu se va lega de regimul lor și vor continua să trăiască liniștiți și să facă așa cum au trăit ei, comuniști. La fel bănuiesc că este și cu Iranul. Dacă vor obține arma nucleară, vă dați seama, asta va fi o garanție că nimeni nu se va lega de ei”, a afirmat acesta.
Fostul vicepreședinte al Parlamentului European și-a amintit și de dezbaterile din jurul Acordului nuclear iranian — denunțat ulterior de Trump în primul mandat —, înțelegere pe care a primit mandat să o apere în relația cu legislativul american. Cu toate acestea, Pașcu avertizase încă de pe atunci Bruxellesul asupra unei carențe structurale a acordului, și anume ignorarea finanțării oferite de Teheran forțelor proxy din regiune.
„Când s-a discutat în Parlamentul European și a venit Federica Mogherini, care era pe vremea aia Înaltul Reprezentant, și a lăudat acest acord, eu am fost singurul care m-am ridicat. Am luat cuvântul și am spus: «Măsura acestui acord va fi ajutorul pe care Iranul îl dă mișcărilor non-statale din celelalte țări, dacă nu va interpreta acordul ca pe o mână liberă să le dea tot sprijinul»”, a rememorat fostul europarlamentar, concluzionând că mobilul principal al Uniunii Europene fusese relansarea schimburilor economice, motiv pentru care autoritățile iraniene „trebuiau făcute frecventabile”.
Mesajul președintelui român și cele patru dosare de pe agenda Trump–Xi
Referindu-se la poziția României, Pașcu a remarcat discursul susținut la sediul ONU de președintele Nicușor Dan, care a cerut stoparea dezvoltării arsenalului nuclear iranian. Fostul ministru a menționat că demersul capătă o greutate aparte prin prisma faptului că șeful statului român a fost inclus în consiliul înființat de Donald Trump dedicat situației din Fâșia Gaza.
„Înțeleg că președintele Dan este membru în acel consiliu constituit de președintele Trump în privința Gazei. Deci, o miză directă în conflictul respectiv. Acum, e bine că tot mai multe țări vin și susțin acest lucru. În același timp, hai să vedem cât de fezabilă e această chestiune”, a punctat el.
În plan global, marile tensiuni se reflectă și în viitorul dialog dintre Donald Trump și Xi Jinping, de la care mediul diplomatic nu anticipează însă progrese spectaculoase, ci doar o tentativă reciprocă de a stabiliza relațiile bilaterale. Patru teme majore vor monopoliza discuțiile la nivel înalt: comerțul, tehnologia, problema iraniană și statutul Taiwanului.
Pe dosarul iranian, Casa Albă are puține șanse să atragă sprijinul Chinei, dat fiind că Beijingul depinde de importurile de hidrocarburi din această țară: „Nu îi vor convinge pe chinezi să ia atitudine împotriva Iranului, asta e părerea mea. S-ar putea, eventual, să îi folosească să pună, să spunem, o vorbă bună pentru negocierile cu Statele Unite. Altceva de genul ăsta nu”.
În privința insulei Taiwan, miza depășește granițele interesului strict american, securitatea acesteia fiind vitală pentru un întreg lanț de parteneri din Asia-Pacific. Cu toate acestea, Pașcu atrage atenția asupra riscului unor concesii tactice ale Casei Albe: „Vedeți că i-au aruncat sub autobuz, cum se spune, pe sud-coreeni, de dragul unei eventuale întâlniri cu liderul nord-coreean. Deci mi-e greu să anticipez că nu se va întâmpla ceva sau că se va întâmpla ceva. În orice caz, Taiwanul rămâne important nu numai pentru Statele Unite, rămâne important pentru Japonia, pentru Coreea de Sud, pentru Filipine, pentru toată zona respectivă”.
Explorează subiectele:
