„Donna miraculata“, una dintre poeziile ei, a fost inclusă în topul celor mai frumoase 50 de poeme de dragoste din ultimii 50 de ani. Nina Cassian a murit într-o zi de 15 aprilie.

Nina Cassian

„Amorezată am fost toată viaţa. Şi mai ales fiind eu răţuşca cea urâtă, mi se părea că nu o să mă iubească nimeni niciodată şi o să mor fată bătrână. Dar am jinduit să fiu iubită şi să iubesc“, a povestit poeta.

În „Istoria literaturii române contemporane“, Alex Ştefănescu a descris-o drept „cea mai atrăgătoare femeie urâtă din câte s-au afirmat în literatura română“, scrie ziarul Click.

Renée Annie Cassian (Nina Cassian) a venit pe lume pe 27 noiembrie 1924 , la Galaţi, într-o familie de origine evreiască. S-a mutat cu familia la Braşov, unde a urmat cursurile Liceului Principesa Elena, şi apoi la Bucureşti, unde a urmat cursurile Institutului Pompilian.

La vârsta de 16 ani intră în Organizaţia Tineretului Comunist, aflată atunci în ilegalitate.

Primele ei încercări literare au fost încurajate de Tudor Arghezi şi Ion Barbu, ultimul fiind chiar îndrăgostit de tânara poetă. În 1940, Tudor Arghezi spunea despre ea „Talent incontestabil!“, după ce îi citise un caiet de versuri. Prima sa poezie publicată în ziarul „România liberă“ abia în 1945, care a şcocat prin stilul său, are un titlu teribilist pentru o poezie de debut: „Am fost un poet decadent“.

Nina Cassian s-a căsătorit prima dată când avea vreo 18 ani, cu Vladimir Colin, scriitor de literatură ştiinţifico-fantastică premiat de trei ori de Societatea Europeană de Science Fiction.

Apoi l-a cunoscut pe Al. I. Ştefănescu, al doilea ei soţ, pentru care a divorţat de Vladimir Colin, şi a rămas cu el 36 de ani, până când acesta a murit. „Ali, spre deosebire de Colin, nu era nici înalt, nici frumos, nu fusese ilegalist, nu-i plăcea poezia modernă, dar m-am îndrăgostit de el până peste cap şi fără argumente“, adnota ea în „Memoria ca zestre“.

Nina Cassian a povestit că la Marin Preda a atras-o modul în care nara momente din copilărie şi din adolescenţă şi „marea lui capacitate de a iubi şi de a suferi din dragoste“.

Într-un interviu acordat lui Carmen Firan a vorbit despre întâlnirile din 1953, de la Castelul Foişor din Sinaia, unde se retrăgeau pe-atunci scriitorii. „Au fost zile şi nopţi pe care le-aş numi depline, eu hrănindu-mă din nuditatea lui absolută, uluitoare, pentru că… nu se mai acoperea, nu mai avea nicio imunitate – iar eu trăiam evenimentul sacru că-l văd pe omul acela cum nu mai fusese văzut de la naştere, adică în dezarmarea şi oferta lui cea mai totală. Într-o noapte, ploaia trecuse, luna invadase patul nostru – şi… mă mângâia. Cu palma la o mică distanţă de trupul meu, conturându-l în aer, ca o pasăre, ca un satelit pe o misterioasă orbită, plutind, neatingându-mă decât cu emanaţia acelei mâini“.

La New York, l-a întâlnit la o petrecere pe Maurice Edwards, director artistic al Filarmonicii din Brooklyn şi autor a trei cărţi publicate în Statele Unite. După câteva zile, a primit de la el o felicitare cu doi şoricari bot în bot, rasa ei preferată. S-au căsătorit în 1998, când ea avea 73 de ani, iar el 75.

Poeta a murit pe 15 aprilie 2014, în urma unui stop cardiac, şi a fost înmormântată la New York.