La ce sunt bune femeile în armata rusă: Mărturia sinistră a unei doctorițe trimise în Ucraina
Femeile-soldat ruse sunt supuse abuzurilor și violenței sexuale de către soldații bărbați și sunt presate să devină „soțiile de campanie” ale ofițerilor. "Tradiția" sinistră datează din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și a fost perpetuată în Ucraina, scrie ziare.com .
Radio Europa Liberă a publicat relatarea unei femei soldat în vârstă de 42 de ani, pe nume Margarita, care face tratament psihiatric la întoarcerea în Rusia după experiențele traumatizante din timpul războiului din Ucraina, unde a servit ca medic.
Este una dintre cele aproximativ 40.000 de femei înrolate în Forțele Armate Ruse, inclusiv peste 4.000 în grad de ofițer. Procentul reprezintă 4% din totalul militarilor și sub 1% dintre ofițeri – un raport între bărbați și femei mult mai mic comparativ cu alte armate din lume. Multe dintre femeile-soldat sunt încorporate pentru slujbe în cadrul corpului medical.
Margarita spune că problemele ei au început când un colonel a observat-o la baza militară Novosmolino din regiunea Nijni Novgorod. Ofițerul i-a spus că va lucra la sediul său de campanie, dar alții au avertizat-o: „Colonelul a pus ochii pe tine. Probabil vei ajunge soția lui de campanie”.
Soțiile de campanie sunt o tradiție veche în forțele armate ruse (și anterior sovietice). În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, femeile soldat au fost adesea constrânse să aibă relații sexuale sau pur și simplu au fost violate. Unele au stabilit relații cu ofițeri superiori pentru a se proteja de viol.
Astfel de femei erau cunoscute sub numele de Mobile Field Wives („Pokhodno-Poleviye Zheny”, abreviat PPZh în jargon militar, un joc de cuvinte cu pistoalele mitralieră – PPSh). Pentru unele femei, să rămână însărcinate a fost o modalitate utilă de a ieși din luptă, deoarece, ca urmare, întotdeauna erau trimise acasă.
Tradiția „soției de campanie” a fost reînviată în timpul războiului sovietic din Afganistan (1979-1989). Având mult mai puține femei în Armata Roșie decât în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, competiția dintre ofițeri pentru femei a fost acerbă și uneori violentă. În unele cazuri, ofițerii s-au duelat pentru sclavele sexuale.
Așa arată un videoclip motivațional pentru atragerea rușilor în serviciul militar. Se pune accent pe minoritățile etnice și pe sexualizarea femeilor:
Margarita, femeia-doctor intervievată de Radio Europa Liberă, spune că a fost „aspru pedepsită” pentru că a refuzat avansurile colonelului. "Timp de o lună, practic, am locuit sub cerul liber. În timp ce toți ceilalți erau încadrați în clădiri sau barăci, eu dormeam la pământ într-un cort de campanie lângă drum. Uneori nu mi se dădeau nici rațiile de mâncare".
„Au vrut să mă distrugă psihic, ca să fiu de acord să mă culc cu el. Dar am rezistat. Și când și-a dat seama că nu mă voi supune, m-a transferat la o unitate de artilerie aproape de front. Am crezut că voi muri acolo", mai spune femeia-doctor.
Aproape toate cele șapte colege ale ei au cedat presiunii de a deveni soții de campanie. „Au decis că este mai bine să trăiască în spatele frontului, cu mâncare bună și țigări la discreție”, continuă ea.
„Una dintre ele a cedat încă din septembrie. Ei i-au spus direct: „Acest tip te place și vei fi cu el”.
Unele femei au fost supuse unui tratament violent din partea ofițerilor. Una dintre ele a fost bătută în mod repetat de ofițerul „ei” înainte ca acesta să o împuște și să o rănească grav.
"Dacă erau beți sau dacă era vorba de gelozie, nu știu. Dar a încercat să pară că ucrainenii au făcut-o, chiar a împușcat-o în braț și a spus că o protejează".
Deloc surprinzător, Margarita spune că nu poate recomanda femeilor ruse cariere militare. „Societatea rusă consideră că femeile aflate în război nu sunt altceva decât prostituate”, spune ea. Un sfert dintre toate femeile care servesc în armata rusă au raportat că au suferit de pe urma hărțuirii sexuale.
Aceste lucru readuce în memorie experiența femeilor ruse care au servit în cel de-Al Doilea Război Mondial, dintre care unele au fost reticente în a-și purta medaliile în public, deoarece se temeau că vor fi stigmatizate ca "soții de campanie".
Femeie care a luptat în Al Doilea Război Mondial: „Am îndurat o astfel de povară când ne-am întors acasă și am simțit priviri disprețuitoare asupra noastră... Multe dintre noi ne-am ascuns trecutul militar, ne-a fost rușine să vorbim despre asta și ne-am aruncat uniformele”.
Margarita a fost în cele din urmă trimisă înapoi în Rusia pentru tratament psihiatric pentru trauma de a fi tratat mulți soldați care au fost torturați de propriii ofițeri sau răniți grav încercând să dezerteze după ce au fost aruncați în prima linie.
Doctorița mărturisește că, în unele cazuri, soldații au fost ținuți goi în subsoluri infestate de șobolani până când au cedat și s-au întors în prima linie.
Într-un caz, ofițerii au forțat astfel de soldați să-și sape propriile morminte, a susținut ea.
„Și-au săpat groapa și apoi au fost forțați să se întindă în ea”, a spus Margarita. „Apoi, alții, sub amenințarea armei, au fost forțați să arunce pământ în groapă peste camarazii vii”.
După ce oamenii erau acoperiți de pământ, un ofițer trăgea orbește cu arma în groapă.
„Dacă nimeresc pe cineva, păcat...”, spune femeia. "Oricine a supraviețuit a ieșit din acea groapă complet nebun. Nu le-a păsat ce se întâmplă cu ei în continuare".
„L-am întrebat pe un soldat pentru ce a fost pedepsit și mi-a spus că nu-și amintește nimic”, continuă Margerita. „A fost lovit atât de tare în cap încât și-a pierdut cunoștința... Era într-o formă destul de proastă... Erau mulți tipi ca ăsta.”
Ea a spus că numai soldații cel mai grav răniți au fost trimiși înapoi în Rusia pentru tratament. Restul au rămas pe teritoriul deținut de ruși în regiunea Donețk a Ucrainei, astfel încât să poată fi readuși mai repede în prima linie.
Dezastru pe front, echipament militar evaporat
„Toate sunt oprite pe dreapta, distruse sau stricate”, a spus femeia-soldat despre vehiculele militare pe care le-a văzut pe front. „Când eram în regiunea Nijni Novgorod, am văzut trenuri enorme de transport de echipamente - tancuri, transportoare blindate, artilerie autopropulsată... Am fost transportați în Ucraina cu un astfel de tren și am așteptat o veșnicie să fie descărcat. Dar când am ajuns pe front nu mai era aproape nimic cu care să luptăm un război. Ce s-a întâmplat cu echipamentul militar? Cred că a fost vândut ucrainenilor. Și nu sunt singura care crede asta".
Unii dintre soldații pe care i-a tratat sufereau de răni auto-provocate, a spus ea.
„Se împușcau în picior pentru că, după săptămâni în tranșee, nici nu mai puteau merge”, a spus ea. „Umezeala și înghețul pur și simplu le-au putrezit picioarele. Când își scoteau cizmele, mă îngrozeam; nu mai văzusem niciodată astfel de lucruri. Gangrenă, sânge uscat... nici măcar nu le puteai găsi degetele de la picioare. Nu ne rămânea nimic de făcut decât să amputăm”.
Până la urmă, Margarita nu a mai suportat. A fost trimisă acasă pentru îngrijiri psihiatrice la un spital civil din Belgorod.
În ciuda a tot ceea ce a îndurat și a fricii de a fi trimisă înapoi în războiul din Ucraina, ea spune că speră să se întoarcă în armată cu o altă unitate. Ea a spus că nu a fost făcută pentru viața civilă și că salariile din Belgorod sunt prea mici pentru a trăi.
„Aș vrea să-i ajut pe băieți, măcar puțin”, a adăugat ea. "Am un fel de simț al unei obligații neîndeplinite. Nu știu, poate sunt pur și simplu nebună. Dar, da, probabil că aș servi din nou în armată."
