Limba română, de la Sadoveanu la AI: o transformare digitală, nu o degradare?

Limba română, a cărei fundație este latină, a fost de-a lungul timpului asemuită cu o construcție la care fiecare generație adaugă noi încăperi. Această deschidere a permis integrarea constantă de straturi lingvistice diverse, modelate de conjuncturi socio-politice, necesități sau chiar mode. De la accentul franțuzesc și cuvintele de salon aduse de boieri în urmă cu un secol, la invazia englezei după 1989, odată cu televiziunea, computerele și "visul american", limba română a fost într-o perpetuă transformare. Astăzi, internetul și rețelele sociale generează un nou "dialect", marcat de prescurtări, anglicisme și emoji-uri ce completează sau chiar înlocuiesc cuvântul. Într-o analiză aprofundată, Adrian Cioroianu (istoric), Doina Ruști (scriitoare), Dan Perjovschi (artist vizual), Varujan Vosganian (scriitor, președintele Uniunii Scriitorilor din România), Emanuela Timotin (filolog, director al Institutului de Lingvistică al Academiei Române „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti“) și Bogdan Harhătă (cercetător științific la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu“) își expun viziunile asupra acestui fenomen.

Internetul și rețelele sociale: transformare sau degradare?

Majoritatea experților consideră schimbările actuale ca pe o transformare firească. Istoricul Adrian Cioroianu subliniază că limbile tind mereu spre simplificare și că, deși o schimbare este evidentă, nu vede o degradare inevitabilă, semnalând, în schimb, inteligența artificială ca potențial pericol. Scriitoarea Doina Ruști confirmă vitalitatea limbii, capacitatea sa de adaptare și reinventare. Ea susține că chiar și "barbarismele" sau invazia de cuvinte străine sunt forme de evoluție, limba română având o "armătură puternică și predispoziție pentru modelarea corpurilor străine". Artistul vizual Dan Perjovschi anticipează chiar influențe chinezești, considerând fenomenul firesc. Varujan Vosganian aduce în discuție exemplul Patriarhului Teoctist și al Regelui Mihai, pe care îi consideră vorbitori ai unei "limbi române curate", asemănătoare cu cea din romanele lui Mihail Sadoveanu, datorită absenței contactului cu evoluțiile societății moderne. El explică neologismele actuale prin impactul tehnologiei informatice și al registrului comercial-normativ. Termeni precum "laptop", "I-phone", "device", "influencer" sau "marketing" au intrat natural în vocabular. Vosganian nu le consideră o degradare decât dacă sunt folosite "impropriu sau abuziv". Filologul Emanuela Timotin identifică transformări importante la nivelul practicilor grafice (scrierea fără diacritice) și al lexicului, care poate deveni redus și schematic. Degradarea limbii, în viziunea sa, ar surveni doar dacă aceste modificări se extind și în alte contexte de comunicare. Bogdan Harhătă, cercetător științific, explică evoluția limbilor prin procese naturale de eroziune și reconfigurare, guvernate de "eficacitatea transmiterii mesajului". Acestea sunt echilibrate de eforturile normative, culturale, care încearcă să încetinească sau să "înghețe" aceste procese. El consideră că limba română, cu structura sa elastică, s-a adaptat cu succes la influențele slave, turcești, franceze și, acum, la engleza "de internet", având o capacitate remarcabilă de a "româniza" elemente străine.

Când greșelile devin normă: o perspectivă istorică și lingvistică

Fenomenul în care variantele considerate inițial incorecte sunt adoptate ca normă prin repetare este vechi de când lumea, conform lui Adrian Cioroianu. El amintește că limbile romanice nu provin din scrieri literare înalte, ci din "graiul popular" al agricultorilor și meseriașilor. Doina Ruști întărește această idee, afirmând că "corectitudinea este stabilită prin norme, care sunt doar convenții", iar forma "corectă" se impune prin uz. Dan Perjovschi adaugă că "limba e ceva viu", modelată de felul în care se vorbește, nu doar de academicieni. Varujan Vosganian face distincție între greșeli "pardobabile" și cele care deformează structura gramaticală. El menționează expresii precum "arată ca și un profesor" sau "vizavi de" în loc de "în legătură cu", considerându-le inacceptabile. Totuși, "mi-ar place" în loc de "mi-ar plăcea" sau "primul ministru" în loc de "prim-ministrul" sunt exemple de uz abuziv sau traduceri defectuoase din limbi străine care, în timp, se pot încetățeni. El avertizează, însă, să nu se persevereze în greșeli, anticipând că Academia Română ar putea îngădui unele. Emanuela Timotin ilustrează faptul că și lingviștii pot "ațipi" în judecățile lor despre evoluția limbii. Ea menționează că multe sugestii ale lui Sextil Pușcariu nu au rezistat în timp, în contrast cu propunerile unui profesor de liceu, Dumitru Theodorescu.

„Nu i-aș judeca, deci, pe lingviștii care s-au înșelat, în anumite momente ale activității lor, asupra evoluției limbii române. La începuturile mele ca cercetător, studiind îndreptarele ortografice tipărite după apariția normelor ortografice academice din 1932, am avut, de altfel, surpriza să constat că multe sugestii făcute de Sextil Pușcariu nu au rezistat probei timpului. Mult mai în acord cu evoluția limbii s-au dovedit a fi propunerile făcute de Dumitru Theodorescu, profesor de liceu în Craiova. A fost o lecție importantă pentru mine și de atunci cred cu tărie că lingviștii care au sarcina de a formula noi norme ortografice, ortoepice și de punctuație trebuie nu doar să aibă o excelentă cunoaștere a evoluției românei și a conceptelor despre ortografia acesteia, dar și să dovedească modestie și cumpătare, astfel încât să evite să-și dorească să-și pună prea puternic amprenta asupra limbii.”
– Emanuela Timotin

Bogdan Harhătă numește acest fenomen "mobilitate internă" sau, mai plastic, "uzul bate norma". El explică că principiul analogic, alături de nivelul de educație și forța normativă, ghidează aceste schimbări. Un exemplu elocvent este cuvântul "viteză", care, deși ar fi trebuit să fie "vitesă" după modelul francez, s-a impus cu "z" pentru că "nu suna" suficient de românește.

Inteligența artificială: viitorul limbii române

Inteligența artificială (IA) este percepută ca o nouă frontieră pentru evoluția limbii. Adrian Cioroianu o consideră "adevărata provocare". Doina Ruști anticipează o accelerare a progresului, IA oferind acces la o "hiperenciclopedie". Ea recunoaște că vor exista multe texte artificiale, dar consideră că omul este deja antrenat în fața "limbajului lemnos al propagandei și al birocrației". Dan Perjovschi vede IA ca pe o influență asupra tuturor limbilor, "și în bine, și în rău". Varujan Vosganian crede că IA va influența limba română doar prin integrarea conceptelor din cyberspațiu, susținând că orice forțare a evoluției naturale a limbii este sortită eșecului, dând ca exemplu Esperanto. Emanuela Timotin exprimă îngrijorarea că IA ar putea duce inițial la o "aplatizare a limbii", o "nouă limbă de lemn", artificială și greșită, diferită de comunicarea orală.

„Am auzit de copii care au fost sfătuiți de învățătoare să scrie o scrisoare către mama lor, de 8 Martie, cu ajutorul inteligenței artificiale. Exemplele pot fi multiplicate la alte niveluri. În acest context, cred că, la început, vom asista la o aplatizare a limbii; va fi o nouă limbă de lemn, scrisă, pe alocuri artificială sau greșită, foarte diferită însă de cea utilizată în comunicarea orală. Ulterior, cred că ne vom revolta și vom reveni la o limbă scrisă vie, continuând să ne bazăm pe inteligența artificială pentru texte-tip, pe care să le ameliorăm noi înșine, pentru a le face să răspundă în mod real scopurilor noastre.”
– Emanuela Timotin

Bogdan Harhătă este, însă, încrezător. El argumentează că motoarele de IA folosesc texte literare și științifice de înaltă calitate ca bază de învățare, iar IA urmărește eficiența și precizia mesajului. Astfel, el crede că inteligența artificială ar putea deveni "unul dintre cei mai puternici agenți normativi" și un bun "păstrător al românei „frumoase“".

Limba română în spațiul public: "patria mea" sau "cacofonie"?

Nichita Stănescu afirma că "Limba română este patria mea". Cum arată această patrie lingvistică în spațiul public de astăzi? Adrian Cioroianu consideră că "în societate se vorbește mult, deci inevitabil cantitatea diluează calitatea". El contrastează cenzura din vremea lui Stănescu cu "marea cacofonie" de pe rețelele sociale, unde "fiecare scrie efectiv cum poate (sau cum vrea)", deși literatura nouă rămâne interesantă. Doina Ruști, ca scriitoare, apreciază varietatea și autenticitatea, chiar și în argoul adolescenților, dacă este natural. Dan Perjovschi glumește pe seama afirmației lui Stănescu în contextul restricțiilor de călătorie din trecut. El însuși folosește un vocabular internațional și engleza pentru o audiență mai largă, dar deplânge precaritatea limbii române în spațiul public, invocând "personaje ca politicienii, liderii de opinie, gigibecaliști cu un vocabular extrem de redus". Varujan Vosganian descrie România ca un "spațiu concav", cu centrul de greutate în afara ei în multe domenii, iar cultura rămâne "singura păzitoare a identității noastre". Emanuela Timotin observă că limba vorbită în spațiul public este adeseori mai săracă decât cea din "viața reală", în parte din cauza lipsei de specialiști. Ea amintește de importanța limbii române pentru străinii care o învață, exemplificând cu Școala de Vară de Lingvistică Romanică "Alberto Varvaro" și cu romaniști de renume mondial care o vorbesc fluent. Bogdan Harhătă are o viziune îmbucurătoare: deși abaterile de la normă abundă, ele sunt "identificate și taxate cu promptitudine" în spațiul public, ceea ce denotă o masă critică de vorbitori preocupați de cultivarea limbii.

Recomandări pentru tineri și scriitori care au modelat limba

Pentru a convinge un tânăr de atractivitatea limbii române, opiniile sunt diverse. Adrian Cioroianu sugerează că respectul pentru limba maternă este esențial, dar recomandă învățarea a două limbi străine pentru deschiderea minții și oportunități profesionale. Doina Ruști nu ar forța convingerea, crezând într-un "moment al întoarcerii la limba maternă", și ar recomanda "Cartea nunții" de G. Călinescu și "Donna Alba" de Gib Mihăescu. Dan Perjovschi propune propria sa carte, "De pe trotuarul celălalt", cu texte scurte și umor, precum și cărți de poezie. Varujan Vosganian enumeră un șir lung de poeți (de la Eminescu la Mazilescu) și prozatori (de la Sadoveanu la Preda, Țoiu), adăugând și Noica. Emanuela Timotin ar recomanda poezie modernă și contemporană, capabilă să "facă să vibreze sufletul". Bogdan Harhătă ar opta pentru proza fantastică a lui Vasile Voiculescu, pentru combinația de subiect captivant și "curăția" românei. Când vine vorba de scriitori care au folosit limba română în cel mai spectaculos mod, Adrian Cioroianu îl menționează pe Eminescu drept "autentic creator de limbă română poetică" și pe Constantin Țoiu ca prozator preferat. Doina Ruști le laudă experimentele lui Nichita Stănescu, "galeriile" săpate de Arghezi, "bucuriile criptării" la Ion Barbu, lărgirea lexicului de către Călinescu și oralitatea lui Creangă. Dan Perjovschi include "toți poeții tineri și bătrâni". Varujan Vosganian subliniază realizarea lui Eminescu de a crea o poezie bogată într-o limbă încă în formare, evitând influențele străine. Îl menționează și pe Nichita Stănescu, care a transformat cuvintele în "palimpseste". Emanuela Timotin alege un istoric, Nicolae Iorga, pentru că a folosit un număr extrem de mare de cuvinte românești, oferind o "limbă română amețitor de bogată". Bogdan Harhătă îl numește fără ezitare pe Mihail Sadoveanu, apreciind "limpezimea fără seamăn" a limbii sale, o simplitate perfect rotundă, care face ca opera sa să fie "imediat inteligibilă, imediat transparentă". În cele din urmă, despre cuvintele preferate: Adrian Cioroianu iubește "mamaie" și "tataie" pentru duioșia lor. Doina Ruști este fascinată de "amăgire", pe care i-a dedicat un capitol în romanul "Manuscrisul fanariot". Dan Perjovschi menționează "alandala", "Servus" și "maram". Varujan Vosganian apreciază distincția unică dintre "liniște" (stare interioară) și "tăcere" (absența zgomotului). Emanuela Timotin nu are un singur cuvânt preferat, dar îi place să descopere sensuri noi, amintind de "trimbulind" și de includerea autorilor din Republica Moldova și diaspora în dicționarele academice. Bogdan Harhătă alege "pământ", pentru sunetul său greu, reconfortant și stabil, dar și pentru structura fonologică ce individualizează româna.

Explorează subiectele:

Limba română Inteligență Artificială Evoluție lingvistică

Distribuie Distribuie Comentarii