Loviturile ucrainene în adâncimea Rusiei: Strategia Kievului pentru o încetare a focului

Ucraina a escaladat semnificativ ofensiva militară pe teritoriul Federației Ruse în ultimele luni, extinzând raza de acțiune a loviturilor sale împotriva infrastructurii critice și a centrelor logistice. Această schimbare strategică majoră, care vizează obiective aflate la mii de kilometri de linia frontului, are ca scop creșterea presiunii asupra Moscovei pentru a accepta o încetare a focului, conform analiștilor militari Sandu Valentin Mateiu și generalului în rezervă Virgil Bălăceanu.

De la începutul invaziei, imaginea predominantă a războiului a fost cea a unei confruntări intense de-a lungul unei linii a frontului de peste 1.000 de kilometri. În timp ce Rusia încerca să avanseze în est, Ucraina se concentra pe apărarea pozițiilor și respingerea atacurilor, ambele tabere utilizând rachete și drone pentru a lovi infrastructura din spatele liniei de contact.

Recent, însă, Ucraina a demonstrat o capacitate considerabil crescută de a executa lovituri la mare distanță, mutând o parte importantă a conflictului pe teritoriul rus. Această campanie vizează sistematic ținte aflate în interiorul Rusiei, de la rafinării și depozite de combustibil la infrastructura logistică și instalații militare.

Noua abordare a fost amplificată după data de 26 iunie, când președintele Volodimir Zelenski a anunțat o campanie de 40 de zile de lovituri în adâncimea teritoriului rus, având ca scop declarat intensificarea presiunii asupra Kremlinului pentru a-l determina să negocieze. Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a raportat deja peste 100 de lovituri reușite în Rusia în această perioadă. Printre cele mai îndepărtate ținte s-a numărat o rafinărie din Omsk, situată la aproximativ 2.700 de kilometri de teritoriul controlat de Ucraina.

Această extindere geografică a atacurilor transformă una dintre premisele fundamentale ale războiului: Rusia nu mai poate considera obiectivele economice și industriale aflate la distanță de front ca fiind în afara razei de acțiune a armamentului ucrainean.

„Acum, nicio rafinărie rusească nu mai este în afara razei de acțiune a armelor ucrainene", a declarat Volodimir Zelenski.

De ce lovește Ucraina în Rusia

Comandorul în rezervă Sandu Valentin Mateiu explică faptul că această campanie de lovituri se înscrie într-o strategie complexă, construită pe trei piloni principali. Primul vizează stabilizarea frontului, unde Ucraina se confruntă cu provocări legate de resursa umană. Al doilea se concentrează pe apărarea teritoriului național, în contextul unui deficit de interceptori, mai ales împotriva rachetelor balistice. A treia direcție, și cea mai recentă, este lovirea Rusiei în profunzime.

Cred că, în clipa de față, strategia ucrainenilor este pe trei planuri. În primul rând, stabilizează frontul, iar aici au probleme cu oamenii. Ministrul Fedorov vorbea chiar, după ce a dimensionat problema, despre mobilizare. Al doilea plan este apărarea teritoriului, iar aici sunt probleme cu interceptorii, mai ales împotriva atacurilor balistice. Al treilea este să lovească în Rusia. Aici au o strategie diversificată, pe care, în sfârșit, o pot implementa, pentru că multă vreme nu au avut mijloacele necesare. Acum caută și alte mijloace, pe lângă drone, care să poată lovi.Sandu Valentin Mateiu

Generalul în rezervă Virgil Bălăceanu subliniază o miză strategică mai amplă a acestor atacuri: Ucraina încearcă să demonstreze Rusiei capacitatea sa de a lovi la distanță și, prin urmare, de a constitui o amenințare directă pentru teritoriul rus. "Principalul obiectiv este să se ajungă la încetarea focului, eventual la un armistițiu. Demonstrezi adversarului că ai capabilități de lovire, îți menții inițiativa într-un război, iar toate acțiunile letale sunt, în viziunea ta, de apărare. În felul acesta, îi demonstrezi că el nu deține inițiativa și că nu el stabilește condițiile. Ucrainenii vor încetarea focului și, la distanță, nu cred că se gândesc serios la un acord de pace, în sensul în care realizează că lucrurile acestea sunt foarte dificile", a explicat Virgil Bălăceanu.

Combustibilul, punctul vulnerabil al Rusiei

Una dintre cele mai vizate categorii de ținte în campania ucraineană este sectorul energetic rusesc, în special rafinăriile. Acestea sunt vitale atât pentru economia Rusiei, cât și pentru susținerea mașinii sale de război. Atacurile asupra lor pot reduce disponibilitatea carburanților, perturba logistica militară și genera probleme pe piața internă. Sandu Valentin Mateiu consideră campania împotriva rafinăriilor un succes evident al Ucrainei.

„Eu vorbesc, în primul rând, despre elementul esențial al economiei, sectorul energetic, și au reușit. Campania împotriva rafinăriilor este un succes. Dincolo de faptul că afectează mașina de război, afectează și economia și are impact la nivelul populației. În felul acesta, fără să ucidă ruși, pentru că aceasta este o cerință a războiului pe care îl duc ucrainenii, ei trebuie să fie morali în ceea ce fac. Practic, duc războiul acasă la ruși", a subliniat comandorul în rezervă.

Generalul Virgil Bălăceanu este de părere că impactul economic al acestor atacuri a atins un nivel suficient de semnificativ pentru a reprezenta o amenințare strategică la adresa Moscovei.

Capacitatea de lovire la distanță și, dacă ți-o menții, reprezintă și o amenințare. La ora actuală, loviturile la distanță ale ucrainenilor reprezintă o amenințare pentru Federația Rusă. Au declanșat deja o criză a combustibililor pe care rușii până acum nu au reușit să o rezolve. Și-au asumat un asemenea risc, care crește în mod constant, odată cu intensificarea loviturilor. Acestea sunt din ce în ce mai ample și vizează mult mai multe ținte. Asta în condițiile în care capabilitățile de apărare antiaeriană ale ucrainenilor au scăzut considerabil, mai ales în privința rachetelor Patriot și a capabilităților de contracarare a rachetelor balistice și hipersonice. Este asumarea unui risc strategic, dar au realizat că numai astfel pot să determine Rusia să se gândească în mod real la o încetare a focului.Virgil Bălăceanu

Analiza ACLED relevă o creștere dramatică a numărului de atacuri asupra instalațiilor petroliere rusești: de la 3 în primul an de război la 13 în al doilea, ajungând la peste 130 în al patrulea an. În luna iulie, rafinarea petrolului în Rusia a atins cel mai scăzut nivel din ultimii peste douăzeci de ani, forțând Moscova să importe carburanți din țări precum Kazahstan, India, Japonia și Maroc. În Crimeea, penuria de benzină a devenit o problemă vizibilă pentru populație.

Ucraina lovește și logistica militară

Pe lângă efectele economice, Kievul urmărește să perturbe infrastructura care susține operațiunile militare rusești. Loviturile asupra depozitelor, bazelor și rutelor logistice din spatele frontului pot îngreuna aprovizionarea trupelor și pot obliga Rusia să-și mute resursele mai departe de linia de contact.

Sandu Valentin Mateiu face o distincție între succesele obținute în sectorul energetic și cele din industria militară. De exemplu, în cazul producției de rachete, nu există deocamdată dovezi clare privind o diminuare semnificativă a producției rusești. "Un alt element este lovirea industriei militare rusești. Și aici rezultatul este parțial. Nu se vede încă o diminuare a numărului de rachete pe care Rusia le construiește. Este și greu, foarte probabil, dar, oricum, obiectivele militare sunt multiple. Vorbim, în primul rând, de complexe militare, de cele aflate în spatele frontului, iar apoi de tot ceea ce ține de front și de logistica acestuia. Unul dintre marile succese ale Ucrainei este faptul că a reușit să lovească logistica în proximitatea frontului", a detaliat analistul.

Rusia își redistribuie apărarea antiaeriană

Un alt rezultat al intensificării atacurilor ucrainene este presiunea asupra sistemului rusesc de apărare antiaeriană. Rusia este acum nevoită să aleagă ce obiective protejează, lăsând alte regiuni mai vulnerabile. Mateiu indică faptul că unele sisteme de apărare au fost relocate chiar și din zona arctică, fiind mutate către Moscova și alte orașe mari. Această decizie subliniază dificultatea de a proteja un teritoriu vast în fața unei amenințări care poate apărea la mii de kilometri distanță.

Da, există aceste mișcări. Inițial s-a văzut că, din anumite zone ale Rusiei, de exemplu din zona arctică, au fost luate sistemele de apărare antiaeriană, chiar și cele care apărau anumite baze strategice ale rușilor. Au fost mutate. Numai că și aici apar probleme legate de funcționalitatea sistemului în ansamblu. Moscova și celelalte mari orașe sunt prioritare, pentru că, în fond, Kremlinului îi este teamă de orașele mari. Deja se plâng civilii ruși și patronii ruși că obiectivele lor economice nu sunt apărate.Sandu Valentin Mateiu

Vulnerabilitatea este accentuată de necesitatea Rusiei de a proteja simultan centre politice, baze militare, infrastructura energetică și industria de apărare. Fiecare sistem mutat spre Moscova, de exemplu, lasă un alt obiectiv potențial descoperit.

Rusia avansează în Donbas

Este important de menționat că loviturile pe teritoriul rus nu echivalează automat cu o schimbare a situației pe frontul de luptă. Rusia continuă să exercite presiune în Donbas și să obțină progrese teritoriale, ceea ce explică parțial nevoia Kievului de a deschide o nouă direcție de presiune. Virgil Bălăceanu avertizează însă că nu se poate stabili o legătură automată între ofensiva rusă din Donbas și intensificarea atacurilor ucrainene în Rusia.

„Rusia are succes în Donbas. N-am mai văzut ultimele informații cu privire la [neclar]. Au început să retragă, să evacueze cetățenii și din Krasnodar. Într-un anumit fel, ucrainenii se așteptau la așa ceva. Să nu avem o situație de creștere a ritmului unei ofensive în Donbas. Deocamdată, nu putem face o legătură directă. Vom vedea după aceea", a explicat Virgil Bălăceanu, fost șef al Brigăzii Multinaționale din Sud-Estul Europei.

În aceste condiții, strategia Kievului pare să vizeze mai degrabă modificarea costurilor războiului pentru Rusia, decât obținerea unei victorii militare decisive imediate. Dacă Rusia poate menține presiunea pe front, Ucraina încearcă să creeze o presiune paralelă asupra economiei, logisticii și infrastructurii rusești.

De ce a ezitat Occidentul să permită atacurile în Rusia

Extinderea loviturilor ucrainene ridică inevitabil întrebarea privind întârzierea cu care Occidentul a permis folosirea anumitor arme împotriva unor ținte aflate pe teritoriul Rusiei. Sandu Valentin Mateiu consideră că teama de escaladare, în special de un eventual răspuns nuclear al Moscovei, a fost explicația principală.

Aici nu putem să judecăm post factum. Dar trebuie să vedem liderii occidentali, cât și cum au luat aceste decizii. Și aici, în primul rând, a fost opțiunea privind reținerea. De ce? Pentru că a fost teamă, în primul rând, de un răspuns nuclear al Rusiei. Rusia a folosit foarte bine acest instrument de descurajare, faptul că are armă nucleară și că ar fi dispusă să o folosească. Dar, încet-încet, pe măsură ce lucrurile au evoluat, Rusia nu a folosit arma și a folosit prea mult retorica. Fără acțiuni, da, se decredibilizează.Sandu Valentin Mateiu

Virgil Bălăceanu are o evaluare mai tranșantă. Generalul, fost reprezentant al României la Comandamentul NATO de la Bruxelles, consideră că Occidentul a greșit într-o anumită măsură prin întârzierea permisiunii, dar subliniază că, în fazele inițiale ale războiului, Ucraina nici nu dispunea de capabilitățile occidentale necesare pentru asemenea lovituri.

Într-un anumit fel, da. Dar să plecăm de la ideea că nici nu aveau capabilități occidentale la vremea respectivă și că acestea le-au fost create ucrainenilor. Dacă vorbim de rachetele ATACMS, pentru care americanii au dat aprobare foarte târziu, vorbim de o adâncime de 300 de kilometri. Deci poți lovi la 300 kilometri. Este o lovitură în adâncimea operativă. De regulă, asemenea lovituri le folosești împotriva infrastructurii militare de sprijin a frontului. Ori aici vorbim de lovituri în adâncime care să afecteze, și s-a reușit acest lucru, sistemul de producție și de depozitare a combustibililor.Virgil Bălăceanu

Explorează subiectele:

Război UcrainaAtacuri RusiaSandu Valentin MateiuVirgil Bălăceanu

Distribuie Distribuie Comentarii