Meningita virală, un risc crescut vara. Cum ne protejăm, explică epidemiologul

Prof. dr. Emilian Popovici, medic primar epidemiolog și vicepreședinte al Societății Române de Epidemiologie, confirmă că sezonul cald aduce cu sine o creștere a riscului de meningită. Specialistul a explicat, într-un interviu, că există două forme principale ale bolii: virală și bacteriană.

De ce este riscul de meningită mai mare vara?

Vara, riscul de a contracta meningita virală crește semnificativ din cauza circulației intense a unor virusuri precum enterovirusurile. Spre deosebire de forma virală, meningita bacteriană se manifestă mai constant pe parcursul anului sau are o incidență mai mare iarna și primăvara, fiind, de asemenea, o formă mult mai severă.

Medicul epidemiolog detaliază că vremea caldă favorizează înmulțirea și răspândirea enterovirusurilor, responsabile pentru majoritatea cazurilor de meningită virală. În acest anotimp, virusurile precum Coxsackie și Echovirus se răspândesc cu repeziciune. Prof. dr. Emilian Popovici subliniază că igiena precară, apa contaminată din piscine sau contactul direct facilitează transmiterea, în special în rândul copiilor și tinerilor care petrec mai mult timp în colectivități, precum tabere, piscine sau parcuri. De asemenea, unele virusuri rezistă mai bine în mediul extern pe durata sezonului cald.

Cum se transmite și cine este cel mai expus

Meningita virală se transmite prin contact direct cu secrețiile respiratorii, mâini nespălate sau suprafețe contaminate. Virusurile se pot răspândi rapid în câteva zile în comunități, deși majoritatea persoanelor infectate dezvoltă doar o răceală ușoară și nu o infecție la nivelul creierului.

Căile de transmitere includ tusea, strănutul, vorbitul sau sărutul, prin picături mici ajunse la alte persoane. O altă cale de transmitere comună pentru enterovirusuri (care cauzează peste 80% din cazuri) este cea fecal-orală, prin mâini neigienizate după folosirea toaletei. Acest lucru duce la contaminarea unor suprafețe precum jucării sau tacâmuri, iar atingerea acestora, urmată de ducerea mâinilor la nas, gură sau ochi, facilitează contractarea virusului.

„Virusurile (în special enterovirusurile) circulă foarte ușor și rapid de la o persoană la alta, în special în sezonul cald și la începutul toamnei”, explică dr. Popovici. Simptomele inițiale ale infecției virale apar, de obicei, la 3 până la 7 zile după contactul cu virusul. Totuși, nu toate persoanele infectate dezvoltă meningită, iar trecerea virusului la creier este rară și se produce în câteva zile de la debutul bolii, afectând cel mai des copiii mici cu un sistem imunitar în dezvoltare.

Boala nu amenință în egală măsură pe toată lumea. Copiii mici, în special cei sub 5 ani și sugarii, sunt cei mai expuși la meningita virală, din cauza sistemului imunitar aflat încă în dezvoltare.

Sugarii sub 1 an au riscul cel mai mare de a face forme severe, deoarece imunitatea lor naturală este slabă. Copiii sub 5 ani reprezintă categoria cu cele mai multe cazuri înregistrate de meningită virală (provocată des de enterovirusuri). Indiferent de vârstă, cei care au un sistem imunitar slăbit pot contracta mai ușor virusul.
– Dr. Emilian Popovici

Prevenția: rolul esențial al vaccinării

Deși meningita inspiră teamă, vaccinarea, în special împotriva formelor bacteriene, rămâne cea mai sigură și eficientă metodă de apărare. Prof. dr. Emilian Popovici afirmă:

„Vaccinarea este cea mai sigură și eficientă metodă de prevenire a formelor grave de meningită bacteriană, stimulând sistemul imunitar să producă anticorpi protectori împotriva unor bacterii periculoase precum meningococul, pneumococul sau Haemophilus influenzae b”.

Pe piață sunt disponibile mai multe opțiuni de vaccin, printre care vaccinuri tetravalente conjugate (ACWY), vaccinuri împotriva serogrupului B, vaccinuri pneumococice și Hexavalente (care conțin și Hib), ultimele fiind incluse în calendarul uzual. Rolul vaccinării este de a crea o barieră de apărare împotriva infecțiilor invazive care pot duce la deces sau sechele majore (surditate, leziuni cerebrale) în doar 24 de ore. De asemenea, vaccinarea oprește răspândirea bacteriilor în comunitate, oferă protecție colectivă (inclusiv pentru cei care nu se pot vaccina) și reduce considerabil riscul de septicemie și focare epidemice. Vaccinarea este recomandată la toate vârstele, cu produsul adecvat etapei de vârstă.

Când se administrează vaccinul

Pentru sugari și copiii mici, cea mai vulnerabilă categorie, imunizarea poate începe de la vârsta de 6 săptămâni/2 luni, în funcție de tipul de vaccin. În cazul adolescenților și tinerilor, vaccinarea este recomandată în special pentru a preveni starea de purtător sănătos și transmiterea în colectivități (licee, facultăți, cămine).

Există și categorii de persoane cu riscuri speciale, cum ar fi pacienții fără splină, cei cu imunitate scăzută sau bolnavi cronic, pentru care vaccinarea este o indicație medicală. De asemenea, vaccinarea antimeningococică este recomandată celor care intenționează să călătorească în zone endemice, cum este "centura meningitei" din Africa.

Prof. dr. Popovici menționează că „în România, vaccinarea antimeningococică este opțională, dar puternic recomandată de medicii pediatri și epidemiologi”. Frecvența vaccinării depinde strict de tipul vaccinului (grupul B sau grupul ACWY) și de vârsta la care se începe imunizarea.

• Vaccinul împotriva Meningococului Grup B (ex. Bexsero):
  • Sugarii între 2 și 5 luni: schema primară include 3 doze la interval de 1 lună, plus o doză de rapel în al doilea an de viață (la 12–15 luni).
  • Sugarii între 6 și 11 luni: 2 doze la interval de 2 luni, cu rapel în al doilea an de viață.
  • Copiii între 2 și 10 ani: 2 doze la interval de 2 luni.
  • Adulți și adolescenți (peste 11 ani): 2 doze la interval de 1 lună.
• Vaccinul meningococic tetravalent ACWY (ex. Nimenrix sau Menveo):
  • Copiii mai mari de 1 an, adolescenți și adulți: se administrează de obicei în doză unică.
  • Adolescenți: se recomandă un rapel în jurul vârstei de 16 ani (dacă prima doză s-a făcut la 11–12 ani).
  • Persoanele cu risc continuu: pot necesita doze de rapel la un interval de 5 ani.

Întrebat dacă vaccinarea mai este necesară după ce o persoană a trecut prin boală, dr. Emilian Popovici a explicat:

Dacă cineva a avut meningită vaccinarea poate fi în continuare necesară, deoarece există mai multe tipuri de bacterii și virusuri care pot provoca boala, iar trecerea prin boală oferă imunitate doar față de tulpina specifică ce a produs infecția, nu și față de celelalte.
– Dr. Emilian Popovici

Măsuri stricte în cazul meningitei bacteriene

Atunci când este diagnosticată o meningită bacteriană, dată fiind potențialul său de a determina forme grave, cazul suspect sau confirmat este raportat urgent la Direcția de Sănătate Publică (DSP) pentru demararea anchetei epidemiologice. Medicii vor decide, cel mai probabil, profilaxia cu antibiotice pentru persoanele din familie sau din contactul strâns al pacientului cu forma bacteriană (meningococică), administrând antibiotic preventiv.

De asemenea, contacții direcți sunt supravegheați medical timp de 7–10 zile pentru depistarea rapidă a oricărui semn de boală (febră, cefalee). Dacă un astfel de caz este semnalat într-o colectivitate, se impun măsuri de curățenie și dezinfecție, igienă riguroasă și triaj epidemiologic. În școli sau grădinițe, starea de sănătate a copiilor este verificată zilnic înainte de intrarea în colectivitate.

Mituri și adevăruri despre meningită

Medicul Emilian Popovici a abordat și cele mai răspândite mituri despre meningită, clarificând adevărul științific:

• Mit: „Toate cazurile sunt la fel de letale, boala se ia ușor din orice mediu și simptomele sunt mereu identice și ușor de recunoscut”.
  • Adevăr: Există forme ușoare, precum cea virală, care se vindecă adesea de la sine, fără tratament special. În schimb, forma bacteriană este severă și periculoasă.
• Mit: „Bacteria care o provoacă zboară prin aer și infectează pe oricine din jur”.
  • Adevăr: „Microorganismul se transmite doar prin contact foarte apropiat (strănut, sărut, tacâmuri comune) și nu trăiește mult pe obiecte sau în aer liber”, explică medicul.
• Mit: „Semnele bolii sunt mereu aceleași, cu gâtul înțepenit”.
  • Adevăr: La bebeluși sau la copiii mici, semnele clasice pot lipsi, aceștia prezentând doar febră, somnolență sau plâns continuu, fără redoare de ceafă.
• Mit: „Dacă ești vaccinat, nu poți face deloc meningită”.
  • Adevăr: Medicul explică din nou că „vaccinurile protejează doar împotriva anumitor etiologii, dar nu acoperă toate cauzele posibile ale bolii”.

Recomandări pentru părinți în sezonul estival

Dr. Emilian Popovici reamintește părinților că meningita se transmite rapid în comunitățile aglomerate. Prin gesturi simple, riscul de contractare poate fi mult redus. Dacă un copil nu a fost vaccinat (împotriva formelor bacteriene), respectarea riguroasă a regulilor de igienă este esențială, nu doar în ocazii precum taberele sau excursiile:

• Fără obiecte la comun: Nu ar trebui să împartă sticlele de apă, paharele, tacâmurile, balsamul de buze sau periuța de dinți.
• Igienizarea mâinilor: Spălarea frecventă cu apă și săpun sau folosirea gelului dezinfectant înainte de mese.
• Eticheta respiratorie: Să strănute sau să tușească în pliul cotului, nu în palme.

Măsuri de luat înainte de plecarea în tabără sau excursie:

• Verifică istoricul medical: Asigură-te că fișa medicală predată organizatorilor conține toate vaccinurile efectuate și eventualele alergii ale copilului.
• Discută cu organizatorii: Confirmă că tabăra are un cadru medical disponibil non-stop sau acces rapid la o unitate de primiri urgențe.
• Instruiește copilul: Spune-i să raporteze imediat supraveghetorilor dacă se simte rău, are febră sau îl doare capul.

Situația actuală în România și concluzii

Referitor la situația din România, prof. dr. Emilian Popovici a declarat:

Situația actuală a meningitelor arată un număr mare de cazuri ușoare de origine virală și o menținere la un nivel redus, dar stabil, a formelor bacteriene. Principalele aspecte de reținut sunt incidența crescută a formelor virale la copii, caracterul sporadic al celor bacteriene și importanța prevenției prin vaccinare.
– Dr. Emilian Popovici

Este crucial de reținut că meningita reprezintă o urgență medicală majoră, iar în cazul formei bacteriene, evoluția poate fi nefavorabilă în doar câteva ore. „Principalele semne de alarmă sunt febra bruscă, durerea de cap intensă și înțepenirea gâtului, iar cea mai eficientă metodă de prevenție rămâne vaccinarea”, a conchis medicul epidemiolog.

Explorează subiectele:

Meningită Emilian Popovici Vaccinare

Distribuie Distribuie Comentarii