Pe 25 noiembrie, Bloomberg a publicat o articol exploziv care conținea transcrierile a două convorbiri telefonice: una între consilierii de vârf ai Kremlinului, Iuri Ușakov și Kirill Dmitriev, și alta între Ușakov și trimisul special al președintelui SUA, Steve Witkoff. Scurgerea de informații a dezvăluit că Witkoff l-a instruit pe Ușakov cum să comunice cu Trump, în timp ce Dmitriev a furnizat Washingtonului o listă cu condițiile Rusiei pentru inițierea unui acord de pace cu Ucraina. Meduza abordează cele două întrebări principale din această poveste: Ce am aflat din transcrieri? Și cine le-ar fi putut scurte?

Ce am aflat din aceste transcrieri?

În conversația sa cu Iuri Ușakov, Steve Witkoff, din proprie inițiativă, i-a oferit interlocutorului său o „recomandare”.

Witkoff l-a îndemnat pe Ușakov să-i spună lui Putin să-l felicite pe Trump pentru încheierea unui acord de pace între Israel și Hamas. De asemenea, i-a sugerat lui Putin să-și exprime respectul față de Trump „ca om al păcii” și să transmită sprijinul Moscovei pentru acordul din Gaza.

Witkoff i-a împărtășit apoi lui Ușakov ideea că s-ar putea elabora un acord bazat pe același model pentru a rezolva războiul ruso-ucrainean. I-a recomandat lui Putin să-i spună lui Trump: „Știi, Steve și Iuri au discutat un plan de pace foarte similar, în 20 de puncte, care ar putea fi ceva ce credem că ar putea schimba puțin lucrurile. Suntem deschiși la astfel de lucruri – să explorăm ce este necesar pentru a ajunge la un acord de pace”. Witkoff a recunoscut că negocierile dintre Moscova și Kiev se confruntă în continuare cu dezacorduri privind controlul asupra întregii regiuni Donețk și „poate un schimb de teritorii undeva”, dar a îndemnat la un dialog „mai optimist” în viitor.

La sfârșitul convorbirii, Witkoff a propus o convorbire telefonică directă cu Putin înainte de vizita lui Volodimir Zelenski la Casa Albă. Două zile mai târziu, Trump și Putin au vorbit la telefon – o conversație care, potrivit The Wall Street Journal, ar fi influențat decizia președintelui american de a renunța la planurile de a furniza rachete Tomahawk Ucrainei.

Comportamentul cordial, chiar prietenos, al lui Witkoff într-o convorbire telefonică cu un înalt oficial al Kremlinului nu este, în sine, nimic nou. Trimisul special al lui Trump a făcut gesturi similare de respect față de Putin pe parcursul negocierilor din acest an și nu și-a ascuns contactele strânse cu Kirill Dmitriev. În mai, Witkoff a participat chiar la negocierile de la Kremlin fără interpret, atrăgând critici aspre pentru încălcarea protocoalelor diplomatice. Sfatul său privind discuția cu Donald Trump nu a fost surprinzător și era probabil evident pentru Ușakov. După acordul privind Gaza, liderii străini, printre care Recep Tayyip Erdogan, Emmanuel Macron și Abdel Fattah el-Sisi, l-au lăudat pe Trump pentru realizarea sa diplomatică.

Momentul mai problematic din transcrierea conversației dintre Witkoff și Ușakov este facilitarea de către Witkoff a unei convorbiri telefonice între Trump și Putin chiar înainte de vizita lui Zelenski la Casa Albă. În conversația cu Ușakov, Witkoff nu a explicat urgența unei conversații între președinți, ceea ce face imposibilă afirmarea cu certitudine că el a intenționat în mod deliberat să submineze o apropiere între Washington și Kiev. De asemenea, nu este clar dacă recomandarea a fost inițiativa proprie a lui Witkoff sau un semnal coordonat din partea administrației Trump către Kremlin.

La momentul convorbirii telefonice dintre Witkoff și Ușakov, Trump ezita public cu privire la furnizarea de rachete Tomahawk către Ucraina și era neobișnuit de dur în criticile sale la adresa lui Putin. Dar nu știm dacă Trump și-a schimbat cu adevărat poziția sau doar îl provoca pe liderul rus pentru a-i înmuia cerințele de negociere. În primul scenariu, implicarea lui Witkoff în organizarea convorbirii telefonice ar putea fi văzută ca o „piedică pentru Ucraina” (mai multe detalii în continuare). Pe de altă parte, chiar și o astfel de mișcare este în concordanță cu profilul birocratic al lui Witkoff: încă de la începutul procesului de negociere, el a susținut o abordare mai conciliantă față de Moscova, respingând escaladarea livrărilor de arme către Kiev menite să forțeze Kremlinul să încheie pacea pe câmpul de luptă.

Kremlinul a împărtășit Casei Albe versiunea sa de plan de pace

Acest lucru reiese direct din transcrierea Bloomberg a conversației dintre Iuri Ușakov și Kirill Dmitriev.

Ușakov îi spune interlocutorului său că a „trimis totul acolo” și că va discuta mai multe a doua zi. Dmitriev numește acest lucru „o cale foarte bună de urmat”.

Ușakov îl întreabă apoi pe Dmitriev dacă partea rusă trebuie să declare „maximul”, altfel „ce rost are să transmită ceva?”. Ca răspuns, Dmitriev propune redactarea „acestui document din perspectiva noastră” și promite să îl împărtășească „în mod informal, precizând clar că totul este informal”. „Și să-i lăsăm să facă cum vor”, a adăugat el. „Nu cred că vor prelua exact versiunea noastră, dar cel puțin va fi cât mai apropiată de ea”.

La rândul său, Ușakov își exprimă îngrijorarea că Washingtonul „s-ar putea să nu o accepte și să spună că a fost convenită cu noi”. Dmitriev încearcă să-l liniștească, dar Ușakov repetă: „S-ar putea să o denatureze mai târziu, atâta tot. Există acest risc”.

În concluzie, Dmitriev spune că Ușakov poate „discuta mai târziu cu Steve despre acest document”.

Ultima frază a acestei conversații sugerează cu tărie că consilierii lui Putin discutau despre versiunea rusă a unui plan de pace. Nu este clar ce propuneri conținea sau cât de mult semăna cu planul în 28 de puncte elaborat de Casa Albă, care a ajuns ulterior în presă. Cu toate acestea, există dovezi indirecte că echipa lui Trump (cel mai probabil Witkoff și ginerele președintelui, Jared Kushner) s-a bazat în mare măsură pe „documentul informal” al Kremlinului:

• Pe 20 noiembrie, Witkoff a postat – și apoi a șters imediat – un tweet criptic: „Probabil a primit asta de la K.” Jurnaliștii speculează că Witkoff se referea la reporterul Axios, Barak Ravid (care a dezvăluit primul planul de pace în 28 de puncte al Casei Albe) și că indicativul „K.” era pentru Kirill Dmitriev. Faptul că a orchestrat o astfel de scurgere de informații sugerează cu tărie că Kremlinul intenționa să impună o versiune a acordului, favorabilă propriilor interese. Dacă scurgerea de informații a fost orchestrată, acest lucru ar indica probabil că Kremlinul încerca să impună un acord care să avantajeze Moscova.
• Pe 21 noiembrie, jurnalistul Luke Harding de la The Guardian a remarcat că textul planului de pace conține „construcții pasive stângace în limba engleză” care „par să fi fost scrise inițial în limba rusă”.
• Pe 22 noiembrie, Michael Rounds, senator republican din Dakota de Sud, a declarat într-o ședință că secretarul de stat american Marco Rubio le-a spus membrilor Congresului într-o conversație telefonică că cele 28 de puncte nu erau un plan al SUA, ci o propunere pe care Casa Albă o primise de la negociatori. Rubio a respins imediat afirmațiile senatorului, insistând că Washingtonul a redactat planul de pace „pe baza contribuțiilor din partea rusă” și „a contribuțiilor anterioare și actuale din partea Ucrainei”.
• Pe 26 noiembrie, trei surse separate ale Reuters au confirmat că planul de pace în 28 de puncte se baza pe propunerile Moscovei, primite în octombrie, după întâlnirea lui Trump cu Zelenski la Casa Albă. Reuters a confirmat, de asemenea, informația publicată de The Wall Street Journal, potrivit căreia planul a fost redactat de Kushner și Witkoff, cu participarea lui Dmitriev.

Fraze din conversația lui Ușakov cu Dmitriev se potrivesc ușor în acest context. Se pare că administrația Trump a folosit „documentul informal” al Kremlinului ca punct de referință pentru planul SUA, modelându-l cât mai aproape posibil de cerințele Rusiei. Totuși, acest lucru nu a împiedicat Washingtonul să afirme în ultimele zile că s-au înregistrat progrese în negocierile cu Kievul privind condițiile acceptabile pentru încheierea războiului.

Cine ar fi putut divulga jurnaliștilor conversațiile lui Ușakov și cum au fost posibile aceste înregistrări?

Nu știm. Bloomberg nu a dezvăluit nimic despre sursele sale.

Iuri Ușakov a sugerat că cineva ar fi putut „asculta” conversațiile sale pe WhatsApp. (Purtătorul de cuvânt al Kremlinului a evitat întrebările despre utilizarea WhatsApp în Rusia.) Această teorie ridică în principal întrebări de natură tehnică. Așa cum le-a reamintit jurnalistul de investigație Andrei Zaharov cititorilor pe canalul său Telegram, WhatsApp utilizează în mod implicit criptarea end-to-end, care ar trebui să împiedice pe oricine să asculte conversațiile bidirecționale. Nu există dovezi clare că agențiile de informații sau hackerii au reușit să ocolească această protecție. Zaharov a sugerat că telefonul lui Ușakov ar fi putut fi infectat cu un program spion similar cu Pegasus sau că, de fapt, consilierul lui Putin vorbea pe o linie celulară obișnuită: „În acest din urmă caz, interceptarea ar fi putut fi efectuată fie de FSB prin interfața de interceptare SORM, fie de orice altă agenție de informații puternică din lume.”

Este greu de spus cine ar putea fi în spatele scurgerii de informații, având în vedere că există motive de toate părțile în războiul ruso-ucrainean.

Poate că SUA au făcut-o?

Scurgerile de informații îl dezavantajează în mod clar pe Witkoff și pe membrii taberei sale, lovind grav în reputația trimisului special. Dacă înregistrările provin din interiorul Casei Albe, suspiciunile ar cădea asupra adversarilor lui Witkoff din administrația Trump, și anume secretarul de stat Marco Rubio, care este, în general, mai ostil față de Kremlin. Este posibil ca această facțiune din Casa Albă să fi orchestrat scurgerea de informații pentru a sabota planul de pace în 28 de puncte, deoarece era prea pro-rus.

În declarația acordată ziarului Kommersant, Ușakov pare să facă aluzie la acest lucru, amintind de cazul Michael Flynn. Flynn este generalul american în retragere care, în 2017, a ocupat funcția de consilier pentru securitate națională al lui Trump timp de doar două săptămâni, înainte de a demisiona după ce Departamentul de Justiție al SUA l-a acuzat că a discutat în secret sancțiunile anti-ruse cu ambasadorul Rusiei la Washington de atunci, Serghei Kislîiak. Conținutul acestor conversații a fost dezvăluit de serviciile de informații americane. La acea vreme, însă, agențiile de informații americane erau considerabil mai puțin loiale președintelui Trump decât sunt astăzi, iar Statele Unite erau cuprinse de un scandal legat de suspiciunile că Kremlinul ar fi intervenit în alegerile prezidențiale din 2016 și l-ar fi ajutat pe Trump să câștige.

Poate că a făcut-o Rusia ?

Cu doar câteva ore înainte ca Bloomberg să-și publice articolul, Andrei Ermak, puternicul șef de cabinet al lui Zelenski, a confirmat pentru Axios că Washingtonul și Kievul „au convenit în principiu asupra majorității aspectelor planului” și că Zelenski ar putea vizita Statele Unite chiar de Ziua Recunoștinței pentru a semna documentul. O astfel de evoluție ar fi redus marja de manevră a lui Putin în negocieri și ar fi riscat să izoleze Moscova ca singur oponent al acordului. La rândul său, acest lucru ar fi putut provoca o nouă schimbare de atitudine din partea lui Trump, ducând posibil la sancțiuni și mai dure, la creșterea livrărilor de arme către Kiev și la alte rezultate neplăcute pentru Moscova.

Cu toate acestea, dacă Moscova a inițiat scurgerea de informații, în speranța de a anula planul în 28 de puncte, efortul a eșuat – cel puțin până acum. Trump l-a susținut pe Witkoff, iar procesul de negociere continuă.

Ar fi putut fi Ucraina

Public, Kievul a declarat că a înregistrat progrese în elaborarea planului de pace al SUA, reducând cele 28 de puncte inițiale la doar 22, și a afirmat că un text de compromis este iminent. Dacă aceste rapoarte sunt adevărate, nu ar avea sens ca Ucraina să divulge înregistrări care ar putea dăuna negocierilor. Pe de altă parte, este plauzibil ca, în privat, administrația Zelenski să fie nemulțumită de poziția conciliantă a Casei Albe față de Moscova și să încerce să submineze oficiali precum Witkoff. În plus, dacă negocierile cu administrația Trump nu decurg atât de bine pe cât susține Kievul, acest lucru ar crea și motive pentru sabotarea procesului.

Totuși, în ciuda capacităților crescânde ale serviciilor de informații ucrainene, înepând cu 24 februarie 2022, nu este clar dacă Kievul are capacitatea tehnică de a intercepta conversațiile dintre oficialii Kremlinului și trimișii speciali ai SUA.

Sau poate că au fost europenii?

Între timp, aliații europeni ai Ucrainei aveau motivul și mijloacele necesare pentru a divulga convorbirile lui Ușakov. Liderii UE au denunțat mai multe dintre cele 28 de puncte inițiale ale planului și și-au exprimat nemulțumirea față de excluderea lor din negocierile de la Washington. În plus, serviciile de informații europene dispun, cel mai probabil, de instrumentele necesare pentru a intercepta conversații sensibile. Cu toate acestea, UE a susținut fără ezitare poziția Ucrainei, iar Kievul a raportat discuții productive cu Casa Albă în zilele dinaintea publicării transcrierilor de către Bloomberg. În cele din urmă, având în vedere aceste angajamente, nu există motive să credem că Europa ar sabota acest proces în interes propriu.

Distribuie Distribuie Comentarii