Nou scandal de corupție la Kiev/Procurorul general al Ucrainei a părăsit țara după o confruntare cu Biroul Național Anticorupție
Aparatul judiciar de la Kiev traversează o criză acută, după ce procurorul general Ruslan Kravcenko a ieșit peste noapte din Ucraina, la volanul unei mașini oficiale, la doar câteva ore după ce a încercat să deschidă o anchetă penală împotriva conducerii Biroului Național Anticorupție. Mișcarea a provocat o reacție dură din partea președintelui Volodimir Zelenski, care a cerut parlamentului demiterea sa imediată.
Plecarea intempestivă a lui Kravcenko, confirmată atât de surse judiciare ucrainene, cât și de organizația neguvernamentală Centrul de Acțiune Anticorupție (ANTAC), a intervenit în noaptea de luni, 14 septembrie. Înainte de a părăsi Ucraina, procurorul general declanșase un atac frontal împotriva conducerii structurilor anticorupție, anunțând o notificare de suspiciune pe numele directorului NABU, Semen Krivonos. Acesta din urmă a fost acuzat de fals în înscrisuri oficiale pentru obținerea unor foloase necuvenite foarte mari și de recurgerea la o adopție fictivă pentru a scăpa de consecințele legii.
Totodată, Kravcenko a lansat acuzații și la adresa unui apropiat al șefului Procuraturii Specializate Anticorupție (SAPO), Oleksandr Klimenko, invocând tentative de mituire a judecătorilor de la instanța anticorupție și sprijin acordat celor care doreau să evite încorporarea. Atât NABU, cât și SAPO au respins categoric aceste afirmații, precizând că lui Krivonos nu i s-a comunicat niciun act de acuzare și dezmințind ideea că ar fi ridicat dosare penale vizate de declarațiile procurorului general.
Zelenski forțează demiterea din funcție
Reacția de la vârful statului a fost tranșantă. Luni, președintele Volodimir Zelenski a solicitat Radei Supreme să valideze fără întârziere înlăturarea lui Kravcenko. Șeful statului a punctat că există toate temeiurile legale pentru această măsură: „Acest procuror general are o singură cale: să își părăsească funcția. Exact asta i-am spus”.
Escaladarea reprezintă deznodământul unei confruntări începute pe 4 septembrie, când NABU și SAPO au declanșat operațiunea „Cartagina”. Ofițerii anticorupție au descins în interiorul Procuraturii Generale pentru a anihila o grupare care acorda protecție unei rețele clandestine de call-center-uri frauduloase. Cazul a dus la arestarea unui cadru de rang înalt din instituție și a declanșat o undă de șoc politică.
Pe 6 septembrie, Kravcenko a respins orice asociere cu schema infracțională, susținând că angajatul vizat fusese deja suspendat și că structura respectivă urma să fie verificată. A doua zi, președintele Zelenski a convocat discuții separate cu procurorul general și cu șefii NABU și SAPO. Ulterior acestor consultări, Kravcenko și-a înaintat demisia, iar pe 8 septembrie alți trei procurori din conducere au fost schimbați. Totuși, întrucât demiterea formală depindea de votul deputaților, Kravcenko a continuat să își exercite atribuțiile până la ofensiva de luni împotriva lui Krivonos.
Probe compromițătoare și contradicții în anchetă
Deși nu este inculpat oficial în dosarul call-center-urilor, Kravcenko este direct expus prin probele strânse de anchetatori. În noaptea descinderilor din 4 spre 5 septembrie, perchezițiile l-au vizat pe Serhii Kropiva, adjunct al departamentului de cooperare internațională din cadrul parchetului și un om de încredere al procurorului general. Kropiva este cercetat pentru crimă organizată și spălarea a aproximativ 90 de milioane de grivne (echivalentul a 2 milioane de dolari).
Percheziții au fost efectuate atunci și în biroul lui Kravcenko, la adjuncta sa Maria Vdovicenko — care a demisionat ulterior, pe 8 septembrie —, precum și la sediul guvernatorului regiunii Odesa, Oleg Kiper. Surse din Procuratura Generală au arătat că amploarea rețelei făcea imposibilă ignorarea ei de la cel mai înalt nivel. În interceptările NABU apare referirea la un lider identificat prin patronimicul „Andriiovici” și prin calitatea anterioară de președinte al Serviciului Fiscal de Stat, elemente care corespund biografiei lui Kravcenko.
Mai mult, Kropiva s-ar fi ocupat de renovarea unei reședințe deținute de Kravcenko în Kozin, o zonă de lux de la marginea Kievului. Clădirea nu figura în declarația oficială de avere a magistratului, acesta susținând că documentele vor include imobilul abia în raportarea pentru anul 2026. La aceste detalii s-a adăugat o strategie defectuoasă de comunicare publică: parchetul a negat inițial percheziția din biroul procurorului general, recunoscând-o a doua zi, în timp ce Kravcenko a dispărut din spațiul public timp de două zile. Analistul Igor Reiterovici a caracterizat gestionarea situației drept „un eșec total - extrem de amatoristic și lipsit de profesionalism”.
Traseul extern: misiune diplomatică sau ieșire negociată?
Împrejurările în care Ruslan Kravcenko a trecut frontiera au generat ipoteze contradictorii. Centrul de Acțiune Anticorupție (ANTAC) a susținut că deplasarea nu s-ar fi putut realiza fără autorizarea directă a lui Zelenski, speculând că părăsirea Ucrainei i-ar fi fost permisă în schimbul formulării acuzațiilor împotriva lui Semen Krivonos, într-o tentativă de compromitere a anchetei „Cartagina”. Cu toate acestea, nu au fost aduse dovezi concrete care să probeze o astfel de înțelegere tacită, iar publicația Ukrainska Pravda a relatat că ieșirea din țară reprezenta o vizită de lucru programată în Lituania.
Kravcenko, văzut o lungă perioadă drept o piesă centrală a administrației Zelenski și folosit în trecut ca vector de presiune asupra organismelor independente de anchetă, a sfârșit prin a fi doborât chiar de operațiunea NABU. În timpul mandatului său de peste un an, el a blocat tentativele de cercetare a unor deputați apropiați puterii, devenind însă treptat o povară chiar și pentru reprezentanții partidului de guvernământ.
Printre cei care au încercat să îi asigure protecția politică s-a numărat David Arahamia, liderul fracțiunii Slujitorul Poporului. După demiterea fostului șef al cancelariei prezidențiale, Andrii Iermak, în noiembrie, autoritatea lui Arahamia crescuse substanțial. Totuși, poziția parlamentarului s-a complicat după ce NABU a pus sub acuzare, în decembrie, cinci deputați din formațiunea sa pentru fapte de corupție. Potrivit presei de la Kiev, Arahamia ar fi făcut demersuri pentru salvarea lui Kravcenko, informație pe care politicianul a refuzat să o comenteze.
Disputa pentru viitorul Procuraturii Generale
În privința succesiunii, una dintre opțiunile vehiculate este Serhii Ionușas, președintele comisiei parlamentare pentru aplicarea legii, a cărui candidatură a fost propusă periodic încă din 2020. Cu toate acestea, reprezentanții societății civile cer o schimbare structurală profundă și refuză ideea unei noi numiri bazate exclusiv pe criterii de loialitate.
„Ne tot învârtim în cerc. Problema Procuraturii Generale ține chiar de procurorul general, care își schimbă loialitatea politică față de președinte pe controlul asupra sistemului de aplicare a legii și pe beneficiile financiare pe care le obține din această poziție. Nu există altă soluție decât un concurs transparent pentru această funcție.” Tetiana Șevciuk, jurist în cadrul Centrului de Acțiune Anticorupție
Evoluția crizei indică, în același timp, o recalibrare a raporturilor dintre putere și autoritățile de luptă împotriva corupției. Analistul politic Volodimir Fesenko remarcă o slăbire a capacității administrației de a interveni asupra organismelor de anchetă: „Anul trecut, în timpul ofensivei autorităților împotriva NABU și SAPO, exista un sentiment de forță la Administrația Prezidențială. Acum situația este complet diferită, NABU nu se percepe ca fiind slăbit, în timp ce Zelenski este semnificativ slăbit. Autoritățile sunt acum în defensivă, nu în postura de a ataca.”
Explorează subiectele:

