Nou șoc energetic global: scumpirile și inflația forțează creșterea dobânzilor

Piețele internaționale se pregătesc pentru o iarnă deosebit de complicată, marcată de scumpirea accelerată a combustibililor, rezerve deficitare de gaze și revenirea presiunilor inflaționiste. În acest climat dominat de blocaje geopolitice, tranziția energetică a Europei este pusă la grea încercare, în timp ce marile bănci centrale sunt nevoite să recurgă la noi majorări ale dobânzilor de politică monetară pentru a stăvili scumpirile.

Pe măsură ce temperaturile scad, continentul european se confruntă din nou cu o serie de vulnerabilități majore în sectorul energetic. Prețurile la gaze naturale și petrol au reintrat pe o traiectorie ascendentă, alimentate de focarele de conflict din Ucraina și Orientul Mijlociu. Această realitate complică socotelile liderilor europeni, care încearcă să accelereze proiectele ecologice fără a periclita aprovizionarea sau competitivitatea economică a industriilor și a populației.

Evoluția cotațiilor pe piața gazelor ilustrează clar amploarea problemei. La bursa TTF, etalonul european, tranzacțiile s-au stabilit recent între 78 și 82 de euro pentru un megawatt-oră (MWh), iar contractele de livrare imediată au atins chiar pragul de 82 de euro/MWh. Valoarea este de aproape trei ori mai mare decât nivelul înregistrat la mijlocul lunii februarie, când prețul gravita în jurul a 30 de euro/MWh, confirmând faptul că piețele nu întrevăd o relaxare pe termen scurt.

Această scumpire vine pe fondul unor rezerve europene de gaze situate la circa 68%, un grad de umplere inferior mediei obișnuite a sezonului. Germania resimte cel mai acut presiunea: deși deține cea mai extinsă infrastructură de înmagazinare din Uniune, stocurile sale au atins un minim istoric pentru această perioadă. Din acest motiv, administrația de la Berlin caută formule de stimulare a traderilor pentru a suplimenta volumele depozitate. Publicația elenă To Vima subliniază că aceste creșteri se revarsă imediat în costul de pe piața angro a electricității, unde gazul joacă un rol determinant.

La nivel global, transportul maritim de gaz natural lichefiat (GNL) este puternic perturbat în zona Strâmtorii Ormuz, fapt ce blochează livrările din Qatar și Emiratele Arabe Unite și amplifică rivalitatea dintre consumatorii europeni și cei asiatici pentru fiecare navă disponibilă.

Tensiunile s-au transformat rapid în nemulțumiri sociale în multiple regiuni ale globului:

• În Filipine, activitatea șoferilor și a pescarilor a devenit nesustenabilă din cauza scumpirii motorinei, determinându-i să iasă în stradă.
• În Indonezia, penuria de gaz petrolier lichefiat și raționalizarea carburanților au provocat blocaje, cozi interminabile la stațiile de alimentare și pene de curent.
• În Bangladesh, lipsa resurselor de GNL a dus la căderi repetate ale rețelei electrice.
• În Siria, o creștere a tarifelor la motorină și benzină de până la 40% a declanșat proteste ample.
• În Portugalia, conducătorii auto au manifestat pe străzi prin convoaie zgomotoase pentru a reclama nivelul record atins de prețul motorinei.
• În Guatemala, cetățenii cer intervenții ferme dincolo de schemele simple de subvenționare.

Criza impune ajustări inclusiv în privința resurselor utilizate pentru producerea de curent în Europa. Cărbunele a reintrat în atenția companiilor ca alternativă viabilă economic, însă rentabilitatea sa este puternic frânată de costul drepturilor de poluare. Certificatele de emisii de CO2 se mențin peste 80 de euro pe tonă încă din 20 iulie, ajungând recent la 84-85 de euro – o cotă maximă ce nu mai fusese atinsă din luna ianuarie.

Totodată, energia nucleară beneficiază de un interes sporit ca sursă de bandă destinată stabilizării rețelelor. Un exemplu concret este sprijinul acordat de Banca Europeană de Investiții unei companii emergente din Finlanda, dedicată producției de reactoare modulare mici (SMR) pentru generarea de energie termică. Totuși, extinderea tehnologiei SMR întâmpină obstacole mari: calendare prelungite de execuție, investiții considerabile, reglementări stricte de securitate și problema nerezolvată a stocării reziduurilor radioactive.

La nivel instituțional, Executivul comunitar promovează o strategie de electrificare rapidă. Ursula von der Leyen, șefa Comisiei Europene, vizează ca ponderea energiei electrice curate să se dubleze până în anul 2040, demers ce ar reduce factura comunitară pentru combustibilii fosili de import cu 260 de miliarde de euro în fiecare an. Punerea în aplicare impune însă investiții capitale în stocare, interconexiuni transfrontaliere și modernizarea digitală a sistemelor de transport al curentului. În schimb, companiile petroliere și de gaze avertizează că o electrificare accelerată în absența unor resurse alternative sigure ar putea eroda competitivitatea întreprinderilor și ar risca să instaleze noi dependențe.

Pe piețele petroliere internaționale, barilul de țiței brut a rămas deasupra valorii de 100 de dolari și ar putea atinge 120 de dolari, în ciuda unor scurte perioade de acalmie. Închiderea rutelor tradiționale de transport de către rebelii houthi din Yemen în zona Mării Roșii și a Golfului Persic a blocat ieșirile de petrol ale Arabiei Saudite și Iranului, în timp ce războiul din estul Europei a oprit practic fluxul de gaze din Rusia.

Impactul inflaționist al acestor dereglări a obligat băncile centrale să reacționeze ferm prin scumpirea creditului. Președinta Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, a dat tonul acestor ajustări. La Frankfurt se anticipează că dereglările din piața energiei vor dura o perioadă extinsă, împiedicând revenirea rapidă la ținta statutară de inflație de 2%. BCE a renunțat la scenariul optimist și lucrează în prezent pe o variantă intermediară, luând în calcul chiar și un scenariu sever cu o explozie a prețurilor. Având în vedere că rata actuală este de aproximativ 3%, cu cel puțin un punct peste țintă, instituția ar putea menține tendința de înăsprire monetară până în primăvara anului 2027.

În Statele Unite, succesorul lui Jerome Powell la șefia Rezervei Federale, Kevin Warsh, a surprins prin decizia de a ridica dobânda directoră de la 3,75% la 4%, contrazicând orientarea dorită de Donald Trump, cel care l-a susținut în funcție. Confruntat cu o inflație blocată la 3,5%, Warsh a preferat să asigure stabilitatea băncii centrale și a anunțat încă o viitoare majorare în acest an, atrăgându-și criticile vehemente ale lui Trump, care a cerut tăierea dobânzii cu minim un procent.

Aceste decizii monetare survin într-un moment fragil pentru piața titlurilor de stat americane, evaluată la aproape 30.000 de miliarde de dolari, și pe fondul scăderilor bursiere declanșate de incertitudinile din zona inteligenței artificiale – un domeniu strategic marcat de competiția acerbă dintre SUA și China, în care primele zece companii de tehnologie din America generează jumătate din PIB-ul național.

În ciuda intervențiilor băncilor centrale, mulți observatori atrag atenția că pârghiile monetare nu pot suplini lipsa resurselor fizice, iar blocajele geopolitice vor continua să mențină facturile la un nivel ridicat, afectând direct performanța economică a Europei.

Explorează subiectele:

energieinflațiedobânzi

Distribuie Distribuie Comentarii