O istorie amară: când românii erau familiarizați cu alcoolul din pruncie, acum un secol și jumătate
Conform raportului din 2025 al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), România înregistra un consum de 12,3 litri de alcool pur pe cap de locuitor, cel mai ridicat nivel din Uniunea Europeană. Această realitate contemporană pare să fie o ecou al unor vremuri apuse, dovezi istorice din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea relevând că țăranul român era, la propriu, "frate" cu vinul și rachiul.
Țăranii români, spun statisticile, consumau cantități însemnate de alcool FOTO arhivă
Sărăcia și lipsa de educație, motorul abuzului
Principala cauză a consumului abuziv de alcool în urmă cu un secol și jumătate era sărăcia extremă și deficiențele cronice ale sistemului de educație din mediul rural. Lipsit de alte mijloace de evadare, săteanul găsea refugiu în alcool, iar puțina avere pe care o deținea ajungea adesea cheltuită în crâșme. Este important de subliniat că această generalizare nu se aplica tuturor; existau, desigur, și mulți săteni gospodari. Cu toate acestea, numărul celor care consumau băuturi alcoolice în exces era alarmant pentru medicii epocii.
Rapoartele medicale din secolul al XIX-lea descriu o situație dramatică, în special în satele defavorizate. Dr. Manolescu, într-o lucrare din 1895, citată în „România medicilor” de Constantin Bărbulescu, consemna:
Săteanul bea rachiu în tot cursul anului, băutura lui de dimineaţă şi înaintea fiecărei mâncări este rachiul. La muncă, săteanul crede în rachiu ca într-o fântână de puteri, iată pentru ce oricine are muncă la el sau la altul rachiul trebuie să-l aibă. Dr. Manolescu, 1895
Într-un astfel de context, proprietarii de crâșme, velnițe și hanuri prosperau, deschizând localuri în fiecare colț de sat și profitând din plin de această patimă. Dr. Gheorghe Crăiniceanu, referindu-se la mediul rural din județul Argeș, nota că „De băuturile ce le au, ţăranii fac abuz înspăimântător”.
Alte documente medicale indică faptul că țăranii profitau de orice moment de repaus pentru a consuma alcool în exces. Același Dr. Crăiniceanu, în „România medicilor”, sublinia:
Ţuica se consumă în mod excesiv, prin aceea că poporaţiunea rurală decade moraliceşte şi fiziceşte. Rachiul mai trece în faţa ţăranului drept o panacee aproape contra tuturor boalelor; fiecare oră de repaos se petrece în beţie. Dr. Gheorghe Crăiniceanu
Acest consum exagerat ducea frecvent la alcoolism, o problemă pe care medicii vremii o atribuiau și unei tradiții vechi: obiceiul românilor de a bea alcool cu orice ocazie, fie că era vorba de nuntă sau botez, de bucurie sau de supărare. Astfel, medicul Ștefan Possa estima că, la sfârșitul secolului al XIX-lea, aproximativ 24% din populația Moldovei era afectată de alcoolism.
Consum uluitor: peste 7000 de litri de băuturi alcoolice în patru luni într-un singur sat
Pentru a înțelege magnitudinea problemei, date concrete de la începutul secolului al XX-lea, furnizate de medici și preoți, sunt aproape ireale. Mai mult, aceste cifre oficiale nu includeau băuturile vândute "pe sub mână" de cârciumari, nici rezervele proprii ale țăranilor, ceea ce sugerează că situația reală era și mai gravă.
Un exemplu elocvent vine de la preotul Ath. Vasilescu din satul Doljești, Roman, care a realizat un calcul al cantității de alcool consumate de săteni pe parcursul a patru luni. Cifrele sunt grăitoare:
În acest sat cu o populaţiune de 141 capi de familie sunt două cârciumi, în care de la 1 noiembrie până la 1 martie a. c. s-au consumat de locuitori – după cum se constată din declaraţia debitanţilor şi din registrele percepţiei comunale – 961 litri spirt şi 8.590 litri vin. Dar cum spirtul în mâna cârciumarilor primește diferite transformări şi adaus de apă şi alte materii, acest spirt dat în consumaţie este aproape întreit ca cantitate; adăugând apoi că lângă acest sat mai este o cârciumă apropiată din altă comună, de la care locuitorii mărginaşi au consumat, după cercetări, cel puţin 150 litri rachiu; adăugând încă că locuitorii fruntaşi ai satului aduc de sărbători rachiu de cel bun (rom) din oraşul Roman, ca 100 litri, urmează deci că ţăranii satului Doljești au băut, numai în timp de patru luni, peste 3.000 litri rachiu, osebit de spirtul ce cârciumarii – ferească Dumnezeu – l-ar introduce în sat pe sub mânecă, fără să fie declarat, nesocotindu-se asemenea ceea ce beau ei când se duc la Roman sau târguşorul Bira, unde se duc des, fiind aproape. Ziarul Albina, 16 aprilie 1900, prezentat de Institutul de Studii Est-Europene
Așadar, sătenii din Doljești consumau, în medie, peste 2.000 de litri de vin și aproximativ 750 de litri de rachiu lunar, doar prin canalele oficiale și parțial estimate. Aceste cifre nu includeau băuturile nedeclarate sau cele consumate în afara satului.
Începutul vicios: alcoolul administrat copiilor încă din pruncie
Ceea ce agrava și mai mult situația era faptul că, potrivit specialiștilor și mărturiilor vremii, consumul de alcool începea adesea din copilărie, în special în mediul rural și în mahalalele orașelor. Constantin Caradaș, medic al Bucureștiului, mărturisea, citat de Andrei Oișteanu în lucrarea sa „Narcotice în cultura română”, că părinții „îi adapă, pe copii, cu vin, cu rachiu, chiar când încă sug”.
O altă mărturie, prezentată tot în „Narcotice în cultura română”, aparține lui Felix Aderca, care povestea o întâmplare petrecută în mahalaua Craiovei în perioada interbelică: „Carolina deveni foarte veselă; rupse copilul de la ţâţă şi îi dete vin din fundul paharului”. Aceste practici șocante arată profunzimea cu care alcoolul era integrat în societatea românească de acum un secol și jumătate, punând bazele unei probleme care persistă și în prezent.
Explorează subiectele:
