Oceanele lumii, cele mai calde înregistrate în iulie; Europa, lovită de fenomene extreme

Mările lumii, excluzând regiunile polare, au înregistrat în iulie 2026 o temperatură medie a suprafeței superioară oricărei alte luni iulie măsurate până acum. Aceasta a ajuns la 20,96 grade Celsius în zona cuprinsă între 60 de grade latitudine sudică și 60 de grade latitudine nordică, depășind recordul anterior de 20,89 grade Celsius, stabilit în iulie 2023.

FOTO: Shutterstock

Temperaturi excepțional de ridicate au fost înregistrate în mod deosebit în Oceanul Atlantic și în vestul Mării Mediterane, zone afectate de valuri de căldură marină puternice sau chiar severe. De asemenea, condițiile asociate fenomenului El Niño au contribuit la creșterea temperaturilor în mare parte din Pacificul tropical.

La nivel global, temperatura medie a aerului la suprafața planetei în iulie 2026 a fost de 16,90 grade Celsius, depășind cu 1,47 grade Celsius nivelul estimat pentru perioada preindustrială (1850-1900). Această valoare a făcut din iulie 2026 a doua cea mai caldă lună iulie înregistrată vreodată la nivel mondial, la egalitate cu iulie 2024 și imediat după recordul absolut stabilit în 2023.

Europa de Vest, cea mai caldă vară din istorie

Situația a fost și mai alarmantă în Europa de Vest. Perioada iunie-iulie a avut o temperatură medie de 21,62 grade Celsius, cu 2,79 grade Celsius peste media perioadei 1991-2020, devenind astfel cea mai călduroasă perioadă de acest fel din istorie și depășind precedentul record din 2022. Luna iulie a fost a doua cea mai caldă lună iulie înregistrată în regiune, cu o medie de 22,48 grade Celsius, depășită doar de iulie 2006 (22,54 grade Celsius).

Începând cu luna mai, Europa de Vest a fost afectată de patru episoade de căldură extremă, dintre care două s-au produs în iulie. Această căldură persistentă a intensificat seceta în Franța, Spania, anumite zone din Germania și în Regatul Unit.

„Acesta este un exemplu clar al modului în care schimbările climatice intensifică fenomenele termice extreme, căldura și seceta alimentându-se reciproc”, a explicat Samantha Burgess, cercetătoare în domeniul climei și reprezentantă a programului Copernicus.

Sistemele de înaltă presiune au menținut aerul cald deasupra regiunii, iar pe măsură ce solul s-a uscat, capacitatea sa de a contribui la răcirea naturală a scăzut, ducând la o acumulare și mai mare de căldură.

Fluviile europene, la cote istorice scăzute

Seceta prelungită a avut consecințe grave asupra principalelor fluvii europene. Debitele Senei, Rinului și Dunării au atins niveluri excepțional de scăzute, creând probleme majore pentru aprovizionarea cu apă, agricultură, ecosistemele acvatice, transportul fluvial și producția de energie. Copernicus a avertizat că seceta, observată deja în mai și iunie, s-a intensificat semnificativ în iulie, cu precipitații și umiditate a solului neobișnuit de scăzute în Franța, Spania, părți ale Germaniei și Regatul Unit.

Sectorul energetic a fost de asemenea afectat. În Polonia, două centrale electrice pe cărbune au fost oprite din cauza lipsei apei necesare pentru răcire. În Ungaria, singura centrală nucleară a fost oprită pentru prima dată în cei 44 de ani de funcționare.

Incendii devastatoare în Uniunea Europeană

Căldura și seceta au creat condiții ideale pentru propagarea incendiilor forestiere. De la începutul anului, aproximativ 500.000 de hectare au ars în Uniunea Europeană, conform Sistemului European de Informații privind Incendiile Forestiere. În Franța, un incendiu de proporții a afectat aproximativ 42.000 de hectare în Gironde, iar în Spania, provincia Ávila a înregistrat pierderea a circa 44.000 de hectare.

Combinația de căldură, uscăciune și vânt a îngreunat intervențiile, contribuind la creșterea emisiilor de carbon și a poluării atmosferice cauzate de fum.

„Schimbările climatice creează condiții din ce în ce mai favorabile pentru dezvoltarea mega-incendiilor forestiere”, a declarat Víctor Resco de Dios, profesor de inginerie forestieră la Universitatea din Lleida, care a subliniat importanța gestionării vegetației și a unei planificări urbane mai bune pentru reducerea riscurilor.

Costuri economice uriașe

Fenomenele climatice extreme au început să aibă un impact economic semnificativ. Estimările preliminare indică faptul că valul de căldură din iunie a cauzat pierderi de aproximativ 2 miliarde de euro fermierilor europeni, prin reducerea recoltelor de cereale.

Economiștii avertizează că pierderile pe termen lung ar putea fi mult mai mari. Un studiu coordonat de Institutul European de Economie CMCC estimează că mega-seceta din perioada 2015-2018 a costat Europa aproximativ 439 de miliarde de euro. Cercetătorii subliniază că metodele convenționale de calcul subestimează adesea impactul economic al secetei, deoarece nu iau în considerare efectele persistente și cumulative care se manifestă de-a lungul anilor.

„Chiar și un singur an secetos provoacă daune economice reale, dar o secetă persistentă este diferită: efectele sale se pot cumula între sectoare și pot continua să se acumuleze ani de zile după aceea”, a explicat Marta Mastropietro, cercetătoare la CMCC și la Universitatea Politehnică din Milano și autoarea principală a studiului.

Fenomenul El Niño și avertismentele viitoare

Cercetătorii monitorizează cu atenție evoluția fenomenului El Niño, care contribuie la încălzirea apelor oceanice și influențează temperaturile globale și apariția evenimentelor extreme. În Pacificul tropical, temperaturile oceanului au atins niveluri excepțional de ridicate, iar condițiile asociate cu El Niño sunt așteptate să se intensifice în lunile următoare.

Carlo Buontempo, directorul Serviciului Copernicus pentru Schimbările Climatice, a avertizat că amploarea fenomenului El Niño ar putea fi neobișnuită, putând contribui la stabilirea unui nou record al temperaturii medii globale până la sfârșitul anului sau începutul lui 2027.

Cu toate acestea, Buontempo a subliniat că fenomenul natural El Niño nu reprezintă explicația principală pentru încălzirea pe termen lung. „Principalul factor al acestei încălziri îl reprezintă gazele cu efect de seră” emise de activitățile umane.

Temperaturile record ale oceanelor, seceta persistentă și incendiile din Europa demonstrează cum fenomenele extreme pot ajunge să se amplifice reciproc. Oamenii de știință avertizează că ceea ce este astăzi considerat un episod climatic extrem ar putea deveni tot mai obișnuit în următoarele decenii, în lipsa unei reduceri a ritmului încălzirii globale.