Ofertă în engleză cu 60 de ore pe săptămână: „Am fost confundat cu un nepalez”

Totul a pornit de la o postare publicată pe platforma Reddit sub titlul „Am fost confundat cu un nepalez”. Un român a făcut publică captura unui e-mail primit din partea unei firme de recrutare, prin care i se propunea un post de bucătar la un local din Moldova Nouă, județul Caraș-Severin, pe Clisura Dunării.

Mesajul, redactat în engleză, debuta cu o formulă standard de recrutare: „Bună dimineața! Am verificat CV-ul dumneavoastră. Am un loc de muncă pentru dumneavoastră. Vă voi prezenta detaliile”. În continuare, agenția expunea condițiile postului, vizând în mod evident o persoană dispusă să se relocheze sau aflată deja la muncă în țară: „Căutăm un candidat care se află deja în România, pentru un loc de muncă într-un restaurant, pe postul de bucătar. Locație: Caraș-Severin – Moldova Nouă. Salariu: 5.000 de lei, pentru început, plus mâncare și cazare asigurate de companie. Program: 10 ore pe zi, șase zile pe săptămână”.

În anunț nu era menționat dacă suma de 5.000 de lei este netă sau brută și lipseau detalii despre condițiile de cazare. Destinatarul mesajului a ironizat însă numărul mare de ore cerut: „Trebuie să recunosc, au avut un pic de obraz totuși, doar 10 ore pe zi, nu 12. Respectele mele”.

Ce permite legislația muncii din România

Programul propus în ofertă însumează 60 de ore pe săptămână, depășind cu 20 de ore durata normală a timpului de lucru pentru un contract cu normă întreagă, stabilită de Codul muncii la opt ore pe zi și 40 de ore săptămânal. Din acest motiv, mai mulți utilizatori i-au sugerat autorului postării să sesizeze Inspectoratul Teritorial de Muncă pentru a verifica legalitatea condițiilor.

Articolul 114 din Codul muncii fixează un plafon clar: „Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare”. Legea admite o excepție de la această limită doar dacă media orelor muncite într-o perioadă de referință de patru luni nu trece de 48 de ore pe săptămână, interval ce poate fi prelungit în anumite situații prin contractele colective de muncă.

Totodată, munca suplimentară trebuie compensată prin ore libere plătite în termen de 90 de zile calendaristice. Dacă acordarea timpului liber nu este posibilă, angajatorul este obligat să plătească un spor de cel puțin 75% din salariul de bază pentru orele lucrate peste program. În plus, articolul 137 garantează un repaus săptămânal de 48 de ore consecutive, de obicei sâmbăta și duminica, sau în alte zile ale săptămânii, conform prevederilor legale.

Critici din industrie și calcule pe ora de muncă

În comentariile adunate la postare, numeroși români au condamnat programul propus, considerând că zece ore pe zi, șase zile din șapte, nu lasă loc pentru odihnă și viață privată. „60 de ore pe săptămână, ireal, sclavie”, a scris un internaut, în timp ce altul a punctat: „Și asta e doar programul oficial...”.

Alți participanți la discuție au atras atenția asupra discrepanței dintre salariu și volumul de muncă, dar și asupra practicilor din restaurante, unde curățenia de la finalul zilei prelungește frecvent tura. „Din păcate, la bucătari multe joburi sunt așa. La care scrie 8 ore, atât e declarat, dar stai mai mult 100%”, a relatat un utilizator. Un altul a făcut un calcul concret al remunerației: „Ei au luna de muncă de aproximativ 240 de ore. Zece ore pe zi, șase zile pe săptămână, patru săptămâni. La 5.000 net, ieși cu 20 de lei pe oră”.

O perspectivă din interior a venit din partea unui român a cărui familie deține un restaurant. Acesta a confirmat că turele lungi sunt obișnuite în bucătării, dar a subliniat că programul este compensat financiar și prin zile libere alternative: „Real vorbind, sunt 11–12 ore pe zi și spun din prisma unuia care are un local în familie, cu bucătari care lucrează o zi cu o zi. Sunt zile când pleacă la închidere și zile când mai stau două ore peste program, dar remunerația e pe măsură”. Potrivit acestuia, bucătarii localului câștigă între 8.000 și 9.000 de lei net.

Un alt comentator a pus situația pe seama modului în care patronii aleg să își reducă cheltuielile de personal, în locul adaptării programului la cererea reală din localitățile mici:

„Există multe rezolvări la chestia asta. E rentabil pentru patroni? Nu, clar. De ce să plătești doi angajați când poți trage de unul, și ăla săracul cu salariu de doi bani? Plus orele la care merită ținută bucătăria deschisă, care depind de zonă și puterea de cumpărare. Nu văd pe nimeni să meargă într-o miercuri oarecare la restaurant după 21:00 într-un oraș mic sau comună” — un utilizator al platformei Reddit.

„5.000 net cu mâncarea și cazarea incluse chiar nu e rău”

Discuția a scos la iveală și o altă tabără, a celor care văd oferta drept o oportunitate rezonabilă pentru cineva aflat în căutarea unor economii rapide. „5.000 net cu mâncarea și cazarea incluse chiar nu e rău deloc. Practic, 5.000 sunt banii tăi să faci ce vrei cu ei”, a susținut un comentator. Opinia a fost nuanțată de alt utilizator: „Pentru cineva care vrea să strângă bani cu cheltuieli minime, evident și cu niște sacrificii, e chiar ok”.

Mai mulți internauți au comparat această situație cu experiența românilor plecați în Europa de Vest, în țări precum Italia sau Spania. „Înțelegeți de ce stau și lucrează 60+ ore? Pentru că așa băgau și românii în Italia pe 1.000–1.500 de euro la începutul anilor 2000”, a scris cineva. Un român stabilit în Olanda a confirmat că acceptă un ritm similar pentru venituri mai mari: „Eu lucrez 65 de ore pe săptămână în Olanda, construcții. Programul oficial ar fi de opt ore, dar banii sunt bani”.

În ceea ce privește condițiile de trai oferite lucrătorilor asiatici aduși în România, un participant la dezbatere a oferit un exemplu din domeniul construcțiilor:

„Am un prieten cu două case în aceeași curte, care are angajați la el la firma de construcții opt nepalezi și îi are cazați în a doua casă. Au băieții la dispoziție trei camere și sufragerie, câte două persoane pe cameră, casa de vreo 130 de metri pătrați. Și mai știu câteva persoane care le-au amenajat chiar frumos și au loc ca lumea” — un comentator pe Reddit.

Realitatea economică din Moldova Nouă și Caraș-Severin

Oferta din Moldova Nouă a readus în atenție și decalajele de pe piața locală a muncii. Un utilizator a reclamat că angajații români nu primesc aceleași beneficii: „Românilor nu li se oferă cazare și salariul este și mai mic. Orele de muncă sunt aceleași! Caraș-Severin e un județ sărac, cu salarii de mizerie!”. Pe de altă parte, cineva a remarcat că lipsa alternativelor face ca suma să pară atractivă pentru oamenii locului: „La ce oportunități sunt pe piața muncii din Moldova Nouă, cred că mai bine de 50% din localnici ar fi mai mult decât mulțumiți cu beneficiile acordate”.

Deși este amplasat într-una dintre cele mai spectaculoase zone turistice ale țării, pe Clisura Dunării, orașul Moldova Nouă traversează de decenii un declin economic accentuat. Dezvoltat masiv în anii ’60 în jurul unor mari exploatări de cupru, fostul centru minier a ajuns în anii ’80 la peste 20.000 de locuitori, perioadă în care s-au ridicat cartiere de blocuri muncitorești, uzine de preparare a minereurilor și un port industrial la Dunăre, iar întreprinderea minieră asigura peste 5.000 de locuri de muncă.

Închiderea minelor, survenită la începutul anilor 2000, a dus însă la prăbușirea economiei locale și la o depopulare rapidă. Astăzi, localitatea mai numără aproximativ 9.300 de locuitori, iar peisajul este marcat în continuare de clădirile industriale abandonate, de halde și de iazurile de steril care generează probleme de mediu.

Explorează subiectele:

locuri de muncă Moldova Nouă Codul muncii

Distribuie Distribuie Comentarii