Președintele Iohannis a spus, la un moment dat, că va colabora instituțional și constituțional cu Ponta pînă în decembrie 2016, dacă PNL nu va închega o majoritate care să dea un nou premier. După ce marți, însă, Iohannis l-a numit la șefia DIICOT pe Daniel Horodniceanu, președintele ar trebui să se mai gîndească dacă e chiar dispus să-și asume un premier ca Ponta încă un an și jumătate de acum înainte.

 Să facem puțină istorie recentă și foarte recentă: tot marți, George Maior, fost șef SRI, a fost validat parlamentar ca viitor ambasador al României la Washington (după ce Iohannis deja își dăduse acordul pentru numirea lui Maior). Avea Iohannis vreun motiv rațional, pragmatic să-l trimită la Washington pe Maior, adică pe șeful SRI care, în timpul mandatului fiind, îi făcea campanie electorală lui Ponta sperînd că, cu Victor Viorel la Cotroceni, va ajunge premier? Nu, nu avea nici un motiv Iohannis să își dea acordul pentru Maior. Totuși, și l-a dat. De ce? Simplu: șantaj. Șantajul lui Ponta, care nu a fost de acord să-l valideze în Parlament pe Hellvig la șefia SRI decît DUPĂ ce Iohannis a promis că-l va numi pe Maior ambasador în SUA.

Exact după același algoritm de șantaj, Ponta i l-a impus pe Horodniceanu lui Iohannis iar președintele s-a executat și l-a numit pe Horodniceanu la șefia DIICOT. Ce primește președintele la schimb? Primește bunăvoința parlamentară a PSD și a aliaților, care vor trece prin plenul reunit al celor două camere propunerea lui Iohannis la șefia SIE. Acesta e și motivul pentru care, pînă acum, SIE nu are încă un șef: șantajul lui Ponta.

Asta, însă, nu-l scuză pe Iohannis în cazul Horodniceanu. Ba dimpotrivă, îl face pe președinte și mai vinovat de pasivitate în fața lui Ponta și-i arată sasului că, cu un premier ca Victor Viorel, mandatul de la Cotroceni va fi un lung șir de compromisuri penibile și de cedări jalnice la șantajul premierului.   Cătălin Prisăcariu

Distribuie Distribuie Comentarii