Prăpastia dintre școlile din România și Franța: de ce profesorii noștri ajung asistenți sociali
România și Franța au probleme asemănătoare în educație, dar de o intensitate extrem de diferită Foto: Facebook/Channels Television
Realitățile din învățământul românesc și cel francez par similare doar la o primă vedere, însă o privire în profunzime relevă discrepanțe majore. În timp ce elevii francezi ies în stradă pentru a cere modernizare, igienă și soluționarea lipsei de profesori sau a degradării clădirilor, sistemul autohton se confruntă cu lipsuri fundamentale.
În România, statisticile descriu un peisaj în care lupta se dă pentru supraviețuire: 97 de unități de învățământ din 16 județe nu dispun de canalizare și apă curentă, iar în județul Iași, 785 de elevi sunt încă nevoiți să folosească toaletele din curtea școlii. În plus, numeroase săli de clasă din țară au pereții acoperiți de mucegai și sunt invadate de insecte, în timp ce mai multe centre universitare din Capitală se confruntă cu infestări cu ploșnițe.
Aceste contraste au fost analizate vineri, în cadrul emisiunii „Trends” de la Adevărul, moderată de Alexandru Negrici. La dezbatere au participat jurnalistul și profesorul preuniversitar Costi Rogozanu, cercetătoarea în sociologie Elena Trifan (profesoară la SNSPA) și politologul Vlad Bujdei-Tebeica (profesor la SNSPA). Discuția pe această temă poate fi urmărită începând cu minutul 14:05.
Decalajul rural-urban: trei ani de studiu pierduți în România
Unul dintre punctele centrale ale discuției a vizat prăpastia dintre mediul rural și cel urban. Moderatorul Alexandru Negrici a subliniat că, deși tinerii francezi invocă la proteste diferențe între sat și oraș care par similare cu cele de la noi, substanța problemei este complet alta în România.
„Ce mi s-a părut frapant acum 2-3 săptămâni, când apăreau știri cu privire la motivele pentru care ies în stradă tinerii, era că diferențele dintre rural și urban erau foarte asemănătoare cu ceea ce înregistrăm noi. Mă rog, asemănătoare ca aparență, nu ca substanță, pentru că la ultimele teste PISA diferența dintre un elev din rural și un elev din urban era echivalentul a 3 ani de studiu. Genul ăsta de peisaj nu există în Franța.” - Alexandru Negrici
Chestionat despre propria experiență la catedră, Costi Rogozanu a precizat că în prezent predă la un liceu foarte bun dintr-un oraș mic, însă anul trecut a activat la un liceu tehnologic, având totodată experiență și în școlile de la sat. Din această perspectivă, el a explicat că falia din educație este dictată direct de statutul social, iar din cauza tăierilor aplicate de Guvern, cadrele didactice ajung să suplinească lipsa de implicare a autorităților locale.
Când școala preia sarcinile primăriei
Rogozanu a demontat mitul conform căruia în mediul rural nu ar exista cadre didactice pregătite, subliniind că a întâlnit acolo profesori extrem de dedicați, dar care sunt copleșiți de problemele sociale ale comunității și de sarcinile birocratice pasate de instituțiile statului.
„Diferențele nu se măsoară în clase de școală, se măsoară în clase sociale. Există diferențe foarte mari, le știu chiar de la profesori. În primul rând, eu am o problemă și cu asta, că n-ar fi profesorii buni nu știu unde. Eu am fost la rural, am găsit niște profesori trup și suflet pentru elevi. Problema e să ai cu ce să lucrezi. Acolo erau copii cu foarte multe probleme sociale. Erai mai mult un fel de asistent social, trebuia să asculți copiii ăia pentru cu totul alte probleme decât cu probleme la mate sau la gramatică. Profesorului, ca de obicei, îi revin tot felul de munci pe care nu vrea nimeni să le facă. Eu făceam și dosare de burse sociale la clasa mea de a cincea, făceam dosarele la toată lumea. Majoritatea părinților erau analfabeți. De ce nu făcea primăria asta? Foarte multe lucruri s-au dus spre școală, să le rezolve școala cumva miraculos. Așa cum acum am auzit și ideea asta, să înceapă profesorii să controleze copiii, să n-aibă cuțite, macete, poate să-i învățăm și jujitsu, să se apere. Când nu mai ai idei, îi spui profesorului: fă tu dosarele alea, fă tu aia, fă tu aia.” - Costi Rogozanu
Tensiuni sociale și violență în Europa
În replică la observațiile privind noile responsabilități de securitate care li s-ar putea impune dascălilor români, Alexandru Negrici a remarcat ironic că situația este încă bună comparativ cu Statele Unite ale Americii, unde profesorii sunt nevoiți să-și instruiască elevii pentru a supraviețui atacurilor armate.
Observația a determinat-o pe socioloaga Elena Trifan să aducă în discuție un incident grav petrecut recent în Franța, avertizând asupra pericolelor generate de discursurile rasiste și de deciziile politice și economice la nivel european.
„Da, speaking of, pot să dau un breaking news? În suburbiile Parisului a avut loc un chiar un atac armat, un shooting făcut de o persoană care avea o armă din al Doilea Război Mondial, care acum este urmărit ca suspect de islamofobie. Apropo, legat de ce se poate întâmpla cu tot discursul ăsta super-rasist în care, de fapt, vedem doar anumite persoane că protestează și în care ne plângem că e atacată Europa, când ea se dărâmă singură, sub propriile decizii politice și economice.” - Elena Trifan
Explorează subiectele:
