Recolte bune, buzunare goale: Cine pierde, de fapt, în agricultura românească?
Deși anul agricol se anunță a fi unul excelent pentru cereale, cu producții mulțumitoare la orz și grâu și speranțe pentru porumb, fermierii români se confruntă cu o realitate paradoxală: profiturile lor rămân modeste, adesea nesatisfăcătoare. Această discrepanță alimentează o tensiune crescândă între fermieri, proprietarii de terenuri și traderi, scoțând la iveală un sistem complex în care beneficiile nu ajung întotdeauna la cei care muncesc pământul. Unul dintre punctele fierbinți ale acestei dezbateri vizează practicile neregulate privind arenda și subvențiile europene, ce generează o concurență neloială și un sentiment de frustrare în rândul agricultorilor.
Producțiile de grâu au fost bune, prețul în continuare nu este satisfăcător FOTO: Shutterstock
**Provocările vânzării recoltei și costurile crescute** Deși prețul cerealelor pe piața internațională a început să crească, după o perioadă de scădere în 2023 și 2024, fermierii români nu reușesc să capitalizeze pe deplin această tendință. Vârful prețurilor, atins în 2022 când grâul se tranzacționa la aproximativ 1,7 lei/kg pe piața internă, a fost urmat de o scădere, iar la începutul campaniei de recoltare din 2026, fermierii primeau oferte de 0,7-0,8 lei/kg la poarta fermei. Această situație este exacerbată de faptul că majoritatea agricultorilor nu vând direct pe piețele internaționale, ci prin intermediul traderilor. Costurile considerabile de transport, de aproximativ 100 lei/tonă până în portul Constanța, și lipsa capacităților proprii de depozitare îi obligă adesea să vândă imediat după recoltare, chiar și la prețuri mici. De asemenea, cheltuielile cu condiționarea (uscare, curățare) sunt invocate de cumpărători pentru a justifica prețurile reduse. În consecință, chiar și în anii cu producții excepționale, profitul fermierilor rămâne sub așteptări. **Arenda, un punct de tensiune între proprietari și cultivatori** Pe lângă dificultățile legate de vânzarea producției, fermierii se confruntă și cu o presiune crescândă din partea proprietarilor de terenuri. Dacă în anii cu recolte slabe nemulțumirile sunt mai puține, în anii buni, proprietarii contestă adesea valoarea arendei stabilite. Arenda, prețul plătit proprietarului pentru exploatarea terenului agricol, poate fi achitată în bani, în produse agricole (grâu sau porumb fiind cele mai comune) sau printr-o combinație a celor două. Valoarea acesteia variază semnificativ în funcție de factori precum regiunea, fertilitatea solului, gradul de comasare, existența sistemelor de irigații și concurența între fermieri. De exemplu, în județele din vestul țării și în Câmpia Română, arendele sunt mai mari datorită productivității ridicate și competiției intense. În județul Olt, Ion Drăgoi, directorul Direcției Județene de Agricultură, a precizat că arenda se situează între 800 și 1.200 kg/ha, influențată de fertilitatea terenului și înțelegerile locale. "În general, în comună, și chiar și în comunele învecinate, cât dă unul dau și ceilalți, între 800 și 1.000 kg/ha. Fiecare dă în funcție de producție, nu e ceva standard. Se ajunge și la 1.200 kg/hectar dacă proprietarul își plătește singur impozitul la primărie", a explicat Ion Drăgoi. În alte zone ale țării, cu producții superioare, arenda poate atinge și depăși izolat 1.500 kg/ha. Arenda în bani este negociată direct și se raportează la prețul cerealelor. Însă, prețurile bune sunt cele din portul Constanța, iar transportul până acolo erodează semnificativ profitul fermierilor, făcând ca valoarea arendei să nu urmeze întotdeauna evoluția producției. **Frauda cu subvențiile și concurența neloială** Un alt subiect controversat, semnalat de fermieri în ultimii ani, se referă la practicile prin care numeroși proprietari de terenuri încasează subvențiile APIA fără a înregistra niciun cost de exploatare. Acest fenomen îi aduce pe acești proprietari într-o poziție avantajoasă, uneori chiar mai profitabilă decât a celor care încheie contracte de arendă formale. Teoretic, arenda ar trebui să depășească valoarea subvenției, însă la prețurile actuale de piață, acest lucru nu se mai întâmplă adesea. Mai mult, există proprietari care refuză să cedeze terenul în arendă cu contract, insistând să exploateze neoficial suprafața pentru a putea încasa ei înșiși subvenția, solicitând, pe lângă aceasta, și o parte din producție. Aceste situații complică serios activitatea fermierilor care suportă toate costurile de producție și care, pe fondul creșterii impozitelor și a valorii terenurilor, se confruntă cu o presiune mare pentru creșterea arendei. Fermierul Petre Petrescu a denunțat această practică, calificând-o drept "concurență neloială":
E o concurență neloială. De 20 de ani vorbim de chestiunea asta. Există o normă care spune că frauda la fondurile europene nu are prescripție. În acest context, să vedem oamenii aceștia care au luat subvenții pe terenul pe care nu l-au lucrat ce vor face. Iau subvenție oameni care nu au dreptul, în detrimentul celui care lucrează. Ei fac un fals, iar în România falsul în acte publice se pedepsește.
Fermierul Petrescu a explicat și motivele pentru care proprietarii de teren preferă aceste înțelegeri informale, iar fermierii cultivatori nu le denunță. Printre acestea se numără încasarea directă a banilor, fără a mai aștepta vânzarea producției de către fermier, sau evitarea declarării veniturilor pentru a nu pierde anumite prestații sociale. Nu în ultimul rând, și unii fermieri care exploatează suprafețe medii (100-200 hectare) încurajează aceste practici, evitând să declare întreaga suprafață pentru a-și păstra statutul de mic fermier sau pentru a evita fiscalizarea completă. Cu toate acestea, Petre Petrescu consideră că, în general, nivelul arendei este satisfăcător, cel puțin în zona sa de activitate, datorită concurenței dintre fermieri.
Nivelul arendei, din ce știu eu, este peste tot îndestulător. Nu am mai auzit ca oamenii să se plângă de nivelul arendei, pentru că este o concurență între fermieri. Eu plătesc arendă 1.000 kg/ha. Sunt zone cu terenuri mult mai fertile care poate oferă și mai mult și sunt și fermieri care plătesc mai puțin. Sunt oameni care nu au ce să facă cu produsele. Iau și produse și bani sau vând o parte din produse. Căutăm forme de a mulțumi pe toată lumea. Cel puțin aici eu n-am auzit un om care să fie nemulțumit de nivelul arendei. Toate impozitele, tot-tot-tot, le plătesc eu, am hotărât acest lucru la nivel de firmă, iar proprietarului îi dăm mia de kilograme.
Explorează subiectele:
