Restaurarea Castrului Arutela pe Valea Oltului, ținta ironiilor online

Proiectul, intitulat „Reabilitare Castru Roman Arutela și Amenajarea de Spații Multifuncționale”, are ca beneficiar Primăria Călimănești. Finanțarea totală se ridică la 12,4 milioane de lei, din care 10,4 milioane de lei provin din fonduri eligibile prin PNRR, iar contractul de finanțare a fost semnat în octombrie 2022.

Cu toate acestea, aspectul actual al sitului arheologic a generat reacții virulente pe rețelele sociale, internauții adresând comentarii ironice precum: „Cine v-a lucrat aici? Gletius Maximus?” sau „Asta e intrarea în Parcul Dracula?”, evidențiind nemulțumirea față de modul în care a fost realizată restaurarea.

Noua față a castrului Arutela. Foto: Ministerul Culturii, Facebook

Imagine: Noua înfățișare a castrului Arutela. Sursa: Ministerul Culturii, Facebook

Castrul Arutela: o fortificație strategică pe Limes Alutanus

Castrul Roman Arutela, ale cărui rămășițe și reconstrucții parțiale pot fi observate pe malul stâng al Oltului, lângă Mănăstirea Cozia, reprezintă un pilon al moștenirii istorice romane din regiune. Construit între anii 137–138 d.Hr., în timpul domniei împăratului Hadrian, rolul său principal era controlul drumului strategic roman ce traversa Defileul Oltului.

Fortificația a funcționat până în prima jumătate a secolului al III-lea, când se crede că a fost grav afectată de o inundație a Oltului. Alături de castrul Pons Vetus, situat mai la nord, în apropiere de Câineni, Arutela făcea parte din sistemul defensiv al Limesului Alutanus, o linie strategică de fortificații menită să apere granița de est a provinciei Dacia.

Castrul Arutela în timpul lucrărilor. Sursa: Daniel Guță.

Imagine: Castrul Arutela în timpul lucrărilor. Sursa: Daniel Guță.

Valea Oltului: o rută istorică marcată de transformări

Valea Oltului, cunoscută sub numele antic de Alutus, a fost încă din Antichitate una dintre cele mai importante rute de comunicație prin Carpații Meridionali, legând regiunile istorice ale Transilvaniei și Munteniei. Defileul spectaculos, care se întinde pe 50 de kilometri prin trecătorile Turnu Roșu și Coziei, desparte masivele Făgăraș și Cozia de Munții Lotrului și Căpățânii. Râul intră în defileu la poalele Munților Făgăraș, după Turnu Roșu și Boița (județul Sibiu), traversează Pasul Turnu Roșu până la Câineni, apoi o parte a Depresiunii Loviștei până la Brezoi, unde primește apele Lotrului. Sectorul sudic, Defileul Coziei, străbate Parcul Național Cozia și părăsește zona montană la Călimănești, aproape de Râmnicu Vâlcea.

Primele drumuri amenajate aici datează din epoca romană, defileul fiind o rută strategică crucială în timpul confruntărilor dintre romani și daci. De-a lungul Oltului, romanii au dezvoltat un drum strategic apărat de fortificații, formând Limes Alutanus. Asemenea drumului roman din Cazanele Dunării, segmente ale acestei rute antice erau construite direct în versanți, iar urmele sale au fost identificate în zona Racovița–Cornet. Lângă castrul Arutela, a fost descoperit un tronson de drum roman lat de circa șase metri, pavat cu blocuri mari de piatră. Drumul, refăcut și extins în vremea împăratului Hadrian, a continuat să fie utilizat și în Evul Mediu.

O altă mărturie antică este „Masa lui Traian” de la Cozia, o stâncă în albia râului, unde legenda spune că împăratul roman ar fi poposit în campaniile dacice. Deși amenajările moderne au transformat profund zona, „Masa lui Traian” poate fi zărită și astăzi, când nivelul apelor Oltului este scăzut.

În ultimul secol și jumătate, valea a suferit transformări ample. S-au realizat lucrări de atenuare a inundațiilor, s-a construit calea ferată (inaugurată în 1901), iar vechiul drum a fost modernizat, devenind actualul DN 7. Au avut loc și numeroase intervenții pe versanți pentru prevenirea alunecărilor de teren și a prăvălirilor de stânci.

Halte, gări și poduri au apărut, iar localitățile de pe vale s-au extins. În a doua jumătate a secolului XX, Oltul a fost inclus într-un proiect hidroenergetic de anvergură, ducând la apariția barajelor, lacurilor de acumulare și hidrocentralelor. În sectorul montan, au fost amenajate sau începute hidrocentralele de la Cornetu, Robești, Racovița, Câineni și Lotrioara, ultimele două rămânând nefinalizate. Un proiect de navigație pe Olt, considerat la sfârșitul secolului al XIX-lea, nu a mai fost realizat din cauza reliefului accidentat, curenților puternici și îngustimii văii.

În anii recenți, Valea Oltului este din nou scena unor transformări majore odată cu construcția sectorului montan al Autostrăzii Sibiu–Pitești. Între Boița și Racovița, viaducte, poduri și tuneluri redefinesc peisajul acestei importante trecători carpatice.

Precedentul restaurărilor controversate: cazul Sarmizegetusa Regia

Controverse similare legate de restaurări au existat și în cazul altor situri arheologice importante din România. La Sarmizegetusa Regia, de exemplu, criticile au vizat intervențiile din anii ’80, când porțile cetății au fost supraînălțate cu blocuri noi de calcar, iar în zona sacră au fost introduse replici și elemente din beton. O parte dintre aceste intervenții au fost ulterior îndepărtate, iar monumentul UNESCO a intrat într-un nou program amplu de restaurare și cercetare, demonstrând complexitatea și sensibilitatea procesului de conservare a patrimoniului.

Explorează subiectele:

Castrul Arutela Valea Oltului Restaurare


Citește și:

populare
astăzi

1 România proștilor care se dau deștepți / Cum a fost scoasă din context declarația unui specialist, reinterpretată de nespecialiști și transformată în de…

2 Via Transilvanica vs. Camino de Santiago: „Poți merge ore fără să vezi un om”

3 Economist rus de stat / Rusia pierde războiul cu Ucraina, inevitabilă criză socială

4 Ucraina, atac de amploare în regiunea Moscova / Cel mai mare depozit Wilberries din Rusia, spulberat de forțele ucrainene

5 Vladimir Putin își mută activitatea în Siberia, ferit de dronele ucrainene