Rezultatele Evaluării Naționale 2026: Un abis între oraș și sat și doar șapte elevi de nota 10
Dintr-un total de 143.251 de candidați prezenți la Evaluarea Națională 2026, 113.316, reprezentând 79,1%, au obținut medii egale sau mai mari de 5. Pe de altă parte, 29.935 de elevi (20,9%) nu au reușit să atingă pragul de promovare. Imaginea de ansamblu este una care accentuează disparitățile sistemului de învățământ românesc.
Rata de promovabilitate la Evaluarea Națională 2026, în funcție de județ. FOTO: Ministerul Educației
Analiza pe județe accentuează aceste diferențe. În timp ce Municipiul București a înregistrat o rată de promovare de 92,2%, urmat de județe dezvoltate precum Cluj (90,3%), Prahova (83,6%), Argeș (81,4%) și Timiș (79,5%), alte zone ale țării au prezentat rezultate semnificativ mai slabe. Printre județele cu cele mai scăzute rate de promovabilitate se numără Călărași (65,1%), Caraș-Severin (66,9%), Teleorman (67,4%) și Vaslui (69,5%).
Decalajul dintre mediul urban și cel rural este deosebit de izbitor. Datele arată că peste o treime (36,30%) dintre absolvenții de școală generală din mediul rural nu au reușit să treacă examenul, în timp ce în mediul urban, procentul este de trei ori mai mic, de 11,54%.
Imaginea 1/2: Evaluarea Națională 2026 Decalaj medii finale, între rural și urban (1) png
Ministerul Educației: Comparația ar trebui făcută între școli, nu între copii
În fața acestor statistici îngrijorătoare, secretarul de stat în Ministerul Educației, Sorin Ion, a oferit o explicație, sugerând că o comparație pur geografică este reductivă. "În această discuție, nu este vorba despre o comparație între copiii din mediul rural și cei din mediul urban, ci despre școlile în sine," a declarat acesta. El a subliniat că un număr semnificativ de elevi din mediul rural frecventează unități de învățământ din orașe, în special în localitățile periurbane, unde părinții își duc copiii la școli din orașe în timpul programului de lucru, adesea beneficiind și de programe after-school. "Prin urmare, nu aș face o comparație absolută între copii", a precizat Sorin Ion.
Întrebat despre discrepanța persistentă dintre școlile din mediul rural și cele din urban, secretarul de stat a recunoscut existența acesteia. "Este adevărat că între școli există încă o discrepanță, pe care încercăm să o compensăm prin diverse programe derulate de Minister, cum ar fi Programul Național de Reducere a Abandonului Școlar, care nu vizează doar prevenirea abandonului, ci și oferirea de pregătire suplimentară, iar efectele acestuia sperăm să devină vizibile în timp, deși diferența rămâne încă evidentă.”
Sorin Ion a respins ideea că actualele măsuri de austeritate ar fi principala cauză a rezultatelor slabe din mediul rural. El a argumentat că o comparație cu anul precedent, când aceste măsuri nu erau în vigoare, nu indică o înrăutățire semnificativă a rezultatelor. Dimpotrivă, la examenul de bacalaureat, s-a observat chiar o ușoară îmbunătățire în mediul rural. "Nu pot identifica un singur factor care să explice persistența discrepanțelor", a adăugat el.
Oficialul a atribuit o parte din problemă atractivității mediului urban pentru cadrele didactice. Potrivit secretarului de stat, profesorii sunt mai atrași de orașe, unde găsesc mai multe oportunități, în timp ce naveta dinspre rural către urban este mult mai rară. Această migrație a personalului didactic contribuie, în opinia sa, la diferențele observate în corpul profesoral.
Sociolog Elena Trifan: „Școlile din rural sunt subfinanțate cronic”
Poziția Ministerului Educației este însă contestată ferm de cercetătoarea în sociologie Elena Trifan. Ea susține că decalajul nu se datorează doar reticenței profesorilor de a preda la sate, ci este rezultatul unei subfinanțări cronice a comunităților rurale, o situație ce persistă de cel puțin 16 ani.
Diferențele dintre zonele dezvoltate economic și cele care rămân în urmă sunt foarte vizibile, însă nu cred că acest fenomen se datorează doar reticenței justificate a profesorilor de a preda în mediul rural. De fapt, nu doar cadrele didactice părăsesc aceste comunități, ci toți cei care urmează studii superioare, iar pentru a te întoarce într-o zonă cu puține posibilități ai nevoie măcar de un stimulent financiar suplimentar.
Elena Trifan
Elena Trifan a accentuat că problemele școlilor din mediul rural sunt adâncite de politici de austeritate începând cu 2010, nu doar de măsurile recente. Acestea au inclus închiderea unor școli, concedierea profesorilor și, mai recent, comasări de unități de învățământ, fără o remediere ulterioară a situației.
Școlile din rural sunt, de regulă, subfinanțate, iar aici nu mă refer doar la măsurile de austeritate actuale, ci la toate politicile de acest tip începând din 2010, care au afectat în mod disproporționat aceste instituții, începând cu închiderea unor școli și concedierea profesorilor, fără ca situația să fie ulterior remediată, ci dimpotrivă, ducând acum la comasări. Chiar și atunci când au fost achiziționate autobuze școlare, acestea depind de finanțarea locală, iar în general, situația școlilor este strâns legată de resursele financiare disponibile în fiecare localitate, așa că nu te poți întreba de ce profesorii nu sunt motivați să predea la sate, atunci când școala nu oferă condiții de bază, cum ar fi încălzirea în timpul iernii.
Elena Trifan
Cercetătoarea a oferit un exemplu concret, menționând că în satul ei, abia anul școlar următor va fi primul în care școala va beneficia de centrală termică. Ea a subliniat că, deși există investiții în mediul rural, acestea provin preponderent din fonduri europene, care sunt dificil de accesat de către administrațiile locale cu resurse umane și financiare limitate. Ritmul acestor investiții este mult prea lent pentru a produce o reducere vizibilă a decalajului.
Au apărut unele investiții prin mediul rural, dar acestea provin cel mai adesea din fonduri europene, care sunt greu de accesat pentru administrațiile rurale, iar în satul meu, de exemplu, abia anul școlar următor va fi primul cu centrală termică în școală. Prin urmare, responsabilitatea nu poate fi atribuită exclusiv dorinței profesorilor de a preda în urban, mai ales că Executivul, prin măsurile sale, nu face decât să reducă orice motivație pentru oameni de a rămâne în mediul rural, iar în lipsa unor condiții de viață decente, este firesc ca aceștia să plece.
Elena Trifan
Trifan a evidențiat că o discrepanță similară se manifestă și între orașele mici și cele mari. Finanțarea școlilor este direct influențată de resursele locale, iar județele cu centre urbane extinse și un nivel înalt de dezvoltare sunt aceleași care înregistrează cele mai bune medii de promovare și care au atras, de regulă, cele mai multe fonduri europene.
În încheiere, Elena Trifan a lansat un apel urgent pentru politici publice coerente și bine finanțate. Acestea ar trebui să vizeze nu doar curriculum-ul, ci și infrastructura școlară și sprijinul social, atât pentru elevi, cât și pentru profesori, în special în mediul rural.
Este nevoie de investiții masive în școli, corelate cu creșterea salariilor profesorilor, dar și de burse sociale pentru elevi care să îi sprijine să meargă la școală, pentru că, fără aceste măsuri, nu văd cum am putea reduce semnificativ abandonul școlar și nici cum am putea micșora decalajul între zonele dezvoltate și cele care întârzie să se dezvolte.
Elena Trifan
Explorează subiectele:
Evaluarea Națională 2026 decalaj rural-urban Sorin Ion Elena Trifan
