Studiu: normele culturale blochează ascensiunea femeilor, indiferent de studii
Într-o analiză amplă ce a cuprins date din 144 de țări, cercetătorii Muge Yayla de la University of Texas at San Antonio și A. Melih Kullu de la Florida Southern College au publicat în revista Applied Economics Letters un studiu care redefinește înțelegerea inegalităților de gen pe piața muncii. Concluziile lor, prezentate într-un material pentru PsyPost, subliniază că beneficiile educației sunt puternic influențate de normele culturale ale unei societăți.
Obstacolul invizibil care poate cântări mai mult decât studiile Sursă foto: Shutterstock
Pentru a evalua relația dintre nivelul de educație și participarea economică a femeilor, autorii au utilizat indicatori ai Forumului Economic Mondial, alături de un model consacrat de măsurare a valorilor culturale în diverse societăți. O dimensiune crucială analizată a fost "distanța față de putere", concept ce descrie măsura în care o populație acceptă distribuția inegală a puterii și consideră ierarhiile sociale ca fiind firești. În astfel de culturi, autoritatea este concentrată, iar rolurile tradiționale sunt greu de contestat.
Rezultatele studiului indică o corelație directă: pe măsură ce "distanța față de putere" crește, avantajele conferite de educație femeilor se diminuează semnificativ. În țările cu cel mai ridicat nivel al acestui indicator, studiile superioare nu mai garantează o participare economică sporită a femeilor, iar decalajul dintre sexe rămâne notabil. Acest fenomen este accentuat în societățile ce promovează intens rolurile tradiționale de gen, în timp ce în culturile mai orientate spre cooperare și egalitate socială, impactul acestor bariere este mult atenuat.
"Problema nu este întotdeauna lipsa meritului"
Gabriela Marc, psiholog clinician principal și lector universitar asociat la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, interpretează aceste rezultate nu doar ca pe o discuție despre piața muncii, ci despre psihologia umană și influența mediului social asupra dezvoltării individuale.
„La prima vedere, pare o discuție despre piața muncii, dar în realitate este o discuție despre psihologia umană și despre felul în care mediul în care trăim poate accelera sau poate limita dezvoltarea unui om”, explică ea.
Gabriela Marc subliniază că așteptările sociale, profund ancorate în cultura fiecărei comunități, modelează percepția asupra competenței și a potențialului. Dacă o societate perpetuează ideea că femeia are un rol predominant familial, iar bărbatul unul profesional, aceste mesaje se infiltrează în modul în care sunt interpretate leadershipul, disponibilitatea și competența profesională, chiar și la nivel inconștient.
„Și, dacă o societate transmite, generații la rând, că femeia este în primul rând responsabilă pentru familie, iar bărbatul pentru carieră, aceste mesaje devin parte din felul în care interpretăm competența, leadershipul sau disponibilitatea profesională, chiar și atunci când nu suntem conștienți de acest lucru. Problema nu este întotdeauna lipsa meritului. Uneori, problema este că meritul este privit prin filtre diferite, specifice fiecărei societăți și în acord cu pregătirea fiecăruia.”
— Gabriela Marc
Stereotipurile influențează deciziile angajatorilor
În societățile cu structuri ierarhice rigide, femeile se confruntă cu bariere ce nu țin de pregătirea lor, ci de modul în care sunt percepute. Chiar și cu studii superioare, experiență și competențe egale cu cele ale bărbaților, accesul la poziții de conducere și la venituri mai mari rămâne limitat de norme sociale și de așteptări culturale.
Psihologia, explică Gabriela Marc, arată că avem o tendință de a acorda mai multă încredere persoanelor care se aliniază imaginii preexistente pentru un anumit rol.
„Atunci când imaginea liderului este asociată cu disponibilitatea permanentă, fermitatea și autoritatea, iar aceste caracteristici au fost atribuite istoric mai ales bărbaților, femeile ajung adesea într-o poziție paradoxală. Dacă sunt empatice și calde, pot fi percepute ca insuficient de ferme, iar dacă sunt foarte hotărâte și directe, pot fi considerate dificile. În cele din urmă, ajung să fie evaluate nu doar pentru ceea ce fac, ci și pentru cât de bine reușesc să se încadreze într-un model care, de multe ori, nu a fost construit avându-le și pe ele în minte. Aceste mecanisme sunt rareori conștiente, motiv pentru care sunt atât de greu de observat.”
— Gabriela Marc
Fenomenul în România
Chiar dacă România a înregistrat progrese semnificative în accesul femeilor la educație și la diverse profesii în ultimele decenii, oportunitățile profesionale nu sunt întotdeauna distribuite echitabil, afirmă psihologul.
„România a făcut pași importanți în ceea ce privește accesul femeilor la educație și la profesii, dar accesul și oportunitatea nu sunt întotdeauna același lucru. Există încă multe situații în care întrebări precum «va putea împăca familia cu serviciul?», «va avea suficient timp?» sau «va putea face față?» apar mai frecvent în cazul femeilor decât al bărbaților. Nu sunt întotdeauna afirmații explicite. Sunt presupuneri și tocmai pentru că sunt subtile, ele ajung să modeleze decizii fără ca cineva să își propună conștient acest lucru. În timp, aceste experiențe repetate nu influențează doar oportunitățile profesionale, ele influențează și imaginea pe care oamenii ajung să o aibă despre propriul lor potențial.”
— Gabriela Marc
Costul nevoii permanente de a demonstra
Această presiune constantă de a demonstra meritul poate avea consecințe serioase asupra sănătății psihice a femeilor, dincolo de impactul economic.
„Există o oboseală despre care vorbim prea puțin și anume oboseala de a demonstra permanent că meriți. Atunci când simți că trebuie să fii mai bine pregătit, să greșești mai puțin și să dovedești constant că ești suficient de competent pentru a primi aceeași încredere, începi să îți consumi o parte importantă din energie încercând să convingi. Capcana care apare este că, în loc să creezi, să inovezi și să îți exprimi potențialul, te concentrezi pe a demonstra că îl ai. În timp, această presiune poate duce la supracompensare, perfecționism, anxietate și sindromul impostorului. Paradoxul este că omul ajunge să fie definit mai mult de efortul de a se justifica decât de valoarea pe care o poate aduce.”
— Gabriela Marc
Specialista subliniază că schimbarea trebuie să vină din două direcții: atât din partea organizațiilor, cât și din partea fiecărui individ.
„Cred că schimbarea începe în două direcții. Prima ține de organizații și instituții, unde procesele de recrutare și promovare au nevoie de criterii clare, transparente și cât mai puțin influențate de presupuneri despre gen, vârstă sau roluri familiale. A doua ține de fiecare dintre noi. Toți avem prejudecăți și, în acest context, întrebarea nu este dacă ele există. Întrebarea este dacă avem suficientă conștientizare încât să nu le lăsăm să decidă în locul nostru.”
— Gabriela Marc
În viziunea Gabrielei Marc, progresul autentic al unei societăți nu se limitează la numărul de diplome sau la egalitatea de șanse stipulată în legi, ci se măsoară prin capacitatea de a valorifica potențialul fiecărui individ.
„Poate că adevăratul progres al unei societăți nu se măsoară doar în numărul diplomelor pe care le oferă sau în egalitatea șanselor scrisă în legi. Progresul se măsoară în capacitatea de a transforma potențialul fiecărui individ și de a crea contexte profesionale în care oamenii nu sunt obligați să își dovedească permanent dreptul de a exista, ci sunt încurajați să își folosească energia pentru a crea, a inova și a construi. Pentru că fiecare om care își consumă viața încercând să demonstreze că este suficient de bun reprezintă o pierdere nu doar pentru el, ci pentru noi toți.”
— Gabriela Marc
Explorează subiectele:
