România, atacată de Rusia în 2028: simularea din SUA care arată limitele NATO
Proiecția sumbră a fost testată în cadrul simulării de criză „World War Next”, un proiect organizat de Institutul Brooks din cadrul Universității Cornell în colaborare cu Fundația Rockefeller. La masa de lucru s-au așezat membri ai Congresului american, veterani din armată, diplomați cu experiență și foști responsabili din comunitatea de informații de la Washington.
Drone rusești/FOTO:X Foto: X
Premisa jocului de război a plasat conflictul din Ucraina în anul 2028, într-o fază de blocaj sângeros. Pentru a debloca impasul militar și a rupe solidaritatea europeană, Moscova declanșează o invazie în Republica Moldova. În paralel, o dronă rusească lovește o infrastructură petrolieră din România, stat aliat, provocând decese în rândul civililor.
Deși un asemenea incident ar trebui să declanșeze solidaritatea militară a întregii alianțe, reacția Washingtonului a fost una ezitantă și lipsită de substanță. Decidenții din simulare au apreciat că societatea americană nu ar susține o ripostă directă, iar lipsa de inițiativă a Statelor Unite ar lăsa statele europene complet dezorientate și incapabile de o coordonare militară coerentă.
Jurnalistul David Ignatius de la The Washington Post, prezent la eveniment sub rezerva protejării identității participanților, a punctat că exercițiul ilustrează prăbușirea mecanismului de securitate care a garantat pacea transatlantică timp de opt decenii, un proces pe care administrația Trump îl accelerează prin poziționările sale.
Amenințarea hibridă se extinde spre teritoriul NATO
Semnalele din scenariul teoretic își găsesc deja corespondența în realitatea cotidiană. Agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei se revarsă tot mai evident dincolo de linia frontului. O monitorizare realizată de compania de consultanță TD International indică cel puțin 63 de acțiuni ostile atribuite Moscovei împotriva unor ținte de pe continentul european doar din luna martie și până în prezent. Bilanțul include 43 de încălcări ale spațiului aerian sau incidente cu drone, șase operațiuni și tentative de sabotaj, șase ofensive cibernetice și atacuri electronice, precum și cinci incidente maritime periculoase.
Această campanie hibridă tot mai vizibilă, completată de bombardamente masive asupra Kievului, reflectă intenția lui Vladimir Putin de a contracara percepțiile privind dificultățile militare pe care forțele sale le întâmpină. Kremlinul a închis ușa oricărui compromis politic, în ciuda unei vizite discrete efectuate la Moscova de directorul CIA, John Ratcliffe.
Scopul acelei misiuni a fost de a prezenta conducerii ruse o radiografie realistă a impasului militar, încercând deschiderea unei căi alternative de dialog față de contactele intermediate fără succes de Jared Kushner și Steve Witkoff. Deși unii diplomați americani au sperat ca șeful spionajului american să adreseze avertismente directe cu privire la sabotajele de pe teritoriul țărilor NATO, tema nu a fost abordată tranșant.
Eșecul demersurilor diplomatice a fost urmat imediat de noi valuri de rachete asupra capitalei ucrainene. La rândul său, președintele Volodimir Zelenski a atenționat companiile aeriene și sectorul asigurărilor că dronele Kievului fac spațiul aerian al Rusiei extrem de vulnerabil, afirmație catalogată de conducerea de la Moscova drept o formă de terorism de stat.
Industria militară europeană, vizată de acte de sabotaj
Pentru a opri livrările către front, Moscova a trecut la măsuri directe împotriva producătorilor occidentali de armament. Încă din primăvară, Ministerul rus al Apărării a întocmit o listă neagră cu 21 de întreprinderi europene implicate în producția de drone și echipamente militare pentru armata ucraineană, desemnându-le drept ținte legitime.
Avertismentele s-au transformat rapid în acțiuni concrete: compania estoniană Milrem Robotics, producătoare de platforme fără pilot, producătorul bulgar de muniție de calibru 155 mm EMCO și societatea italiană KNDS Ammo au fost țintele unor tentative sau operațiuni reușite de sabotaj. Pentru a disimula implicarea directă a serviciilor speciale, agenții ruși ar fi subcontractat rețele locale din sfera crimei organizate.
Totodată, autoritățile germane au acuzat Rusia pentru incidentul din 4 august de pe aeroportul Leipzig/Halle, când o aeronavă cargo ucraineană a fost vizată printr-un atac cu dronă, menționând că au dejucat alte două operațiuni similare. Berlinul a semnalat existența unui tipar extins de atacuri și a anunțat sancțiuni diplomatice, alături de o monitorizare strictă a flotei din umbră folosite de Kremlin pentru eludarea restricțiilor la exportul de țiței.
La Londra, noul prim-ministru Andy Burnham a ripostat după un an marcat de incendieri și atacuri hibride pe teritoriul britanic. În cursul unei vizite oficiale la Kiev, acesta a anunțat un parteneriat cu Franța pentru dezvoltarea unei rachete de croazieră avansate destinată Ucrainei — sistemul cunoscut drept Storm Shadow în Marea Britanie și SCALP în Franța. Răspunzând acuzațiilor Kremlinului conform cărora Londra ar amplifica riscurile de escaladare, Burnham a replicat că responsabilitatea pentru aprinderea conflictului aparține în totalitate Rusiei.
Soluțiile propuse pentru descurajarea Moscovei
Pentru a preîntâmpina deznodământul din simularea din 2028, jurnalistul David Ignatius subliniază că administrația Trump ar trebui să ia măsuri de descurajare fără echivoc:
- transmiterea unui mesaj ferm și comun cu aliații europeni care să prevadă represalii clare pentru orice tentativă de lovire a unui teritoriu NATO;
- acordarea unui sprijin discret Ucrainei pentru a executa contraatacuri proporționale pe teritoriul rus atunci când orașele sale sunt lovite;
- renunțarea imediată la orice plan de reducere a contingentelor militare americane staționate pe continentul european;
- redirecționarea resurselor obținute prin Legea Producției pentru Apărare direct către stocurile militare ale Ucrainei și ale partenerilor din NATO.
Conform analizei, riscul major nu este doar o agresiune a Kremlinului, ci posibilitatea ca statele europene, lăsate fără certitudinea umbrelei de securitate americane, să adopte decizii unilaterale necontrolate. În viziunea autorului, puterea militară a Statelor Unite își atinge adevăratul scop doar atunci când acționează ca instrument de prevenire a unui conflict deschis.
Explorează subiectele:
