România, la un pas de anticipate: de ce un nou scrutin nu ar rezolva criza
Spectrul alegerilor anticipate se conturează tot mai puternic pe scena politică românească. De la prăbușirea Guvernului condus de Ilie Bolojan în luna mai și până la eșecul tentativei de învestire a cabinetului condus de Adrian Veștea, blocajul s-a adâncit constant. Pe 22 iunie, echipa propusă de Veștea a obținut doar 189 de voturi favorabile din cele 233 necesare formării unei majorități, lăsând țara la un singur vot distanță de îndeplinirea cerințelor prevăzute de legea fundamentală pentru declanșarea anticipatelor.
Alegerile anticipate, un scenariu tot mai posibil Foto: Arhivă
Conform Constituției României, șeful statului are opțiunea — nu însă și obligația — de a dizolva Parlamentul dacă trec 60 de zile de la prima solicitare de învestitură și au fost respinse minimum două propuneri de guvern. Termenul de două luni s-a împlinit încă din a doua parte a lunii august, astfel că respingerea unui al doilea prim-ministru desemnat deschide calea legală spre alegeri, o situație nemaiîntâlnită după adoptarea Constituției din 1991.
„Deci scenariul pare realist, este mai puțin iminent decât se spune. Condiția constituțională se află la un singur vot distanță. Prima solicitare de învestitură a fost respinsă în iunie, când guvernul Veștea a strâns doar 189 de voturi din cele 233 necesare, iar termenul de 60 de zile a trecut de la jumătatea lunii august. Dacă următorul premier desemnat pică la votul de învestitură, președintele poate dizolva Parlamentul, lucru care nu s-a întâmplat niciodată după 1991. Dizolvarea rămâne însă o posibilitate, nu o obligație, și presupune ca parlamentarii să-și scurteze singuri mandatul cu doi ani. Calendarul nu este o piedică, pentru că guvernul demis poate adopta hotărârea privind data alegerilor odată cu decretul de dizolvare. Realist, vorbim de sfârșitul lui decembrie sau de ianuarie 2027”
— Cristian Pîrvulescu
De ce noul Legislativ ar putea repeta același blocaj
Deși actuala configurație parlamentară a strâns 281 de voturi pentru demiterea guvernului anterior, partidele s-au dovedit incapabile să coaguleze o majoritate stabilă pentru învestirea unui nou Executiv. Politologul Cristian Pîrvulescu atrage atenția că resetarea forului legislativ nu garantează o formulă mai funcțională:
„Nu l-ar rezolva, ci doar l-ar amâna. Parlamentul actual are o majoritate care a putut dărâma guvernul cu 281 de voturi, dar nu una care să învestească altul. Noul Parlament ar putea fi la fel de fragmentat ca cel actual, doar cu o altă ierarhie între partide, iar problema celor 233 de voturi ar rămâne aceeași. Diferența este că o nouă dizolvare nu ar mai fi posibilă decât după un an. Am ajunge, cel mai probabil, în același impas, dacă partidele nu-și schimbă strategia, dar fără nicio ieșire constituțională. Criza economică nu vine din lipsa alegerilor, ci din refuzul partidelor de a-și asuma costul ajustării, iar campania electorală nu va ameliora problema deficitului”
— Cristian Pîrvulescu
Legea fundamentală impune două bariere clare: Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată într-un an calendaristic, iar scrutinul anticipat trebuie desfășurat în interval de cel mult trei luni de la emiterea decretului.
Impactul asupra aparatului de stat și proiectului de buget pe 2027
Un eventual calendar electoral plasează campania exact în lunile în care ar trebui definitivat bugetul pentru anul 2027, pe fondul dificultăților financiare deja existente. Cu toate acestea, funcționarea aparatului public nu ar fi complet blocată.
„Guvernul Bolojan, demis în mai, ar continua să administreze treburile curente cel puțin până la sfârșitul iernii. Statul nu intră însă automat în paralizie. Guvernul demis nu poate iniția legi, dar Parlamentul poate. Ministerul Finanțelor poate pregăti tehnic bugetul pe 2027, comisiile de buget pot lucra cu ministrul, iar partidele și-l pot asuma ca inițiativă parlamentară. Așa procedează țările obișnuite cu negocieri lungi, precum Belgia. Bugetul poate fi adoptat chiar și după dizolvare, pentru că Parlamentul cu mandat prelungit nu poate modifica legi organice, dar poate vota legi ordinare. Dacă bugetul nu este adoptat până la 1 ianuarie, se aplică cel vechi, cu limite lunare, ceea ce în condiții de inflație înseamnă o tăiere reală. Aceasta nu ar fi o fatalitate, ci alegerea partidelor”
— Cristian Pîrvulescu
Prevederile constituționale stipulează că, în lipsa aprobării unei noi legi a bugetului de stat înainte de finalul anului, execuția continuă conform limitelor stabilite în exercițiul bugetar precedent.
AUR conduce în intențiile de vot, dar cifrele impun prudență
Un barometru sociologic realizat prin interviuri telefonice de INSCOP, în perioada 1-7 septembrie, pe un eșantion de 1.100 de persoane (la comanda Informat.ro și în parteneriat cu Strategic Thinking Group, marjă de eroare ±3%), plasează AUR pe primul loc, cu 39,7% din opțiuni. PSD ocupă a doua poziție, cu 18,7%, urmat de PNL cu 16,3% și USR cu 9%.
Alte măsurători din timpul verii prezintă valori similare, dar nu identice: o cercetare IRES făcută la cererea PSD (29 iunie - 2 iulie) indica AUR la 40%, în vreme ce un sondaj CURS de la sfârșitul lunii iulie cota formațiunea la 34%.
„Nu îmi construiesc analiza pe datele din sondaje. Și asta pentru că mecanismul electoral și campania contează mai mult decât procentele. Creșterea AUR de după 2024 înseamnă în bună parte concentrarea unui electorat care în 2024 s-a împărțit între trei partide, plus nemulțumirea acumulată din cauza austerității și blocajului politic. Mecanismul electoral amplifică însă primul loc, pentru că voturile partidelor rămase sub prag se împart între cele care intră. Ca prim partid, AUR ar cere conducerea guvernului, iar PSD ar ajunge partener minor al extremei drepte și ar fi exclus din familia socialistă europeană, cum s-a întâmplat anul trecut cu partidul lui Robert Fico. Coaliția celorlalte partide este exact formula care a eșuat din mai încoace. Am ajunge tot la blocaj”
— Cristian Pîrvulescu
Expertul atrage atenția asupra riscurilor interpretării literale a sondajelor de opinie din perioadele preelectorale:
„În 2020, AUR a intrat în Parlament aproape fără să apară în sondaje. În 2024, nimeni nu l-a văzut pe Călin Georgescu pe primul loc, iar în 2025 multe sondaje au ratat turul al doilea. Erorile au mers în ambele direcții, deci problema este una de metodă. Mai important decât cine comandă un sondaj este ce nu se publică odată cu el, adică eșantionul, ponderarea și rata de refuz. În plus, un procent național nu spune cum se împart mandatele pe județe. Cifrele arată temperatura momentului, nu compoziția viitorului Parlament”
— Cristian Pîrvulescu
Dilema strategică a președintelui Nicușor Dan
Criza îl prinde pe Nicușor Dan într-o poziție de vulnerabilitate populară comparativ cu predecesorii săi aflați la finalul primului an la Cotroceni. Dacă un sondaj din prima decadă a lui iulie îl plasa la 24,2% cotă de încredere, iar cel realizat de CURS între 14 și 24 iulie indica 30%, foștii președinți stăteau mult mai bine în etape similare: Emil Constantinescu aduna 52%, Ion Iliescu avea 48% în noiembrie 2001, iar Traian Băsescu înregistra 48% în septembrie 2005.
Dacă o a doua formulă guvernamentală va fi respinsă de plen, decizia finală va sta pe umerii președintelui, care se confruntă cu o alegere dificilă.
„În această criză, președintele dispune de cele mai importante pârghii, pentru că desemnează premierul și poate dizolva Parlamentul. După alegeri ar pierde-o pe a doua pentru un an întreg. Dacă noul Parlament s-ar bloca din nou, cum este probabil, ar desemna premieri fără să mai poată pune presiune pe partide. Nicușor Dan nu ar fi pe buletinul de vot, dar campania s-ar face împotriva sa. Suspendarea cu care amenință extrema dreaptă nu este încă un risc real, ci o temă de campanie. Dilema președintelui este însă alta. Dacă dizolvă Parlamentul, își asumă niște alegeri care nu rezolvă criza. Dacă nu-l dizolvă, devine garantul unui guvern demis care poate rămâne în funcție fără termen. Cred că, după a doua respingere, dizolvarea va fi greu de evitat, dar i-ar slăbi poziția”
— Cristian Pîrvulescu
Explorează subiectele:
