România, la un pas de FMI: de ce planul economic al lui Mureșan e iluzoriu

Situația finanțelor publice din România a atins un prag critic: statul se împrumută masiv, la un ritm de un miliard de euro pe săptămână, doar pentru a acoperi cheltuielile curente. În paralel, agențiile de evaluare financiară păstrează România sub o monitorizare strictă. În această conjunctură, proiectul de guvernare schițat în jurul lui Siegfried Mureșan este privit cu scepticism profund de mediul de analiză economică, fiind catalogat drept o listă de intenții lipsite de fundament practic.

Una dintre cele mai contestate idei din document o reprezintă tentativa de a cupla reforma administrativă — reducerea numărului de parlamentari și comasarea unor instituții în prima parte a anului — cu o relaxare a taxării pe muncă, finanțată din așa-numitul „dividend al reformei”.

Planuri calificate drept „halucinații generate de inteligența artificială”

Analistul Adrian Negrescu consideră că această construcție teoretică este complet deconectată de rigorile economice reale:

„Am văzut o exprimare cel puțin ambiguă, care, din punctul meu de vedere, sună a halucinație de motor de inteligență artificială, pentru că, judecând logic și economic, indiferent din ce perspectivă privește această pseudo-reformă propusă de guvernul lui Siegfried Mureșan, nu are niciun fel de considerent financiar, economic. Nu are niciun fel de viziune. Asociarea între o pseudo-reformă a parlamentului și o reducere a taxelor pe salarii mi se pare cel puțin aberantă și de aceea cred că este pur și simplu o halucinație de inteligență artificială și nicidecum un concept scris de către un strateg, între ghilimele, al Partidului Național Liberal.” — Adrian Negrescu

Expertul subliniază caracterul bizar al formulei alese de politicieni, punctând că legarea mecanică a unor indicatori eterogeni de o eventuală scădere de taxe denotă lipsa unei direcții clare pentru economie. În plus, deși viitoarea formulă guvernamentală își revendică o orientare liberală, sprijinul concret pentru sectorul întreprinderilor mici și mijlocii lipsește cu desăvârșire din viziunea asumată.

Negrescu reamintește că a înaintat factorilor de decizie un set de 10 măsuri capabile să revitalizeze ramuri economice esențiale și să genereze venituri bugetare pe orizontală, însă măsurile luate de stat merg în direcția inversă.

Consecințele suprataxării: pierderi bugetare și comprimarea pieței

Excesul de fiscalitate al autorităților a produs deja efecte contrare obiectivelor declarate, iar analistul aduce în prim-plan câteva decizii recente cu impact negativ puternic:

„De la celebra ordonanță 7, pe care tot am pomenit-o în ultima vreme, prin care practic am îngropat unul dintre furnizorii de taxe și impoeste la bugetul de stat, mă refer la industria jocurilor de noroc, de unde am pierdut peste 350 de milioane de euro în acest an, în primele luni, și peste 18.000 de locuri, printr-o ordonanță care a fost gândită prost și care și-a arătat efectele negative prin migrarea jucătorilor către piața neagră și pierderea veniturilor bugetare, la modul în care se aplică accizele pe băuturile alcolice, pe băuturile răcoritoare, celebra taxă pe zahăr, care a dus la o scădere semnificativă a consumului, urmarea creșterii prețurilor la băuturile răcoritoare.” — Adrian Negrescu

Modificările operate sub Guvernul Bolojan pe piața băuturilor răcoritoare arată limpede acest mecanism: creșterea cotei de la 9% la 21% a diminuat încasările publice la aproape jumătate din valorile anterioare, forțând populația să renunțe la produsele de bază din cauza scumpirilor.

„Am ajuns în situația ca o familie din România să nu își mai permită să își cumpere mai multe o sticlă de 2 litri de suc de băutură răcoritoare, unul dintre obiceiurile de consum ale românilor, care practic dispare din cauza unor taxe foarte mari. Crescând taxele de la 9% la 21% pe băuturile răcoritoare, n-am făcut altceva decât să ne sabotăm singuri. De ce? Pentru că în loc să încaseze mai mulți bani la bugetul de stat, statul ăla a încasat jumătate din suma pe care o încasa înainte de creșterea taxelor, în coaberație de reglementare care iată se regăsește în economia românească. Practic, lăcomia asta și stuparea reglementelor ne trag de sub picioare preșul.” — Adrian Negrescu

Același fenomen alimentează și prețurile la pompă, unde statul își însușește aproximativ jumătate din costul fiecărui litru de carburant:

„Din păcate se întâmplă în toate domeniile, inclusiv în zona carburanților. Gândiți-vă că jumătate din prețul carburanților este dat de taxele foarte mari percepute de statul român pe litrul de benzina și motorină. Acolo nu este vina producătorilor și a comercianților, este pur și simplu vina statului că s-a lăcomit să ia cele mai mari accize și cele mai mari taxe, inclusiv TVA, din regiune. Am ajuns în această situație pentru simplul motiv că nu am avut capacitatea de a gândi un mecanism de taxare flexibil, menit într-adevăr să ajute economia în vremurile în care speculațiile la nivel internațional și probleme legate de exploatarea petrolului iată că să dovedesc a fi catastrofale pentru întreaga economie mondială.” — Adrian Negrescu

Spectrul retrogradării la statutul de „junk” și împrumutul de urgență de la FMI

Perspectivele României sunt puternic dependente de evaluările marilor agenții de rating. Chiar dacă există o tendință de a pune presiunea exclusiv pe instabilitatea politică, Negrescu susține că fondul problemei este cauzat de măsurile fiscale haotice aplicate de cabinetele recente. Totuși, analistul estimează că România va beneficia de un răgaz pe termen scurt:

„Probabil Standard & Poor's ne va da un ultim avertisment, ne va menține în categoria recomandată investitorilor, dar probabil ne va da un șase luni în termen de șase luni în care să ne rezolvăm problemele. Altfel spus, din primăvară lucrurile vor arăta cu totul și cu totul altfel în viziunea celor trei agenții de rating, Fitch, Moody's și Standard & Poor's. Pentru că dacă până atunci nu vom avea un guvern, nu vom avea un program de guvernare care, într-adevăr, să rezolve problemele astea economice stringente care țin de funcționarea unor industriei esențiale pentru economie, mi-e teamă că ideea de junk devine realitate.” — Adrian Negrescu

În absența unui program coerent, retrogradarea în categoria nerecomandată investițiilor va tăia accesul la piețele externe private, făcând inevitabil un acord cu Fondul Monetar Internațional:

„În cazul în care România ar ajunge în junk, pasul doi ar fi colacul de salvare de la FMI, pentru că statul pur și simplu nu ar mai putea să se finanțeze. Și noi depindem din împrumuturile externe echivalentul a un miliard de euro în fiecare săptămână pentru a funcționa, practic, întregul aparat de stat. Dacă banii ăștia nu o să mai vină, singurul nostru colac de salvare îl reprezintă FMI. Un acord cu FMI de 40-50 de miliarde de euro, ar urma să intre în vigoare cel mai probabil din primăvara anului viitor, în cazul în care agențiile de rating vor retrograda România. Altfel spus, ne jucăm cu focul și s-ar putea să ne ardem puternic, dacă nu acum, în primăvara anului viitor.” — Adrian Negrescu

Costul unei asistențe de la FMI nu va fi lipsit de traume majore la nivelul populației și al aparatului bugetar:

„Măsurile propuse de FMI, le știm, vor fi cu siguranță mult mai dure. O restructurare masivă a aparatului public, tăieri puternice de salarii în sectorul de stat și creșterea de taxe, lucruri care vor adâncime și mai mult problemele economice cu care se confruntă România. Și asta în condițiile în care, să nu uităm, FMI nu este o organizație de caritate. Ea va veni în România să își recupereze banii pe care îi dau cu împrumut, cu dobândă, bineînțeles, și vor face totul, din punct de vedere contabil și economic, să ajungă la acest deziderat.” — Adrian Negrescu

Pericolul majorărilor de TVA pentru firmele vulnerabile

Contrar retoricii oficiale privind posibile relaxări de fiscalitate, mediul de afaceri s-ar putea confrunta în realitate cu taxe și mai mari, în special la nivelul cotei de TVA:

„Sunt țări în care TVA este la 24-25%, sunt țări în care impozitul pe venit nu este de 10%, cum este în România, este de 16%, chiar 20%. Sunt țări în care fiscalitatea, în general, pe mediul de afaceri este mult mai mare decât în țara noastră. Problema e că acele țări au o situație financiară mult mai bună. Noi, în condițiile în care peste 80% dintre companiile din țara asta sunt slab capitalizate, adică abia se descurcă cu banii de la un rând la altă, să vii că crești taxele de pe zi pe alta, înseamnă, practic, să le duci în insolvență, dacă nu chiar în faliment.” — Adrian Negrescu

Calmul dinaintea furtunii: inflația riscă să reaprindă prețurile

Succesul raportat recent în privința temperării ratei anuale a inflației, menționat de fostul și posibil viitorul ministru de Finanțe Alexandru Nazare și de fostul premier Ilie Bolojan, este doar o chestiune de calcul statistic, explică Negrescu. Efectele de bază se vor atenua curând, iar scumpirile pe lanțul energetic vor declanșa un nou salt al costurilor de trai:

„Inflația e doar o fotografie de moment. Da, din punct de vedere matematic, din punct de vedere statistic, inflația a scăzut, pentru că n-a mai fost luat în calcul creșterea fulminantă a prețului la energie de anul trecut de 80%, ci nici creșterea TVA-ului. În momentul în care aceste elemente au dispărut din calculul inflației, bineînțeles că inflația a coborât semnificativ, dar e doar o fotografie de moment. Scumpirea carburanților, creșterea prețului la energie și dublarea prețului la gaze vor face ca lunile următoare inflația să o ia din nou în sus, probabil spre 7-8%, și, practic, să ne trezim cu un nou val de inflație, adică de creștere de prețuri, care vor adânci și mai mult problemele românilor, mai ales în ceea ce privește puterea de cumpărare.” — Adrian Negrescu

Explorează subiectele:

Siegfried Mureșan Adrian Negrescu economie

Distribuie Distribuie Comentarii