România, vizată de boli tropicale: Epidemiolog avertizează că țânțarii aduc noi riscuri

O vară mai lungă, temperaturi tot mai ridicate și modificări ale mediului înconjurător nu înseamnă doar disconfort pentru populație, ci și o reconfigurare potențială a hărții bolilor transmise de țânțari. Pericolul este explicat de medicul primar epidemiolog Emilian Popovici, vicepreședintele Societății Române de Epidemiologie.

Virusul West Nile, o realitate epidemiologică activă

România nu se confruntă doar cu un risc teoretic, deoarece virusul West Nile (VNW) circulă deja în țară și reprezintă una dintre cele mai semnificative boli transmise de țânțari. Acesta este transmis în principal de țânțarii din genul Culex, în special Culex pipiens, printr-un ciclu care implică păsări și țânțari. Potrivit datelor, în anul 2025, România a înregistrat 49 de cazuri autohtone, dintr-un total de 1.112 cazuri raportate la nivel european, unde s-au înregistrat și 97 de decese.

Pentru sezonul 2026, până la data de 26 august, România a raportat 45 de cazuri autohtone de West Nile, cu 15 zone afectate. La nivel european, au fost înregistrate 877 de cazuri umane dobândite local, în 124 de zone din 15 țări, conform ECDC. Emilian Popovici subliniază că VNW nu este un risc viitor, ci o realitate cu care ne confruntăm anual, iar România se situează constant în top 3 țări europene după numărul de infecții, alături de Italia și Grecia. Zonele cele mai afectate sunt marile aglomerări urbane, cu Bucureștiul în frunte, și regiunile din sud-estul țării.

Dengue și Chikungunya, amenințări în plină ascensiune

Extinderea țânțarului Aedes albopictus (cunoscut și sub denumirea de „țânțarul-tigru”), specie deja stabilită în România în 10 din cele 42 de unități administrative monitorizate, creează condiții favorabile pentru apariția unor focare locale de Dengue și Chikungunya. Aceste boli, transmise în principal de Aedes aegypti și Aedes albopictus, reprezintă o amenințare crescândă pentru Europa. Până la 26 august 2026, Europa a raportat cinci cazuri autohtone de Dengue, toate în Franța.

În ceea ce privește Chikungunya, anul trecut au fost înregistrate focare semnificative în Franța (809 cazuri autohtone) și Italia (384 cazuri), iar în 2026, Franța raportase deja 33 de cazuri autohtone până la 26 august. Profesorul Popovici avertizează că, în România, apariția primelor focare locale mici de Dengue și Chikungunya este doar o chestiune de timp și depinde strict de numărul de călători viremici care intră în țară în lunile iulie-august.

Schimbările climatice, principalul factor de risc

Schimbările climatice influențează radical răspândirea bolilor tropicale în Europa. Emilian Popovici explică faptul că temperaturile mai ridicate și verile mai lungi acționează ca un multiplicator de forță pentru expansiunea speciilor de țânțari Aedes albopictus și Aedes aegypti către nordul Europei. Dintre cele două specii, Aedes albopictus este mai adaptabil și se află deja într-un proces avansat de colonizare a Europei Centrale și de Vest. Pe de altă parte, Aedes aegypti, deși un vector mai eficient pentru Dengue, are cerințe termice de dezvoltare mult mai rigide.

Temperatura, precipitațiile și perioadele lungi de caniculă influențează direct biologia țânțarilor și rata de replicare a virusurilor în interiorul acestora. Infecțiile transmise prin vectori, precum West Nile sau Dengue, „explodează” la atingerea anumitor praguri termice și de umiditate. Temperaturile ridicate scurtează timpul necesar virusului să se replice în țânțar și să ajungă în glandele salivare, accelerând, de asemenea, digestia sângelui la insecte și făcându-le să se hrănească mai des. Ploile moderate creează bălți de apă stătută, ideale pentru depunerea ouălor, în timp ce inundațiile masive pot distruge temporar larvele. Valurile de căldură (peste cinci zile cu temperaturi extreme) accelerează expansiunea geografică a vectorilor către zone anterior mai reci, inclusiv la altitudini mai mari.

Evaluarea riscului și simptomele de alarmă

Potrivit prof. dr. Emilian Popovici, riscul real pentru România privind bolile transmise de țânțari este „mediu cu posibilitate de creștere spre ridicat pentru virusul West Nile și scăzut, dar cu potențial de creștere în viitor, pentru transmiterea locală a unor boli tropicale”. Acesta subliniază că România trebuie să se pregătească pentru boli asociate istoric cu zonele tropicale sau sudul Europei, scenariul ca Dengue sau Chikungunya să devină probleme de sănătate publică fiind unul realist.

Pentru cetățeni, este important să recunoască simptomele care ar trebui să ridice semne de întrebare după o înțepătură de țânțar. În timp ce o reacție locală ușoară este normală, următoarele manifestări necesită atenție medicală:

• Simptome de tip gripal: febră bruscă, frisoane, oboseală extremă, dureri musculare sau articulare.
• Semne neurologice: dureri de cap neobișnuit de intense, sensibilitate exagerată la lumină (fotofobie), rigiditate la nivelul gâtului sau stare de confuzie.
• Probleme gastrointestinale: greață persistentă, vărsături sau diaree.
• Reacție locală extinsă.

Persoanele care au călătorit recent în zone tropicale, subtropicale sau regiuni cu risc (precum cele unde sunt raportate Malaria, Febra Dengue, Zika, Chikungunya sau infecții cu Virusul West Nile) și care, în termen de 3 până la 14 zile (sau până la câteva săptămâni, în cazul malariei), prezintă febră înaltă apărută brusc, dureri retro-orbitale (specifice Dengue), erupții cutanate generalizate, dureri articulare debilitante (artralgii severe, specifice Chikungunya) sau sângerări gingivale sau nazale inexplicabile, ar trebui să se prezinte de urgență la un specialist în boli infecțioase.

Nevoia unei strategii integrate de combatere

Măsurile actuale de combatere a țânțarilor, bazate doar pe stropiri locale, au o eficiență limitată, afirmă expertul. Dezinsecția clasică oferă un efect temporar, implică riscul dezvoltării rezistenței la substanțele chimice utilizate, are un impact ecologic negativ, iar fenomenele meteo precum ploaia sau vântul anulează rapid efectele tratamentelor de suprafață. O abordare actualizată necesită o tranziție de la acțiuni reactive la strategii integrate de management al vectorilor.

Aceasta presupune monitorizare științifică, larvicidare prioritară, stropiri țintite doar în focarele cu densitate mare de insecte și campanii publice pentru eliminarea apelor stagnante – medii ideale pentru înmulțirea țânțarului-tigru.

Pentru a preveni transformarea bolilor transmise de țânțari într-o criză majoră de sănătate publică, autoritățile române trebuie să implementeze o strategie integrată. Această strategie ar trebui să se bazeze pe patru piloni majori: supraveghere și monitorizare avansată, sisteme de avertizare timpurie și digitalizare, controlul eficient al vectorilor și pregătirea sistemului medical, alături de o informare publică adecvată.

Explorează subiectele:

Țânțari Boli tropicale Schimbări climatice

Distribuie Distribuie Comentarii