Rusia ajută în secret Iranul să producă rachete supersonice, amenințând navele SUA
Rusia a sprijinit în secret Iranul, începând cu anul 2023, în dezvoltarea rachetelor de croazieră supersonice, o dezvăluire făcută de Financial Times. Acest transfer de tehnologie militară strategică, considerat printre cele mai semnificative între Moscova și Teheran, are potențialul de a permite Iranului să amenințe portavioanele și alte nave militare americane prezente în Orientul Mijlociu.
Programul secret, denumit C430L, implică participarea unora dintre cei mai experimentați specialiști ruși în tehnologie rachetă. Aceștia asistă Iranul în construirea unei noi categorii de armament capabil să atingă viteze supersonice, o lacună tehnologică veche pentru Teheran.
Rachete iraniene/FOTO:X
Ancheta Financial Times a scos la iveală detaliile acestui program complex, bazându-se pe o serie de corespondențe rusești interceptate, date de călătorie ale inginerilor implicați și analize de brevete militare. Programul a început în 2023 și, conform publicației britanice, este activ și în prezent, continuând chiar și după escaladarea tensiunilor din Orientul Mijlociu.
Corespondența indică faptul că programul C430L ar fi planificat să continue și în 2026. Rusia a pregătit rapoarte tehnice pentru Teheran, iar cele două națiuni au discutat următoarea fază a inițiativei. O scrisoare din iunie 2026, emisă de Rosoboronexport, arată că părțile negociau încă elementele acestei noi etape și planificau noi runde de discuții tehnice. Nu este clar, în acest moment, dacă faza respectivă a fost demarată.
Obiectivul tehnic: motorul statoreactor
Principalul scop al programului C430L este de a asista Iranul în dezvoltarea unui motor cu reacție de tip statoreactor (ramjet). Această tehnologie ar permite rachetelor de croazieră iraniene să atingă viteze de câteva ori mai mari decât viteza sunetului. Experții în rachete, citați de Financial Times, sunt aproape siguri că o astfel de tehnologie este destinată rachetelor de croazieră antinavă și celor pentru atacuri terestre.
Rachetele de croazieră supersonice combină viteza extrem de mare cu capacitatea de a zbura la altitudine joasă. Această combinație reduce considerabil timpul de reacție al sistemelor moderne de apărare aeriană și antirachetă, îngreunând detecția și interceptarea. Pentru Iran, o astfel de capacitate ar fi deosebit de importantă în Golful Persic, unde SUA și aliații regionali dispun de sisteme avansate de apărare terestră și navală.
Deși Iranul a construit și a testat deja în zbor o instalație cu propulsie de tip statoreactor, nu există dovezi clare că o rachetă de croazieră supersonică, dezvoltată cu sprijin rusesc, ar fi deja operațională.
Este un transfer, din partea Rusiei, al unei tehnologii militare extrem de sensibile din punct de vedere strategic, pe care iranienii au încercat să o obțină de zeci de ani. Un program de o asemenea amploare ar fi necesitat aprobare politică la cel mai înalt nivel în Rusia.
Fabian Hinz, expert în rachete iraniene și analist la Conflict Armament Research
Jim Lamson, fost analist militar al CIA specializat pe Iran, acum la Centrul James Martin pentru Studii de Neproliferare, a afirmat că, în cazul unui succes, Iranul ar obține un sistem de armament strategic nou calitativ, capabil să amenințe navele Marinei SUA. Negocierile privind programul au continuat și în vara acestui an, conform corespondenței obținute de FT.
Aprofundarea relației militare dintre Moscova și Teheran
Programul C430L se încadrează într-o apropiere strategică și militară tot mai accentuată între Rusia și Iran. Teheranul a furnizat Moscovei drone de atac Shahed, care au devenit esențiale în campania militară a Rusiei în Ucraina, și a ajutat la demararea producției acestora pe teritoriul rus. Ucraina și oficiali occidentali au acuzat, de asemenea, Rusia că a oferit Iranului sprijin direct în timpul confruntărilor din Orientul Mijlociu, inclusiv imagini din satelit, asistență pentru drone și componente de armament.
Cu toate acestea, C430L reprezintă o formă de cooperare mult mai profundă. Moscova ajută Teheranul să dobândească expertiza tehnologică necesară pentru a-și dezvolta independent un sistem de armament strategic avansat.
Nicole Grajewski, profesoară la Sciences Po din Paris, consideră că: „Programul secret al motorului statoreactor arată că Rusia încearcă să extindă războiul din Ucraina și să atragă SUA în alte teatre de operațiuni. Rusia nu mai este atât de preocupată de liniile roșii din regiune.”
Asistența pentru dezvoltarea rachetelor supersonice a fost coordonată de exportatorul de stat rus de armament, Rosoboronexport, în colaborare cu compania NPO Mashinostroyeniya. În 2014, Statele Unite au impus sancțiuni împotriva NPO Mashinostroyeniya, identificând-o ca fiind una dintre principalele companii ruse producătoare de rachete, responsabilă pentru sisteme de rachete de croazieră lansate de pe mare, din submarine și de la sol, precum și pentru sprijinirea forțelor nucleare strategice ale Rusiei, inclusiv rachetele balistice intercontinentale.
Datele privind deplasările, consultate de Financial Times, arată că reprezentanți ai Rosoboronexport și mai mulți ingineri de rang înalt de la NPO Mashinostroyeniya au efectuat vizite repetate în Iran înainte de semnarea oficială a acordului C430L, în noiembrie 2023, cu Ministerul iranian al Apărării și Logisticii Forțelor Armate. Aceasta s-a întâmplat la doar o lună după evenimentele din 7 octombrie.
Analiză tehnică detaliată a testelor iraniene
Până în 2025, NPO Mashinostroyeniya a primit o cantitate semnificativă de materiale tehnice iraniene referitoare la instalația cu propulsie statoreactor. Inginerii ruși au analizat datele unui test de zbor realizat de Iran și au transmis Teheranului o listă detaliată de întrebări privind funcționarea sistemului. Acestea au inclus aspecte legate de modificările sistemului de combustibil, stabilitatea arderii, admisia de aer și duza motorului. De asemenea, ei au dorit să știe dacă motorul statoreactor a continuat să funcționeze după întreruperea transmisiunii datelor telemetrice, furnizate de Iran pentru evaluarea zborului, la mai puțin de un minut de la începerea testului.
Corespondența indică modul în care inginerii NPO au examinat un sistem deja construit și testat de Iran, utilizând experiența rusă pentru a identifica probleme și a îmbunătăți proiectul. În aprilie 2025, Rosoboronexport a propus trimiterea unei delegații de aproximativ douăzeci de specialiști ruși în Iran pentru consultări tehnice în cadrul C430L. Teheranului i s-a solicitat, în aceeași corespondență, să răspundă întrebărilor inginerilor privind telemetria testelor de zbor înainte de vizita planificată.
Președintele rus, Vladimir Putin, i-a declarat marți omologului său iranian, Masoud Pezeshkian, că Moscova „încearcă să vă ofere ajutorul necesar în această perioadă dificilă” și „vă furnizează bunurile necesare”, fără a detalia natura acestora. Programul C430L era deja activ în 2024, când Putin amenințase că va răspunde livrărilor occidentale de rachete cu rază lungă de acțiune către Ucraina prin „livrarea armamentului nostru de aceeași clasă către regiuni ale lumii unde vor fi vizate obiective sensibile ale țărilor care fac același lucru față de Rusia”.
Sprijin tehnologic mai amplu din partea Rusiei și Chinei
C430L face parte dintr-un efort mai amplu al Iranului de a obține asistență tehnologică secretă de la Rusia și China în ultimii ani, cu scopul de a-și consolida capacitățile militare. Financial Times a raportat anterior că Moscova a acceptat să livreze Teheranului sisteme portabile de apărare antiaeriană „Verba”. De asemenea, Garda Revoluționară Iraniană a achiziționat în secret un satelit chinezesc de înaltă rezoluție, utilizat ulterior pentru supravegherea bazelor militare americane din Orientul Mijlociu, aproximativ în perioada în care Iranul a lansat atacuri de răspuns cu rachete și drone. Ulterior, SUA au impus sancțiuni furnizorului chinez Earth Eye, susținând că firma a transmis Iranului imagini din satelit în timpul conflictului, ceea ce ar fi permis forțelor iraniene să lovească pozițiile americane.
Aceste programe demonstrează modul în care Teheranul utilizează tehnologia rusească și chineză pentru a-și remedia deficiențele militare, de la apărarea antiaeriană și informațiile de pe câmpul de luptă, până la sisteme de atac mai avansate. Într-o perioadă de intensificare a confruntărilor în Orientul Mijlociu din februarie, Iranul a folosit drone și rachete de mare precizie, provocând daune semnificative bazelor militare americane și altor ținte fixe. Cu toate acestea, Teheranul nu a reușit, până acum, să producă daune comparabile forțelor navale americane.
Inginerii ruși implicați
Printre specialiștii NPO Mashinostroyeniya implicați în C430L, mai mulți au călătorit în repetate rânduri în Iran înainte de semnarea contractului, la sfârșitul lui 2023. Documente de personal rusești scurse îi menționează pe Aleksandr Dergaciov, la acea vreme director adjunct al companiei de apărare și inginer-șef pentru rachete navale și sisteme de croazieră. Aleksandr Cebakov, șeful departamentului de proiectare a instalațiilor cu reacție pe bază de aer al NPO Mashinostroyeniya, a vizitat de asemenea Teheranul de trei ori în 2023; brevete rusești analizate de FT arată că acesta este specializat în motoare statoreactoare supersonice pentru rachete de croazieră. Un alt specialist de rang înalt, Iuri Prohorciuk, șef al departamentului de aerodinamică și balistică al biroului de proiectare a rachetelor, figurează printre inventatorii unui brevet separat al NPO pentru o rachetă de croazieră hipersonică, cu motor statoreactor, destinată lovirii navelor și țintelor terestre.
La a treia vizită a inginerilor, în iulie 2023, li s-a alăturat Vladislav Kuzmiciov, șeful departamentului de tehnologii de apărare și spațiu al Rosoboronexport, care a negociat ulterior, în numele companiei de stat, contractul cu Ministerul iranian al Apărării și Logisticii Forțelor Armate.
O lacună tehnologică persistentă pentru Teheran
Deși Iranul a dezvoltat rachete balistice din ce în ce mai sofisticate, inclusiv armament pe care Teheranul însuși îl cataloghează drept hipersonic, și posedă o industrie proprie de motoare turboreactoare și turboventilatoare pentru rachetele de croazieră mai lente, stăpânirea unei rachete de croazieră supersonice cu motor statoreactor a rămas o problemă tehnologică semnificativă. Un astfel de motor asigură un zbor controlat și susținut în atmosferă, la viteze de câteva ori mai mari decât cea a sunetului.
De decenii, Teheranul a încercat să depășească această lacună prin eforturi militare proprii, achiziții ilegale de tehnologie străină și tentative de inginerie inversă a unor sisteme externe, eforturi coordonate la cel mai înalt nivel. În 2016, fostul ministru iranian al Apărării anunța intenția țării de a dezvolta rachete antinavă supersonice. Doi ani mai târziu, doi diplomați iranieni au fost reținuți în Ucraina în timp ce încercau să achiziționeze componente și documentație pentru racheta antinavă sovietică supersonică H-31A. În 2019, o companie legată de industria de apărare iraniană l-a filmat pe fostul lider suprem, ayatollahul Ali Khamenei, inspectând un motor statoreactor de fabricație proprie, iar în august 2023, agenția Tasnim, apropiată de Garda Revoluționară, a anunțat că Iranul a început testarea unui prototip de rachetă de croazieră supersonică.
Rușii sunt concentrați pe această tehnologie de foarte mult timp. Oamenii cred adesea că transferul de tehnologie înseamnă doar schițe, componente sau rachete gata făcute. Dar dacă un inginer de 60 de ani vine și, folosindu-și experiența, ajută la rezolvarea unor probleme tehnice, asta are o valoare uriașă.
Fabian Hinz, expert în rachete iraniene și analist la Conflict Armament Research
Pentru Iran, stăpânirea unui astfel de motor ar putea, în cele din urmă, să permită dezvoltarea mai multor tipuri de armament bazate pe acesta, perfecționarea generațiilor viitoare de rachete și reducerea dependenței de furnizorii externi.
Dacă rușii vor putea ajuta iranienii să-și rezolve problemele tehnice, cred că acesta va deveni unul dintre cele mai importante paliere de asistență militaro-tehnică rusă acordată Iranului din ultimii ani, cu beneficii pe termen lung pentru industria de apărare iraniană.
Jim Lamson, fost analist militar al CIA
Explorează subiectele:
