Salvați din infernul de la Pentagon: mărturiile a doi eroi după 25 de ani

Bilanțul general al acelei dimineți rămâne întipărit în memoria colectivă: 19 teroriști ai rețelei Al-Qaeda au capturat patru avioane comerciale și au ucis 2.977 de persoane provenind din 90 de state. Dincolo de statisticile copleșitoare, dimensiunea umană a dezastrului este ținută în viață de cei care s-au regăsit recent în cadrul documentarului „9/11 Reunited”, produs de National Geographic și difuzat pe Disney+. Printre aceștia se numără locotenent-colonelul Marilyn Wills și comandantul Craig Powell, veterani care au reconstituit clipele în care datoria militară a fost dublată de un curaj ieșit din comun într-un interviu acordat în exclusivitate pentru „Weekend Adevărul”.

Șocul din inima Departamentului Apărării

La ora locală 9:37, în timp ce atenția lumii era ațintită asupra New Yorkului, un Boeing 757 – zborul American Airlines 77, plecat de la Aeroportul Dulles spre Los Angeles – s-a prăbușit direct în latura sud-vestică a Pentagonului, în comitatul Arlington din Virginia. Aeronava, capturată de cinci atacatori deasupra statului Ohio, a lovit inelul E al complexului militar la o altitudine joasă. În acel sector, lucrările de consolidare structurală și de ranforsare împotriva exploziilor fuseseră încheiate recent, detaliu care a prevenit prăbușirea imediată a întregii aripi și a permis salvarea multor angajați.

Deflagrația a ucis 184 de oameni: cele 64 de persoane de la bordul aparatului de zbor și 125 de angajați aflați în birourile Pentagonului. Printre cei surprinși de suflul exploziei se afla și locotenent-colonelul Marilyn Wills, aflată la o ședință la etajul al doilea, chiar în zona de impact.

„Eram într-o ședință cu personalul la Pentagon, pe inelul E, chiar acolo unde a intrat avionul în clădire. Totul s-a întunecat. A apărut fum și era foc. Am început să mă târăsc afară din clădire, iar câțiva colegi au venit în urma mea. În următoarele nu știu câte minute, care au părut ore, eu și colonelul meu ne-am târât până la o fereastră; încercaserăm să ieșim printr-o ușă și nu a funcționat. Așa că ne-am târât până la o fereastră și am început să o spargem. Slavă Domnului, s-a deschis suficient de mult pentru ca un copil mic să poată trece. Fumul a început să iasă pe fereastră. Iar colonelul și cu mine am ajutat apoi șase persoane să coboare“
— Lt. Col. Marilyn Wills

Marilyn Wills a explicat că, în ciuda aerului irespirabil, a continuat să înainteze pe coate și genunchi, trăgând după ea o colegă căzută: „I-am zis să se apuce de cureaua mea și am încurajat-o că totul va fi bine. Vorbind atât de mult, am inhalat fum și am rămas cu răni, însă în acele momente nu ești singur, nu puteam lăsa pe nimeni în urmă care se afla în acea clădire și la care puteam ajunge”.

Intervenția forțelor speciale și momentul saltului

În același timp, într-un alt birou din clădire, comandantul Craig Powell, membru al trupelor speciale Navy SEAL, asista la televizor la discursul ținut dintr-o școală din Florida de președintele George W. Bush. Era a doua sa zi de lucru în acel post.

„Era a doua zi pentru mine în acel birou. Chiar atunci președintele Bush spunea «Dumnezeu să binecuvânteze victimele, Dumnezeu să binecuvânteze America». S-a întors spre dreapta și, când a coborât de la pupitru, exact atunci avionul a lovit clădirea Pentagonului. Am simțit și am știut imediat ce este. Mi-am revenit în simțiri și l-am căutat cu privirea pe Owen South, un coleg de la Navy SEAL care lucra și el la Pentagon. Din instinct, i-am spus să ajute la evacuarea oamenilor din cameră, cât timp eu m-am asigurat că seifurile erau închise. Chestiile obișnuite de securitate pe care le faci înainte să părăsești o încăpere, iar tavanul se prăbușea. Am încercat să ies și, în stânga mea, era o mingea de foc și o grămadă de lucruri se întâmplau în stânga. Și apoi m-am întors spre dreapta și o ușă antifoc se deschisese. Am intrat și totul era calm: pentru cei de acolo era ca un alt exercițiu de incendiu. Toată lumea a ieșit din clădire calmă, fiecare știa ce să facă. Însă odată ce am ajuns afară, am găsit o altă lume. Toți se organizau pentru evacuare. Era un tunel întins în sus pentru a coborî oamenii prin el. Totul era plin de fum. Și de acolo m-am alăturat echipei de salvare“
— Comandant Craig Powell

Powell a alergat direct spre perimetrul exterior, unde fusese organizat un coridor improvizat sub fereastra de la care strigau supraviețuitorii. După ce mai multe persoane au coborât ajutate de Marilyn Wills și de colonelul ei, ofițerul a sărit la rândul său în brațele comandantului Navy SEAL.

„Unul dintre lucrurile pe care le știam era că Marilyn și colonelul erau cele două persoane care conduceau și îi scoteau pe toți din clădire. Ultimii doi care au ieșit au fost Marilyn și colonelul. Mi-o amintesc pe Marilyn la fereastră, în fum, foc, încercând să ajute oamenii să iasă. Apoi, pe ea încercând să iasă și eu prinzând-o. I-am dat-o colegului Owen South, crezând că a murit sau că urmează să moară din cauza fumului inhalat. Owen i-a acordat primul ajutor și a făcut manevrele de resuscitare. Apoi, mai târziu, am văzut-o pe o targă, primind îngrijiri medicale. După câteva zile am aflat că trăiește, că este la spital“
— Comandant Craig Powell

„Singurul lucru pe care mi-l amintesc despre comandantul Powell este momentul când m-a prins. Am văzut un bărbat mare, masiv, cu uniformă de Navy. Atât. Restul poveștii l-am aflat acum”, a mărturisit Wills, completând că reacția colegului său a fost definitorie: „Trebuie totuși să ai voință să ajuți o ființă. Așa cum ai făcut tu: ai uitat de tine și te-ai concentrat pe noi, să ne faci să sărim și să ne salvezi”. Powell a nuanțat, cu modestie, că pregătirea militară i-a dictat fiecare pas: „Toată viața am fost pregătit pentru astfel de evenimente. Atunci cu toții am încercat să scoatem cât mai mulți oameni posibil. [...] Cred că oricine din armată este acolo pentru a ajuta”.

Cronologia unei dimineți apocaliptice

Atacul asupra Pentagonului a fost doar una dintre etapele ofensivei teroriste declanșate în acea dimineață senină de toamnă, marcată la New York de pregătirile pentru alegerea succesorului primarului Rudolph Giuliani și de a doua zi de școală a elevilor. La ora 8:46 și 40 de secunde, zborul American Airlines 11 (Boeing 767, Boston-Los Angeles) a lovit Turnul de Nord al World Trade Center între etajele 93 și 99, ucigând pe loc sute de persoane și toți cei 92 de pasageri și membri ai echipajului, alături de cei cinci atacatori. Apărarea aeriană fusese alertată cu numai nouă minute înainte de impact, iar avioanele de vânătoare trimise de la Baza Otis (Massachusetts) se aflau mult prea departe pentru a putea interveni.

La exact 17 minute distanță, la 9:03, zborul United Airlines 175 s-a izbit de Turnul de Sud între etajele 77 și 85, curmând viața celor 65 de oameni din avion. Orice ipoteză a unui accident tehnic a fost spulberată instantaneu în fața milioanelor de telespectatori care urmăreau transmisiunile în direct. Clădirile s-au prăbușit într-un interval neașteptat de scurt: Turnul de Sud a cedat la 9:58:59, după 56 de minute de incendiu masiv, în timp ce Turnul de Nord s-a năruit la 10:28:25, după 102 minute.

Doar în New York au pierit 2.753 de oameni, un tribut greu fiind plătit de serviciile de urgență. Pompierii din New York au pierdut 343 de salvatori, Poliția orașului a înregistrat 23 de decese, iar Poliția Autorității Portuare a numărat 37 de victime – cele mai negre pierderi suferite vreodată de forțele de ordine într-o singură intervenție.

Zborul 93 și rănile unei națiuni

Reacția autorităților de la Washington a culminat la ora 9:45, când întreg spațiul aerian național a fost închis pentru prima dată în istorie, obligând aterizarea de urgență a mii de avioane. Ultimul act al tragediei s-a consumat la ora 10:03 în comitatul Somerset, lângă Shanksville (Pennsylvania). Acolo, pasagerii și echipajul zborului United Airlines 93 s-au revoltat și au forțat intrarea în carlingă pentru a dejuca planul teroriștilor de a lovi o țintă din Washington, D.C. Aeronava s-a prăbușit pe un câmp, provocând moartea tuturor celor 44 de pasageri și membri ai echipajului.

Pentru supraviețuitorii de la Pentagon, trauma a căpătat valențe particulare. Sindromul de stres posttraumatic resimțit de veterani a fost amplificat de faptul că războiul s-a purtat direct pe teritoriul american. „Cred că este ceva aparte, pentru că s-a întâmplat pe teritoriul nostru – ne-a lovit chiar acasă. Nu vreau să minimalizez niciunul dintre conflictele sau războaiele în care am luptat, dar acei soldați sunt peste hotare și trebuie să se întoarcă acasă cu acele cicatrici. Noi nu a trebuit niciodată să ne părăsim teritoriul și, totuși, avem în continuare acele cicatrici”, a concluzionat Marilyn Wills.

Undele de șoc ale zilei de 11 septembrie au transformat ireversibil politica globală. Administrația George W. Bush a lansat campania internațională împotriva terorismului, culminând cu invaziile din Afganistan (2001) și Irak (2003). Pe plan intern, legislația PATRIOT Act a rescris prerogativele agențiilor de securitate, în timp ce comunitățile musulmane s-au confruntat cu un val de stigmatizare, iar mii de salvatori au rămas să lupte decenii la rând cu afecțiuni respiratorii severe și cancer cauzate de toxinele din ruine.

Explorează subiectele:

Pentagon 11 septembrie SUA

Distribuie Distribuie Comentarii