Secretele lui Viorel Păunescu: de la fentele în fața cenzurii comuniste la cedarea Stelei
Viorel Păunescu în 2006 Sportpictures Foto: Sportpictures
Controversele de la Steaua și preluarea clubului de către Gigi Becali
Pentru publicul larg și iubitorii fotbalului, numele lui Viorel Păunescu rămâne strâns legat de destinul echipei Steaua București la sfârșitul anilor '90. Deși în percepția colectivă a rămas drept primul patron al grupării roș-albastre și salvatorul echipei într-un moment critic, omul de afaceri a negat constant această titulatură.
În anul 1998, la opt ani de la prăbușirea regimului comunist, Ministerul Apărării Naționale nu mai dispunea de resursele financiare necesare pentru a susține secția de fotbal, ceea ce a impus o reorganizare. Soluția a fost crearea Asociației Fotbal Club Steaua București (AFC Steaua), o entitate nonprofit condusă de Păunescu, care a preluat activitatea echipei. Despre acel moment, el a ținut să clarifice ulterior la postul Digi Sport modul în care s-au derulat evenimentele:
„Vreau să vă spun, ca să fie lămurit pentru toată lumea: eu nu am luat niciodată echipa de la Armată. S-a constituit o asociație nonprofit pentru ca fotbalul să fie profesionist. Atunci a avut loc, la Clubul Sportiv al Armatei, unde se afla echipa, o adunare generală la care au participat 90 de membri fondatori. În urma alegerilor de atunci, eu am fost ales președintele Consiliului de Administrație al AFC Steaua București, care a preluat activitatea și tot ce avea secția de fotbal. Când s-a constituit clubul, eu nu am mai rămas președintele asociației, nu am mai fost președinte. Echipa nu a fost niciodată a mea, nu a fost a nimănui, nu a avut acționari. A existat doar un Consiliu de Administrație care a fondat această asociație” - Viorel Păunescu
În mandatul acestei asociații, formația antrenată de Victor Pițurcă a cucerit titlul național în sezonul 2000-2001, adăugând în palmares și Cupa, respectiv Supercupa României. Pe plan extern, deși nu a reușit să treacă de turul al treilea preliminar în cupele europene, echipa a bifat succese importante, printre care și o victorie împotriva englezilor de la West Ham United.
Problemele financiare au dus însă la finalul erei Păunescu la AFC Steaua. În 2003, Gigi Becali s-a alăturat Consiliului de Administrație din postura de investitor, devenind mai târziu acționarul majoritar al noii societăți care a preluat clubul. Această mutare a stârnit numeroase scandaluri, Păunescu fiind acuzat că i-a facilitat lui Becali preluarea controlului asupra echipei. Omul de afaceri a respins reproșurile, explicând pentru Sport.ro că a făcut un pas în spate în acel moment: „Când s-a făcut preluarea eu nu m-am băgat, m-am retras. Am avut o perioadă bună atunci, am luat titlul cu Victor Pițurcă. Steaua este cea a Armatei, ea a câștigat Liga Campionilor, echipa din Liga 2”.
Spectacole occidentale pe furiș, sub nasul cenzurii comuniste
Înainte de a ajunge în conducerea fotbalului, Viorel Păunescu și-a clădit o reputație solidă și o avere însemnată în turism și industria ospitalității, domeniu în care a debutat ca simplu angajat sezonier pe litoral. Începând cu anul 1969, el a devenit o figură marcantă a vieții de noapte de la malul mării, administrând celebrul bar Melody din Mamaia. Localul, extrem de căutat în epoca comunistă atât de români, cât și de turiști străini, oferea petreceri și reprezentații de cabaret.
Pentru a păcăli rigorile regimului, Păunescu apela la o stratagemă: comisiilor de cenzură le era prezentată o variantă „îndulcită” și conformă cu ideologia de partid a spectacolelor, în timp ce clienții asistau ulterior la numere artistice mult mai îndrăznețe. Într-un interviu acordat în 2010 publicației jurnalul.ro, acesta rememora acea perioadă:
„Am reușit în comunism să creez, atât în București, cât în special pe litoral, un nou gen de localuri de divertisment – restaurant-cabaret –, unde se desfășurau spectacole de nivelul celor mai renumite cabarete din lume – care depășeau restricțiile comuniste, creându-se pentru turiștii români și străinii din țările nordice, Germania, Cehia, Polonia, Anglia etc., locuri de petrecere a concediilor pe litoralul românesc cu puncte de atracție artistice deosebite(...) La 40 de ani eram căsătorit, îmi iubeam soția, oamenii cu care colaboram – artiști, actori, comici, balerini, persoanele apropiate, cei cu care am lucrat în vremea comunismului aspru prin cenzurarea spectacolelor în gen de cabaret-restaurant și în care se derulau spectacole occidentale – scăpate de sub controlul cenzurii comuniste. Autorităților le prezentam la vizionare un anumit spectacol care se încadra în cerințele vremii respective, iar publicului îi prezentam un spectacol adevărat, aplaudat și elogiat de spectatori” - Viorel Păunescu
Activitatea sa s-a împărțit timp de peste cinci decenii între localurile de cabaret, hotelurile și restaurantele din București și unitățile de pe litoral, pe care le gestiona vara. Păunescu obișnuia să povestească cu mândrie că pragul unităților sale a fost trecut de personalități mondiale de prim rang, de la Luciano Pavarotti și Michel Platini, până la șefi de guvern, președintele Chinei, regele Spaniei sau regina Olandei.
Deși a început cu handbalul, a clădit un imperiu de 900 de milioane de dolari
Originar din comuna gorjeană Fărcășești, unde s-a născut la 11 iulie 1935 într-o familie cu mulți copii, Viorel Păunescu a fost atras inițial de sport. Timp de aproape un deceniu, între 1955 și 1964, a jucat handbal în 11 la nivel de performanță, îmbrăcând tricoul echipelor Locomotiva Gara de Nord, CSA Steaua București și CS Dinamo București, performanțele sale propulsându-l până în lotul național al României. „La 20 de ani eram dornic să mă afirm pe plan sportiv; iubeam sportul, mișcarea și tot ce e de iubit la această tânără vârstă. Între anii 1955-1964 am fost sportiv de performanță – jucător de handbal în 11, desfășându-mi activitatea la cluburile Dinamo și Steaua”, își amintea el în același interviu din 2010.
După ce a pus capăt carierei sportive și a intrat în turism, frații săi, cu care a menținut mereu o legătură strânsă, activau în alte domenii: Valentin lucra în presă ca ziarist, iar George Constantin își desfășura activitatea în comerțul exterior. După căderea comunismului, cei trei și-au unit forțele și au extins masiv afacerile. În cadrul grupului, atribuțiile erau clar împărțite: George trasa strategia generală, Valentin gestiona investițiile din mass-media, iar Viorel coordona divizia de turism și alimentație publică.
Portofoliul familiei a ajuns să includă repere majore ale industriei hoteliere românești, cum ar fi Grupul Intercontinental, Hotelul Rex din Mamaia sau complexul Teleferic din Poiana Brașov. Deși unele active au fost înstrăinate pe parcurs, averea cumulată a fraților Păunescu era evaluată în anul 2007, potrivit Top 300 Capital, la aproximativ 900 de milioane de dolari. Chiar și în jurul anului 2010, când ajunsese la vârsta de 70 de ani, Viorel Păunescu încă plănuia ridicarea unui gigant hotelier la malul mării.
El punea acest succes financiar pe seama unui ritm de lucru epuizant, susținând că muncea câte 12 ore zilnic, chiar și la o vârstă la care alți oameni preferă să își plimbe nepoții sau câinele în parc. Dincolo de reușitele profesionale, viața sa a fost marcată și de o mare mâhnire personală survenită în intervalul 2003-2007, un episod pe care a evitat însă mereu să îl detalieze public, motivând că ține strict de sfera familiei. Cu toate acestea, pasiunea pentru domeniile care l-au consacrat a rămas intactă până la final: „Toată viața mea a fost o muncă fără pauză, din dorința de a obține din turism tot ce are mai bun. Dacă ar fi să mă mai nasc o dată, aș vrea să fie tot în România, aș face tot ce am făcut până acum, sport și turism”.
Explorează subiectele:
