Secretele terifiante ale unui mormânt din Polonia: copil fiert într-un ritual hunic
O întâlnire ipotetică între un copul hun și unul din centrul Europei Foto: imagine creata cu AI
Cercetările care au condus la această descoperire macabră au început în anul 2018, în satul Czulice, situat lângă Cracovia. O echipă coordonată de arheologul Jakub Niebylski, de la Academia Poloneză de Științe, a excavat un mormânt plan care adăpostea scheletele a doi băieți de vârste apropiate, alături de diverse obiecte și de osemintele unor animale de companie: un câine, o pisică și o cioară. Pe măsură ce specialiștii au analizat inventarul funerar și rămășițele umane, enigma s-a adâncit, dezvăluind un ritual terifiant practicat de triburile de stepă între anii 395 și 418 d.Hr., la scurt timp după pătrunderea hunilor pe continentul european.
Un mic aristocrat din stepă și captivul său european
Analizele genetice și antropologice au demonstrat că cei doi copii proveneau din medii geografice și sociale radical diferite. Unul dintre băieți, în vârstă de 8 sau 9 ani, era descendentul unor populații de păstori și războinici nomazi din Asia Centrală, originar cel mai probabil din teritoriile actuale ale Kazahstanului sau Kârgâzstanului. Statutul său privilegiat, de fiu al unui membru al elitei hunice, este confirmat de bogăția obiectelor cu care a fost îngropat. Deși veșmintele sale, probabil foarte scumpe, s-au degradat în timp, în mormânt s-au păstrat numeroase bijuterii din aur și argint, un vas ceramic și un cuțit din fier.
Mai mult, băiatul asiatic prezenta o modificare corporală specifică aristocrației hunice: partea din spate a craniului îi fusese alungită intenționat în primii ani de viață, căpătând forma unui ou, prin legarea strânsă a capului cu fâșii textile sau din piele. Copilul, care a trăit probabil cel puțin un an în regiunea Poloniei ocupată de tribul tatălui său, a murit din cauza unei boli cronice, posibil leucemie. Leziunile identificate la nivelul orbitelor oculare indică faptul că acesta suferea de o anemie severă.
Celălalt copil din mormânt, cu vârsta între 7 și 9 ani, avea trăsături specifice Europei Centrale, fiind probabil blond și cu ochi albaștri. Absența oricărui obiect funerar în dreptul său denotă o condiție socială inferioară. Diferențele de tratament sunt evidente și în modul de înhumare, după cum a explicat pentru „Live Science” Anita Szczepanek, arheolog și antropolog în cadrul Academiei Poloneze de Științe și coautoare a studiului publicat în „Journal of Archaeological Science: Reports”:
„Avem doi băieți cu origini genetice diferite, unul asiatic și celălalt european, care au fost depuși în același mormânt, dar respectând ritualuri funerare diferite. Băiatul european a fost înmormântat cu fața în jos, având capul orientat în direcția opusă celui al copilului hun. Însă, la un moment dat, craniul băiatului european a fost mutat lângă picioarele acestuia” - Anita Szczepanek.
Misterul oaselor netede: sacrificiu uman și fierberea trupului
Soarta băiatului european pare desprinsă dintr-un scenariu de groază. Studiul de specialitate arată că oasele sale sunt neobișnuit de netede, un indiciu puternic că trupul copilului a fost fiert înainte de a fi îngropat. Motivele exacte pentru care carnea i-a fost prelucrată termic și condițiile în care s-a desfășurat acest ritual rămân încă necunoscute pentru oamenii de știință.
Ipoteza principală este că băiatul central-european, originar poate chiar din Polonia, a fost capturat în timpul unui raid hunic în care familia sa a fost ucisă, devenind servitorul sau sclavul micului nobil asiatic. Există însă și specialiști care cred că cei doi copii nici măcar nu s-au cunoscut în timpul vieții, ci prizonierul a fost ucis strict ca sacrificiu uman, o practică des întâlnită la triburile de stepă, pentru a-l sluji pe băiatul hun în viața de apoi, fiind sacrificat odată cu animalele de companie ale defunctului.
Terorizarea Europei și amprenta hunilor în Polonia
Descoperirea de la Czulice oferă dovezi esențiale despre expansiunea hunilor, confederația de triburi nomade din stepele Asiei Centrale — asociată de unii istorici cu populația Xiongnu (Hiung-nu) din zona Manciuriei — care a devastat Europa în secolele IV și V. Experți în lupta călare pe cai mici, rapizi și rezistenți, acești arcași redutabili își copleșeau inamicii prin viteză și ferocitate. După ce au traversat Asia, hunii au ajuns la granițele Europei în anul 376 d.Hr., înglobând alte grupuri din zona nord-pontică, supunând neamurile germanice răsăritene și lovind puternic Imperiul Roman.
Inițial împărțiți în grupuri conduse de diverse căpetenii, hunii au devenit o amenințare existențială pentru Occident sub conducerea lui Attila, supranumit de creștini „Biciul lui Dumnezeu”, care a unificat triburile într-o forță de neoprit. Pentru a cumpăra pacea, împărații romani erau nevoiți să le plătească stipendii uriașe, echivalentul unor taxe de protecție. Istoricul Ted Byfield a descris amploarea acestor campanii în volumul „Darkness Descends: A.D. 350 to 565, the Fall of the Western Roman Empire”:
„O confederație hunică se întindea de la Marea Baltică la Marea Caspică, cu Attila și fratele său Bleda la conducere până în 445, când Bleda a fost ucis, probabil de Attila. Au prădat Imperiul de Răsărit până la porțile Constantinopolului și au trimis emisari cu amenințări împăratului Theodosius II. [...] Confederația lui Attila avea nevoie de pradă continuă pentru a supraviețui. A prădat până în Galia, chiar până la Toulouse, și a trecut Rinul pentru a ataca Orléans în 451” - Ted Byfield.
Pe lângă cruzimea de pe câmpul de luptă, războinicii de stepă erau cunoscuți și pentru obiceiurile lor dure de modificare corporală. Istoricul antic Ammianus Marcellinus nota despre aceste practici: „La ei, chiar în primele zile de la naștere, copiilor li se brăzdează adânc obrajii cu fierul, pentru ca, nimicindu-se din timp rădăcina părului, să se acopere cu cicatrici și zgârciuri”.
Alungirea craniului, observată la băiatul îngropat lângă Cracovia, funcționa de asemenea ca un marcator etnic și social, confirmând stăpânirea hunică în această parte a continentului. „Deformarea craniană te identifică, practic, drept hun sau drept o persoană care încearcă să arate ca un hun. Faptul că au fost descoperite în sudul Poloniei persoane care practicau această tradiție reprezintă un indiciu puternic al prezenței hunilor în regiune, lucru pe care nu îl aveam demonstrat până acum”, a subliniat Hyun Jin Kim, profesor de studii clasice la Universitatea din Melbourne, Australia, într-o declarație pentru „Live Science”.
Explorează subiectele:
