Sentința cruntă primită de Pamela Anderson: medicii îi dăduseră 10 ani de trăit
Prezentă pe 6 septembrie la gala caritabilă amfAR, găzduită de hotelul Hilton Molino Stucky din Veneția, celebra actriță a vorbit deschis despre cumplita confruntare cu hepatita C, afecțiune considerată la acea vreme incurabilă. Destăinuirile sale despre frica pentru viitorul copiilor și lupta pentru găsirea unui leac au fost preluate din revista People de către publicația Click!.
Pamela Anderson spune, în 2026, că nu este o victimă, ci o învingătoare. Foto: 2025 Getty Images
Infectarea cu periculosul virus s-a produs la finele anilor ’90, după utilizarea la comun a acului de tatuat cu fostul său soț, rockerul Tommy Lee. În acea perioadă, opțiunile medicale erau practic inexistente. „A fost o condamnare la moarte. Asta mi-a spus medicul, că probabil mai aveam în jur de 10 ani de trăit”, și-a reamintit vedeta.
Gândul sfârșitului iminent nu i-a stârnit atât teama de propria dispariție, cât neliniștea profundă legată de soarta băieților ei, Brandon și Dylan: „Nu mi-a fost teamă de moarte, ci de ceea ce s-ar fi putut întâmpla cu copiii mei, care erau mici atunci. Mi-a dat viața peste cap”.
Pamela Anderson în „Baywatch”. Foto: Profimedia
În anii '90, imaginea publică a Pamelei Anderson era sinonimă cu succesul serialului „Baywatch”, însă sub masca sex-simbolului internațional se ascundea o dramă nevăzută. Salvarea medicală a venit abia în 2011, odată cu dezvoltarea unor terapii inovatoare capabile să elimine complet virusul, iar în 2015 fosta actriță a putut anunța oficial că este vindecată.
Accesul timpuriu la această schemă de tratament a presupus însă sacrificii financiare majore, dat fiind că asigurările de sănătate nu acopereau costurile. „Am dat tot ce aveam în contul meu bancar pentru tratament”, a mărturisit ea, adăugând că posibilitatea de a-și plăti medicamentele i-a provocat o apăsătoare vinovăție față de bolnavii care nu dispuneau de aceleași resurse.
Dincolo de impactul financiar, stigmatul asociat bolii a lăsat urme adânci, suprapunându-se peste traumele abuzurilor sexuale trăite în copilărie. „Mă simțeam ca și cum pe fruntea mea ar fi fost scris: marfă deteriorată”, a rememorat actrița. Deși milita public pentru testare și destigmatizare, starea sa interioară era dominată de haos: „Eram furioasă. Eram speriată. Am intrat într-o stare de autosabotaj”.
Arta a devenit în cele din urmă refugiul și salvarea sa. După aprecierea critică obținută recent pentru rolul din „The Last Showgirl”, încununat cu o nominalizare la Globurile de Aur, actrița a transformat suferința într-un manifest de forță personală: „Nu sunt o victimă, sunt o învingătoare. Sunt puternică și capabilă, mai mult decât mi-aș fi putut imagina vreodată. Nu sunt domnișoara aflată în pericol, indiferent cât de ușor este să joc acest rol”.
Trofeul i-a fost decernat la Veneția de cineastul și actorul Taika Waititi, partenerul său de platou din producția „Place to Be”. Regizat de Kornél Mundruczó, lungmetrajul îi reunește pe Ellen Burstyn, Édgar Ramírez, Lena Waithe, Murray Bartlett și Maika Monroe, având premiera programată pe 9 septembrie în cadrul Festivalului de Film de la Veneția.
Evenimentul amfAR a inclus și omagierea artistei Marina Abramović cu distincția „Award of Inspiration”, completată de o licitație caritabilă și recitaluri susținute de Bebe Rexha și Mimi Webb. Fundația amfAR sprijină continuu lupta împotriva HIV/SIDA și finanțează cercetările legate de eradicarea hepatitei C.
Explorează subiectele:
