Casa Böbel din Sibiu, clădirea veche de peste 600 de ani încă locuită
Puține clădiri ridicate în Evul Mediu reușesc să își păstreze destinația inițială după mai bine de șase secole, însă o adresă din centrul istoric al Sibiului reprezintă o excepție remarcabilă. Casa Böbel, o construcție ale cărei baze au fost puse încă din secolul al XIV-lea, continuă să funcționeze drept locuință familială privată și astăzi, fiind considerată de experți cel mai vechi imobil rezidențial păstrat în uz din România.
Situată la doar câțiva pași de Piața Mare a burgului transilvănean, pe strada Avram Iancu la numărul 16, clădirea reprezintă o mărturie vie a arhitecturii urbane timpurii. Conform detaliilor evidențiate de publicația Click! , imobilul are statutul de cea mai veche casă de locuit documentată atât din Sibiu, cât și din întreaga țară, refuzând să devină un simplu exponat de muzeu.
Foto: patrimoniu.sibiu.ro
O structură medievală adaptată prin secole
Imobilul a fost ridicat într-o zonă căutată a cetății, destinată elitei comerciale și meșteșugărești din acele vremuri. Compartimentarea inițială include parterul și demisolul, trei camere spațioase și un culoar de trecere orientat către curte.
Deși nucleul structural originar a rezistat, fizionomia imobilului poartă amprenta mai multor epoci:
- Frontonul de factură gotică din secolul al XIV-lea a suferit modificări estetice în veacul următor, prilej cu care a fost alungit și acoperișul.
- Pasajul de acces către curte și încăperile de la demisol conservă caracteristica boltă semicilindrică, tipică perioadei medievale.
- Corpurile anexe vizibile în curtea din spate au fost edificate ulterior, în cursul secolului al XVIII-lea.
Cum s-a transformat locuința într-un nod meșteșugăresc
Documentele medievale consemnează primul posesor cunoscut în secolul al XV-lea: un anume Neugeborn, comerciant sau artizan local. Câteva sute de ani mai târziu, în preajma anului 1850, casa a intrat în proprietatea meșterului Johann Böbel (1824–1887), liderul breslei brutarilor din Sibiu. Personalitatea sa a marcat atât de puternic clădirea, încât numele său a rămas asociat definitiv cu aceasta.
Casa a fost proprietatea lui Johann Böbel. Foto: Tribuna
După dispariția lui Böbel, imobilul a fost deținut succesiv de Alois Gerzer, Franz Reissenberger și Julius Steiger, pentru ca în perioada de după Primul Război Mondial să ajungă în proprietatea avocatului David Samson.
De-a lungul deceniilor, zidurile medievale au adăpostit afaceri diverse. Până la finele secolului al XIX-lea, sibienii veneau aici la „Vinăria Böbel”. În 1919 s-a deschis un atelier de lăcătușerie, urmat curând de o legătorie de cărți și, temporar, de tipografia asociației religioase „Oastea Domnului”.
Salvarea de la naționalizarea comunistă
Un moment de cotitură a avut loc în 1941, odată cu achiziționarea casei de către Octavian L. Veștemean, care a instalat aici „Prima Fabrică Română de Ștampile”. Câțiva ani mai târziu, în 1949, noul proprietar a recurs la o manevră salvatoare în fața noului regim: a donat statului utilajele și tipografia, reușind astfel să protejeze întreaga casă de naționalizare. Veștemean și-a continuat activitatea de legătorie de cărți în interiorul clădirii până aproape de sfârșitul vieții.
Fiind o locuință privată activă, imobilul nu poate fi vizitat la interior, însă continuă să stârnească interesul istoricilor prin faptul că a traversat regimuri, războaie și prefaceri arhitecturale fără a înceta vreodată să fie un cămin locuit.
Explorează subiectele:
