Soarta ruşinoasă a vasului „22 Decembrie 1989”, vaporul-omagiu pentru eroii de la Revoluţie: i s-au desprins tablele la prima cursă şi a fost vândut ulterior pe un dolar
Pe lângă petrolierele Biruinţa şi Independenţa, flota României a mai avut un mineralier botezat „22 Decembrie 1989“, considerat a fi a treia navă-amiral.
Nava „22 Decembrie 1989“, a treia navă amiral a flotei româneşti, după „Biruinţa“ şi „Independenţa“, a avut o viaţă scurtă sub culorile pavilionului românesc. Cu câţiva ani înainte de Revoluţia din decembrie 1989, Navrom Constanţa a comandat mai multe nave Şantierului Naval Constanţa. În anul 1990, când Navrom s-a rupt în trei companii, contractul i-a revenit CNM Petromin, iar acest mineralier a fost botezat „22 Decembrie 1989“. În anul 1993, construcţia mineralierului a fost finalizată şi a plecat în primul său voiaj, scrie Adevărul.
Primul voiaj, primele probleme
Primul voiaj al mineralierului „22 Decembrie 1989“ fost nefast şi, surprins de o furtună puternică, mineralierul a fost grav avariat. Practic, i s-au desprins tablele după el şi s-a întors în şantier. Practic, i s-a semnat sfârşitul În timpul traversării Oceanului Atlantic, nava a avut parte de o vreme proastă, iar la sosire, scria www.ziua.ro, autorităţile portuare din Seven Islands, Garda de Coasta a Canadei, dar şi „Petroclav“ SA Ostrov - au cerut inspectarea vasului de către un reprezentant Lloyd's. Această solicitare a fost necesară după ce membrii echipajului, la o verificare sumară, au observat apariţia unor fisuri pe cordoanele de sudură pe corpul navei. Verificările s-au efectuat cu teste ultrasunet, iar concluzia a fost indiscutabilă: «Defecţiuni discontinue ale cordoanelor de sudura datorate rigidităţii mai ridicate a sudurii decât a tablelor de suport». Deci, la primul său drum, vaporul era să se rupă în bucăţi, punând în pericol viaţa echipajului.
Autorităţile canadiene au interzis vasului părăsirea portului şi au dispus o reparaţie preliminară, care a fost făcută la „Darmouth Industries" Ltd., din Halifax şi a costat 910.602 dolari canadieni. După aceste reparaţii, Lloyd's a dat aprobare navei pentru a efectua un voiaj către Europa, impunând condiţia ca traversarea să fie efectuată în zona de calm a oceanului. În aceeaşi perioadă, „Petromin“ a contactat Şantierul Naval pentru achitarea notei de plata din Halifax, respectiv pentru efectuarea reparaţiilor conform contractului.
După mai multe discuţii dintre conducerile celor două instituţii, în dată de 06.11.1993, Şantierul Naval comunica „Petromin“ că reparaţiile „nu pot fi efectuate oricând în SNC“. După ce „Petromin" a cerut mai multe oferte de preţuri de la diferite şantiere navale din Europa, pe care le-a trimis şi celor de la SNC, care a refuzat orice tratativă, vasul a fost andocat şi reparat în Palermo, Italia. Aici, cheltuielile de reparaţii au ajuns la suma de 6.053.309 dolari, astfel totalul pagubei ajungând la 7.114.422 dolari. La aceste sume se adaugă cheltuielile de judecată 162.845.400 de lei, respectiv sumele plătite experţilor şi penalităţile şi despăgubirile care le va cere „Petromin“. SNC a refuzat să achite datoria pe care „Petromin“ o plătise deja.
Mineralier vândut pe 1 dolar
Despre soarta acestui mineralier, dar şi a altor nave, s-a discutat inclusiv în Parlamentul României. Astfel, conform înregistrărilor şedinţei Camerei Deputaţilor din 13 mai 2002, Marian Adrian Motoc dezvăluie următoarele fapte: „Pe data de 11.04.1991, la Oslo, s-a semnat o scrisoare de intenţie privind cooperarea româno-norvegiană, iar în 25.05.1991 CIS-ul de la Petromen aprobă înfiinţarea unei societăţi mixte cu Grupul Klavenes din Oslo şi solicită consiliului de administraţie să obţină aprobarea Guvernului.
La data de 14.05.1991, se înregistrează în Bahamas "Petroklav". Patrimoniu: 50% Petromin, Klavenes 50%. Administratori: domnul Toanchină Virgil şi domnul Băsescu Traian. Obiectul de activitate: exploatarea optimă a celor 6 nave intrate în contract.
Deci, "Petroklav" acordă, fără a cere avizul Petromin, managementul unei filiale a grupului norvegian, şi anume firma Klavne, firmă mixtă, nejustificând acţiunea prin înfiinţare. Grupul norvegian câştigă astfel 50% din p.i.b. şi taxele de management prin TK, adică Firma Tornald din Norvegia. Numai în perioada 1992-1996, onorariile plătite de Petromin pentru managementul comercial şi tehnic depăşesc 14 milioane de dolari.
La 31.03.1991, o notă a Ministerului de Transport, fără dată şi număr, arată necesitatea unui credit pentru retehnologizarea a 13 nave Petromin, în valoare de 45 de milioane de dolari. Pentru acest scop se propune înfiinţarea unei companii holding în Liberia. Şi acum, trec la Liberia. Se înfiinţează această societate sub semnătura domnului Traian Băsescu care este, de asemenea, administrator. Prin schema Liberia şi o inginerie administrativă, se scot din patrimoniul statului 14 nave, prin act de vânzare bill of sale, radierea din registrul matricol al căpităniei portului de înregistrare şi înregistrarea în Liberia. De reţinut că nu a existat nici un temei legal, încălcându-se legislaţia română în vigoare, la acea dată. Toate circuitele financiare, credite pe ipoteci şi profituri din exploatarea navelor, au ocolit România. Liderul dumneavoastră de partid merge mai departe. Dacă vreţi să vedeţi toate aceste documente, eu vi le pun la dispoziţie. Presa va primi un exemplar.
La data de 25.05.1992, CIS-ul din cadrul PETROMIDIA a hotărât formarea unei companii holding cu sediul în Liberia, cu 15 companii de unică navă, şi vânzarea a 15 nave către companie, menţionând ordinul MTC 96CM/17.09.1991, document neprezentat organelor de control. S-a mai aprobat şi punerea de ipoteci pe patru nave, în vederea garantării împrumutului de 45 de milioane USD prin Banca "Cristian Bank".
La 11.06.1992 s-a înregistrat în Liberia societatea "Petromin Oversy". Pe lângă această companie, s-au mai creat 16, la care s-au vândut 16 nave înregistrate de armatori, fiecare având numele navei pe care o are în proprietate. Exemplu: pentru nava "22 Decembrie 1989", mineralier de 171 de tone deadweight (t.d.w.) construită în 1993, s-a creat în Liberia, la 27.07.1992, compania "22 Decembrie" a cărui proprietar este "Petromin Oversy", apoi nava a fost vândută cu un dolar către compania "22 Decembrie Liberia", conform bill of sale din 1993. În acelaşi mod s-a procedat şi cu navele "Comăneşti", "Cărbuneşti", "Balota", "Baia de Criş", "Baia de Aramă", "Borzeşti", "Băneasa", "Bărboşi", "Bujoreni", "Callatis", "Breaza", "Bârlad", "Bicaz".
Pe parcurs, se aprobă de ministrul Transportului şi schimbarea pavilionului românesc, lucruri pe care dumneavoastră le trataţi cu superficialitate.
În structura Liberia se procedează ca în structura Bahamas şi contractele de management ale navelor sunt transferate către "Petroclav" care, împreună cu grupul din Norvegia, asigură managementul celor 16 nave. La 20.10.1992, bordul director hotărăşte suplimentarea împrumutului acordat de "Cristian Bank" cu circa 4 milioane de dolari pentru reorganizarea bazei navei "Buceşti". Vânzarea ei este către compania "Băceşti ING" şi acordarea de pavilion liberian, precum şi managementul acesteia. Prin vânzarea cu un dolar a navelor PETROMIN prin bill of sale, se efectuează transferul proprietăţii navei de la vânzător la cumpărător. Vânzarea se face cu act scris, autentificat şi transcris în registrele companiei portului de înregistrare a navei. Transmiterea proprietăţii navei se înscrie în actul de naţionalitate al acesteia.
În concluzie, PETROMIN a pierdut dreptul de proprietate a acestor nave. În plus, în loc de 16 + 1 companii, cât aprobase CIS PETROMIN, au fost înregistrate în Liberia 17 + 1 companii, pe ai căror acţionari vi i-am arătat ceva mai devreme. Partenerul norvegian, realizând că se pot obţine venituri mai mari dacă nu eşti partener asociat într-o societate mixtă, dar ai controlul absolut asupra întregii activităţi comerciale şi tehnice, a administrat şi creditul ordonat prin ipotecarea navelor Petromin, încasând toate onorurile de management“.
Ulterior, nava a fost rebotezată „Australia“. A navigat până în 2011, dar sub pavilioane străine.
