Sofia Vicoveanca, cerută de soție la a doua întâlnire. La 12 ani își creștea frații. Tatăl, în lagăr
Sofia Vicoveanca, una din cele mai iubite artiste din România rememorează cu durere primii ani ai vieții petrecuți în timpul războiului, scrie Newsweek .
S-a născut la 23 septembrie 1941, în Toporăuţi (Toporuica de astăzi), localitate aflată lângă Cernăuţi, în Ucraina.
„Tatăl meu a fost nu mai credeam că mai trăiește. Eu am văzut lumina zilei dincolo de sârma ghimpată. Când m-am refugiat de la Toporăuți la o mătușă, am lăsat totul în urmă și am început de la zero, neavând nimic, chiar dacă tatăl meu avea înainte o situație foarte bună – avea un nonstop în casă, animale, pământ.
Eu așa am crescut și de aceea vorbesc cu grijă. Ne-am refugiat la Vicovu de Sus - Bivolărie, unde am făcut primele clase, iar tatăl meu, când s-a întors din prizonierat, m-a găsit școlăriță”, povestea pentru adevarul.ro
Experiența din lagăr a tatălui
Sofia avea doar 3 ani când tatăl ei a fost dus în lagăr (în 1944). A fost nevoită să învețe să țeasă covoare, să mulgă vaca, tot rostul gospodăriei. Așa a pregătit-o mama pentru viață, să știu de toate. Când tatăl ei a revenit din lagăr, avea deja 9 ani.
Am venit de la școală și am gasit un militar în casă care mi-a zis ‘hai la tata’. Am căutat în ochii mamei și ea mi-a confirmat. Eu, pe frații mei, numai că nu i-am alăptat, în rest am avut grijă totală de ei. Aveam 12 ani și mergeam la prășit ca să câștig niște bani, să-mi iau bumbac pentru haine”, a spus artista.
Artista spune că melodiile de mai târziu își au originea în cântecele de la clăci, șezătorile, nunțile, înmormântările la care a fost în coopilărie. S-a format în cadrul Ansamblului „Ciprian Porumbescu“ din Suceava, apoi a plecat la Botoșani câțiva ani și de acolo drumurile și cântecele au purtat-o peste tot.
Cum a scăpat de cenzură
„Când era impusă cenzura, eram obligați să respectăm zona pe care o reprezentam – în cazul meu, Bucovina. Cenzura era până la radio și televiziune. Trebuia să ne compunem repertoriul din zona respectivă, să nu ne influențeze Botoșaniul, Iașiul, Bacăul și alte zona apropiate.
Eu am cules foarte mult în acea perioadă de la oameni în vârstă, bunicii pe care îi găseam, și am scos la lumină tot ce a fost mai luminos și cum se cerea în acele vremuri. Nu am aruncat casetele respective, iar în perioada de pandemie, reascultându-le, am realizat 12 cântece noi. Nu îmi fac planuri, Cel de Sus le face, am și o vârstă, dar încă cânt pe bune, nu fac playback.
Ascultând casetele, am redescoperit lucruri și mi-am zis că aceste lucruri trebuie scoase în lume – melodii care nu sunt de găsit. Eu cred că aici este mâna lui Dumnezeu, care are grijă de fiecare”, a spus pentru aceeași sursă.
Iubirea a găsit-o pe artistă care a fost receptivă acestei chemări.
Soțul meu era bucureștean și a venit, într-o zi, la Suceava cu o delegație. M-a văzut într-un spectacol, a pus ochii pe mine, de la a doua întâlnire mi-a propus să ne căsătorim. Eu voiam să număr stele, nu să mă mărit. Voiam să mai aflu niște lucruri despre el, să știu cum gândește. Știam doar că este ziarist. A fost alături de mine și mi-a ‘dirijat’ toți anii până acum 22 de ani, când l-am pierdut, a spus pentru unica.ro
Și-a „păcălit” soțul o viață
Cântăreața de muzică populară este o bucătăreasă foarte bună și și-a păcălit soțul o viață întreagă când venea vorba despre o anumită ciorbă
"Soţul meu zicea aşa: Mie nu îmi pui smântână! Îmi era milă de el, că ştiam că ciorba lui nu avea gustul la fel de bun ca cea din farfuria mea. Într-o zi ce am făcut? Am pus în toată oala smântână! I-am zis că nu am pus smântână...
E albă de la pătrunjel, păstârnac, ţelină... şi s-a albit..., i-am zis. I-a plăcut şi a mai cerut o porţie. Numai aşa să faci ciorba, de acum!', mi-a spus el.
A plecat dintre noi şi n-a ştiut adevărul. Căci, dacă spui o minciunică, să o păstrezi până te duci! Niciodată nu a ştiut că îi pun smântână în ciorbă", a declarat Sofia Vicoveanca in emisiunea Oanei Turcu.
Sofia Vicoveanca este văduvă de peste 20 de ani și nu și-a mai refăcut viața.
„Pentru că eu m-am dedicat drumurilor cântecului, nu știu cine ar mai avea puterea și atâta înțelegere, că pretendenți au fost, dar nu le-am dat nicio speranță. Nu îmi mai găsesc un om atât de înțelegător și alături de mine, nu am spus ca și citat acolo 'își lăsa umărul ca să-mi pun sufletul să plângă, știa să mă ajute și să mă sfătuiască”, a spus Sofia Vicoveanca despre soțul său.
A vrut să înfieze o fetiță
În anii 70, Sofia Vicoveanca a vrut să înfieze un copil, dar inundațiile din acel an au făcut ca toată țara să fie concentrată pe acel eveniment. Formalitățile întârziau, dar, minu,e Sofia Vicoveanca a răma sînsărcinată.
„În anul 1970 a fost o mare inundație în Ardeal și atunci am văzut generozitatea românilor, au sărit cu ajutoare și cu bani. Apăruse o listă, cine dorește să infieze un copil. Eu și soțul meu ne-am gândit să luăm o fetiță de 3, 4 ani, că să pot pleca cu ea pe teren, că aveam plan de făcut. Eram 24 de oameni pe listă și doar noi nu aveam copii. Până la urmă nu s-au mai făcut înfieri și, după o lună de zile, am simțit că am pruncul meu. Este un copil dăruit”, potrivit sursei de mai sus.
Cum se menține la 82 de ani
„Eu am 82 de ani, stau la etajul 2 și nu am lift. Când plec de acasă, pe teren sau la piață, îmi aduc aminte că am jucat și în filme și îmi închipui că în fața mea este un cameraman. El îmi spune să mă uit la el când urc și când cobor. Într-o zi, când coboram, am început să zâmbesc la cameramanul imaginar. Dacă faceți treaba asta câteva zile o să ajungeți să mergeți drepte și să vă între în reflex această metodă. Veți fi și mai frumoase”, potrivit sursei citate.
A jucat și în filme
Sofia Vicoveanca a înregistrat la case de discuri, la radio şi televiziune zeci de cântece, mai vechi sau mai noi, adunate cu trudă şi migală din ţinuturile Bucovinei natale. Din repertoriul ei fac parte cântece de leagăn, de nuntă sau cumetrie, doine de dragoste şi dor, colinde, bocete sau balade, dar şi cântece de voie bună. În 1965 îi apare primul disc, iar în întreaga sa carieră a scos numeroase discuri personale şi în colaborare, casete audio şi video, CD-uri. A efectuat nenumărate turnee în ţară şi în străinătate.
Sofia Vicoveanca a jucat în câteva filme, dovedind un real talent actoricesc: ''Oraşul văzut de sus'' (1975, regia Lucian Bratu), ''Vânătoarea de vulpi'' (1980, regia Mircea Danieluc), ''Ochi de urs'' (1982, regia Stere Gulea), ''Casa din vis'' (1991, regia Ioan Carmăzan), ''Sarea în bucate'' (2001, regia Radu Dumitru Penescu).
