Studiile despre AI dezvăluie un paradox: productivitatea crește, încrederea în propria gândire scade

Inteligența artificială promite să ne economisească timp, să ne facă mai productivi și să ne ajute să rezolvăm sarcini care altădată necesitau ore întregi de muncă. Tot mai multe studii sugerează, însă, că această eficiență ar putea veni cu un cost neașteptat: slăbirea unor abilități cognitive esențiale, precum gândirea critică, capacitatea de analiză sau încrederea în propriile judecăți.

Utilizarea excesivă a inteligenței artificiale poate reduce efortul cognitiv și poate încetini dezvoltarea unor competențe importante, în special în rândul tinerilor aflați la începutul carierei atrag atenția specialiștii.

Un studiu realizat de cercetători de la Carnegie Mellon University și Microsoft pe 319 angajați din domenii în care activitatea principală se bazează în principal pe analiză, informație și rezolvarea problemelor a arătat că persoanele care aveau mai multă încredere în capacitățile AI decât tindeau să depună mai puțin efort de gândire critică atunci când foloseau aceste instrumente, se arată într-un material publicat de Forbes.com.

O altă cercetare, realizată de cercetători de la Massachusetts Institute of Technology, a observat niveluri mai reduse de implicare cognitivă și o retenție mai slabă a informațiilor în rândul utilizatorilor ChatGPT care redactau eseuri cu ajutorul AI. Mai exact, participanții care foloseau ChatGPT prezentau o activitate cerebrală mai redusă în timpul redactării și își aminteau mai greu propriile texte comparativ cu cei care scriau fără ajutorul AI.

„Problema nu este că folosim inteligența artificială”

Gabriela Marc, psiholog clinician principal și lector universitar asociat la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, consideră că discuția nu ar trebui purtată în jurul existenței inteligenței artificiale, ci în jurul modului în care alegem să o folosim.

„Din perspectivă psihologică, problema nu este că folosim inteligența artificială. Oamenii au creat dintotdeauna instrumente care să le ușureze viața, să le extindă posibilitățile și să le permită să ajungă mai departe decât ar fi putut singuri”, explică ea pentru „Adevărul”.

Potrivit spuselor sale, problema pare atunci când tehnologia începe să înlocuiască procese care contribuie la dezvoltarea psihologică și cognitivă a individului.

„Dificultatea apare în momentul în care un instrument, creat inițial pentru a susține dezvoltarea umană, începe să înlocuiască procese care au fost proiectate să se formeze prin experiență directă, prin exercițiu, prin încercare și eroare, prin confruntarea cu necunoscutul și prin acea învățare aparent invizibilă care are loc de fiecare dată când omul caută singur o soluție”, continuă specialista.

Ce se întâmplă când renunțăm la efortul de a gândi

Psihologul atrage atenția că gândirea critică, creativitatea, discernământul sau toleranța la frustrare nu sunt simple informații pe care le acumulăm și le stocăm. Aceste capacități se dezvoltă treptat, prin experiență, prin confruntarea cu dificultăți și prin procesul de căutare a soluțiilor.

„Ele reprezintă funcții esențiale ale autonomiei umane și se dezvoltă lent, prin întâlnirea repetată cu dificultatea, prin întrebări care nu au răspuns imediat, prin greșeli care ne obligă să regândim drumul și prin experiența profund umană de a nu ști încă, dar de a continua să căutăm”, continuă cadrul didactic.

În opinia sa, riscul nu este doar pierderea exercițiului unei abilități: „Atunci când externalizăm constant aceste procese către inteligența artificială, riscăm să pierdem nu doar exercițiul unei abilități, pierdem ceva mult mai subtil: încrederea că putem gândi, crea și decide prin propriile resurse.”

Pentru a explica acest lucru, Gabriela Marc folosește o comparație sugestivă: „Este ca și cum am alege să punem în ghips o funcție perfect sănătoasă doar pentru că folosirea ei presupune efort. La început pare o soluție eficientă. În timp însă, ceea ce nu mai este folosit începe să slăbească, iar ceea ce cândva era o capacitate firească începe să fie perceput ca un lucru dificil sau inaccesibil.”

De la instrument util la dependență subtilă

În articolul publicat de Forbes, Julia Korn observă că mulți utilizatori au dezvoltat deja reflexul de a apela la chatbot înainte de a încerca să rezolve singuri o problemă. În timp, spun cercetătorii, există riscul trecerii de la rolul de creator activ la cel de evaluator pasiv al răspunsurilor generate de AI.

„Femeia” perfectă din telefonul adolescenților. De ce se refugiază tinerii în relații virtuale

„Există riscul ca și relația noastră cu inteligența artificială să urmeze uneori un traseu asemănător. La început, ea ne ajută cu adevărat. Reduce efortul, economisește timp și ne oferă acces rapid la informație. Toate acestea sunt beneficii reale și nu ar trebui negate”, este de părere Gabriela Marc. „Atunci când apelăm automat la AI pentru orice dificultate, pentru orice întrebare sau pentru orice proces care presupune reflecție, soluția începe să se transforme într-o dependență subtilă. Treptat, capacitatea de a tolera incertitudinea, încrederea în propriile resurse și disponibilitatea de a căuta singuri răspunsuri încep să se diminueze, iar ceea ce inițial susținea dezvoltarea ajunge să o înlocuiască”.

Tinerii, categoria cea mai expusă

Potrivit analizei Forbes, persoanele cu vârste cuprinse între 18 și 29 de ani prezintă cele mai ridicate niveluri de dependență de inteligența artificială. Cercetătorii citați susțin că această încredere ridicată în AI poate reduce efortul analitic tocmai în perioada în care se formează competențele profesionale fundamentale.

În paralel, un sondaj Gallup și Walton Family Foundation realizat în 2025 a arătat că 65% dintre tineri consideră că inteligența artificială încurajează satisfacția instantanee mai degrabă decât înțelegerea reală, iar 79% se declară îngrijorați că aceasta îi poate face pe oameni mai leneși din punct de vedere intelectual.

Dezvoltarea nu apare când primim răspunsul

În opinia Gabrielei Marc, adevărata miză nu este viteza cu care obținem un răspuns, ci procesul prin care ajungem la el.

„Poate că adevărata întrebare este ce nu ar trebui să facă AI și nu ce poate face pentru noi”, susține ea.

Aceasta consideră că multe dintre procesele pe care suntem tentați să le delegăm tehnologiei au, de fapt, un rol esențial în dezvoltarea identității personale.

„Atunci când ne expunem ideile, nu producem doar un simplu text, ne organizăm gândirea și ne descoperim propriile idei. Atunci când luăm o decizie, nu alegem doar o variantă dintre mai multe opțiuni aflate în fața noastră, ne construim discernământul și relația cu responsabilitatea. Atunci când rezolvăm o problemă, nu găsim doar un răspuns, descoperim că putem rămâne lângă disconfort suficient de mult încât să apară claritatea”, adaugă Gabriela Marc. „Într-o cultură care valorizează viteza, eficiența și rezultatul imediat, există riscul să uităm că dezvoltarea umană nu se produce în momentul în care primim răspunsul, se produce în procesul prin care ajungem la el”, menționează aceasta.

Ce să nu le spui copiilor înainte de examene. Avertismentul unui psiholog: „Nu nota doare cel mai tare”

Cum putem evita „atrofierea” abilităților

Forbes citează mai multe strategii recomandate de experți pentru a evita ceea ce autorii numesc „atrofierea competențelor”. Printre acestea se numără redactarea unei prime variante înainte de a cere ajutorul AI, păstrarea unor activități care să fie realizate exclusiv fără inteligență artificială, analizarea critică a fiecărui răspuns generat și menținerea interacțiunilor umane în procese precum mentoratul, feedbackul sau luarea deciziilor.

În esență, concluzia cercetătorilor este că problema nu este existența inteligenței artificiale, ci renunțarea la propriul exercițiu al gândirii.

„Poate că cel mai mare risc al inteligenței artificiale nu este că vom ști mai puțin sau că vom deveni mai puțin performanți. Poate că riscul real este să pierdem, treptat și aproape imperceptibil, întâlnirea cu noi înșine”, mai spune Gabriela Marc. „În final, ceea ce ne definește nu este rapiditatea cu care ajungem la un răspuns. Ne definește persoana care devenim în timp ce îl căutăm și capacitatea de a rămâne conectați la propriile resurse, la propria creativitate și la propriul adevăr, fără a delega unei tehnologii tocmai acele procese care ne fac umani", concluzionează specialista.