Tânăra de origine română care reprezintă Texas la concursul Miss SUA: „Sunt botezată ortodoxă și păstrez tradițiile românești”

Statul american Texas va fi reprezentat la competiția Miss USA de o tânără originară din România. Chiar dacă este născută în Statele Unite, Alexis Maxine Fuetsch (21 de ani) spune, într-un interviu pentru publicul HotNews, că își asumă cu mândrie rădăcinile sale. „Fratele meu, verii mei și cu mine suntem cu toții ortodocși, am fost botezați de preotul nostru român și respectăm tradițiile românești”, scrie Hotnews .

• Spune că a intrat în lumea concursurilor de frumusețe pentru a promova o organizație caritabilă pentru copiii cu dizabilități.
• „Uneori, simțeam că nu aparțin pe deplin acelui mediu. Am fost hărțuită la școală din această cauză”, povestește tânără despre anii de școală din San Antonio, Texas.
• „Vreau să urmez facultatea de drept și să devin avocat specializat în drepturi civile și drepturile persoanelor cu dizabilități”, mai spune tânăra despre planurile sale de viitor.

Unul dintre conservatoare state ale Americii, Texas, va fi reprezentat de o româncă la competiția Miss USA, ce va avea loc pe 27 august. Alexis Maxine Fuetsch, în vârstă de 21 de ani, a devenit cea de-a 75-a câștigătoare a titlului Miss Texas. Cetățean american și român, Alexis s-a născut în Statele Unite, este studentă la University of Texas din Austin, se află în top 2% al promoției, studiază Relații Publice și se pregătește pentru facultatea de drept.

De peste un deceniu este implicată în activitatea Children’s Rehabilitation Institute Teleton USA, unde este International Hero Ambassador și Gala Chair. Înainte de a urca pe scena Miss USA, HotNews a stat de vorbă cu tânăra despre familia și rădăcinile sale, despre ce înseamnă să fii româncă în America lui Trump și despre planurile pe care le are dincolo de concursurile de frumusețe.

„Mâncăm mâncare românească și păstrăm tradițiile românești”

– Sunteți prezentată în România drept „prima româncă la Miss USA”. Cât de româncă vă simțiți după ce ați crescut în Texas?
– Alexis Maxine Fuetsch: Sunt foarte mândră de originile mele românești. Faptul că sunt prezentată drept prima româncă la Miss USA este o onoare extraordinară pentru mine. M-am născut și am crescut în San Antonio, Texas, ca americancă din prima generație. Mama, mătușa și bunica sunt imigrante din România.

Suntem o familie foarte unită. Mama, bunica și mătușa mea vorbeau românește între ele și chiar și unchiul meu, soțul mătușii mele, are o mamă româncă, așa că și el vorbește românește. Fratele meu, verii mei și cu mine suntem cu toții ortodocși români și am fost botezați de preotul nostru român. Respectăm sărbătorile religioase românești, mâncăm mâncare românească și păstrăm tradițiile românești. Așadar, o mare parte din ceea ce sunt și din ceea ce m-a format vine din moștenirea mea românească.

– Care este povestea familiei dumneavoastră?
– Familia mea este din București. Bunica mea, Viorela Maievschi a fost un medic de succes – radiolog și șefa secției de radiologie din spitalul în care lucra. În 1982, a plecat din România cu cele două fiice ale ei și două valize, cu trenul Orient Express. S-au mutat în Germania și au luat totul de la zero.

După ce s-au mutat de mai multe ori în căutarea unor oportunități mai bune, s-au stabilit la Frankfurt am Main, unde bunica mea a devenit singurul civil și singurul cetățean neamerican care conducea un departament în spitalul militar american din Frankfurt.

Mama mea a terminat liceul și, la numai 18 ani, s-a mutat singură în Statele Unite, pentru că SUA avea unele dintre cele mai bune facultăți de stomatologie, iar aceasta era pasiunea ei. Mama a absolvit facultatea de stomatologie din San Antonio în 1995 și și-a deschis propriul cabinet de stomatologie generală și cosmetică. În 1996, bunica și mătușa mea s-au mutat și ele în Statele Unite pentru ca familia să fie din nou împreună.

Poveștile despre România pe care le-am auzit în copilărie erau despre istoria familiei noastre și despre proprietățile care au fost confiscate după cel de-al Doilea Război Mondial. Am crescut și cu poveștile despre generațiile familiei mele care au avut un rol în viața intelectuală și profesională a României: unul dintre străbunicii mei, Mihail Maievschi, a ocupat funcția de director general în Ministerul Finanțelor în anii 1940 și a scris istoria leului românesc.

Am crescut cu aceste povești despre educație, independență, muncă și perseverență, dar și despre greutățile comunismului și bogăția culturii românești: vacanțele de vară la Neptun, Olimp și Mamaia, școala de schi de la Poiana Brașov, legăturile de familie, istoria și tradițiile românești.

De Sfântul Nicolae încă ne punem ghetele la ușă în fiecare an, pe 6 decembrie, iar de Mărțișor încă purtăm șnurul alb-roșu în fiecare an, pe 1 martie. Și, bineînțeles, mâncarea românească: mititei, sarmale, fasole bătută, icre, mămăligă, papanași etc. Pentru mine, legătura cu România nu este doar ceva despre care am auzit în poveștile familiei, ci o moștenire foarte reală, care continuă să facă parte din cine sunt.

„Uneori simțeam că nu aparțin pe deplin acelui mediu”

FOTO: Arhiva personală

– Cum este să crești în America atunci când familia ta are o poveste diferită de cea a majorității americanilor din jurul tău? Ați simțit vreodată că trebuie să alegeți între cele două identități sau, dimpotrivă, le-ați văzut mereu ca pe două părți ale aceleiași povești?
– Întotdeauna am simțit că rădăcinile mele românești și naționalitatea mea americană sunt două părți care, împreună, formează un întreg. Faptul că am avut o educație și o copilărie diferite de cele ale colegilor mei m-a făcut să mă simt specială. Uneori însă a fost mai greu, pentru că simțeam că nu aparțin pe deplin acelui mediu, mai ales pentru că familia mea nu avea acele legături construite de-a lungul generațiilor pe care le aveau unii dintre colegii mei.

Am fost hărțuită la școală din această cauză, dar având în spatele meu femei românce atât de puternice, am învățat să mă adaptez.

„Am fost de două ori în România”

– Ați fost vreodată în România? Dacă da, ce v-a surprins cel mai mult?
– Am fost deja de două ori în România și sunt complet și iremediabil îndrăgostită de țară, de istorie, de mâncare și, mai ales, de oameni. Am fost în București – bineînțeles, „acasă”. Am avut ocazia să văd locurile în care a crescut mama mea, să-i urmez amintirile, să merg la Capșa, la Ateneu, în Parcul Herăstrău, să vizitez Salina Slănic Prahova, Castelul Bran, Castelul Peleș și multe altele.

La cea de-a doua călătorie, chiar în luna iunie a acestui an, am început din nou în București, apoi am plecat într-un road trip pe Transfăgărășan, am vizitat mănăstirile pictate și Cimitirul Vesel și ne-am întâlnit cu o ursoaică și puii ei – înfricoșător, dar de neuitat. Cu fiecare vizită, legătura mea cu România devine tot mai puternică și îmi îmbunătățesc limba română în fiecare zi. Sunt cetățeană română – am dublă cetățenie, la fel ca mama mea.

„Cred în continuare foarte mult în visul american”

– Trump vorbește foarte mult despre „America First” și despre controlul imigrației. Credeți că America rămâne la fel de deschisă pentru oameni care vin din alte țări în căutarea unei vieți mai bune?
– Cred în continuare foarte mult în visul american și cred că Statele Unite rămân o țară în care oamenii care caută o viață mai bună pot găsi oportunități extraordinare. Experiența familiei mele m-a învățat că imigrația legală, respectarea legilor țării în care alegi să trăiești, munca și perseverența pot deschide foarte multe uși. Dincolo de asta, nu consider că rolul meu este să transform această experiență personală într-o declarație politică.

– Trăiți într-un stat care are o identitate americană foarte puternică și, în același timp, este unul dintre cele mai diverse state ale SUA. Ce înseamnă astăzi să fii texan? Și ce parte din această identitate vreți să duceți cu dumneavoastră la Miss USA?
– Faptul că sunt texană mă umple de mândrie. Ca texani, avem o mândrie profundă față de statul nostru. Ceea ce vreau să aduc în această competiție este forța și reziliența texanilor, precum și dragostea nemărginită pe care o avem pentru statul nostru și pentru frumusețea lui.

– Ați câștigat Miss Texas USA la 20 de ani, după ce în 2024 ați fost Miss San Antonio Teen USA și ați ajuns în Top 5 la Miss Texas Teen USA. Când a apărut ideea că puteți transforma concursurile de frumusețe într-un drum real pentru dumneavoastră?
– Crescând, nu m-am gândit niciodată că lumea concursurilor de frumusețe va deveni drumul meu.

Am început să mă implic în CRIT USA (n.r. – ONG pediatric ce ajută copiii cu dizabilități) când aveam doar opt ani. Munca lor pentru copiii cu dizabilități neuromusculare m-a impresionat profund și tot ce îmi doream era să găsesc o modalitate de a-i ajuta.

Am început să pictez cu un scop. La nouă ani, am avut o expoziție de artă găzduită de Neiman Marcus, un lanț național de magazine de lux. Inițial urma să donez 30% din încasări către CRIT USA, dar în final am donat peste 30.000 de dolari – 100% din încasări.

Pe măsură ce am crescut, am simțit că ajunsesem la o limită în ceea ce privește cât de mult puteam ajuta CRIT. Mi-am dat seama că aveam nevoie de o platformă mai mare. Ca adolescentă, nu existau foarte multe modalități prin care puteam promova o organizație caritabilă atât de extraordinară, așa că m-am gândit la concursurile de frumusețe.

Dintr-un impuls, am decis să particip la Miss San Antonio Teen USA în 2024 și nu numai că am câștigat coroana și titlul, dar am câștigat toate categoriile speciale, cu excepția People’s Choice. Am câștigat Fitness, Most Photogenic și, cel mai important pentru mine, titlul Miss Congeniality, ales chiar de celelalte concurente. Creșterea sprijinului pentru CRIT USA după acel succes a fost extraordinară.

După aceea am absolvit liceul și am început facultatea la UT Austin. CRIT USA a trebuit să treacă pentru o perioadă în plan secund, cât timp m-am concentrat asupra studiilor, dar a rămas mereu în inima și în gândurile mele.

În 2025 nu am participat la concursuri de frumusețe. În calitate de International Ambassador și Next Gen Gala Chair pentru CRIT, în aprilie 2026 am reușit să strângem peste 350.000 de dolari la gala anuală – este nevoie de o întreagă comunitate pentru a reuși. Am reușit să strângem mai mult decât dublul sumei din anul precedent, înainte să devin Next Gen Gala Chair.

Atunci mi-am dat seama că venise momentul să fac din nou tot ce pot pentru a sprijini CRIT. Pentru că văzusem deja cât de mult poate ajuta platforma oferită de concursuri, am decis să particip la Miss San Antonio USA. M-am clasat în Top 5 și plănuiam să particip la Miss Texas în iulie. Lucrurile s-au schimbat însă, iar concursul a fost anulat.

Când a fost anunțat castingul Open Call, mi-am văzut șansa și am aplicat. A fost un casting național pentru desemnarea reprezentantelor a 16 state. După un proces lung de selecție, am fost aleasă să reprezint Texasul la nivel național, în competiția Miss USA. Pe tot parcursul acestui proces am continuat să promovez CRIT USA și am primit un sprijin extraordinar pentru acest centru de recuperare.

Cred cu adevărat că pot avea un impact important și pot aduce în atenția publicului acest centru, singurul de acest fel din Statele Unite, parte dintr-o rețea care include 27 de centre din Mexic și are rezultate dovedite. Abia aștept să văd cât sprijin pot atrage pentru CRIT USA.

FOTO: Arhiva personală

„Am trăit un sentiment de excludere crescând ca fiică a unei imigrante românce”

– Ce ați învățat despre dizabilitate și vulnerabilitate din experiență CRIT USA?
– Cred că acei copii cu dizabilități pe care îi ajută CRIT USA mi-au amintit de propriile mele experiențe de hărțuire și sentimentul de excludere pe care le-am trăit crescând ca fiică a unei imigrante românce.

Desigur, nu la același nivel, dar mi-am dat seama de foarte mică de cât de norocoasă eram, în ciuda hărțuirii și a excluderii. Am simțit că pur și simplu trebuia să fac ceva important pentru acești copii. Am învățat că bunătatea nu costă nimic, iar atunci când o oferi celor vulnerabili și defavorizați, poate avea un impact mult mai mare decât cred oamenii. Da, sprijinul financiar ajută la asigurarea resurselor, dar bunătatea oferă speranță. Iar speranța este neprețuită.

– Ce înseamnă concret să fii Miss Texas USA? Cât din acest rol este despre frumusețe și cât este despre reprezentare publică?
– Să fiu Miss Texas USA este cel mai mare privilegiu. Și da, așa cum v-ați imagina, o parte înseamnă să arăt bine, să am părul și machiajul făcute și să zâmbesc pentru fotografii. Dar, în același timp, înseamnă foarte multă muncă.

Sunt întâlniri, evenimente, obligații față de sponsori, fotografii, social media și multe altele. Și toate acestea pe lângă sprijinul activ pentru CRIT USA, organizarea vizitelor la centru, contactarea presei, interviurile, contactarea liderilor comunității locale și întâlnirile cu aceștia pentru a promova CRIT USA.

În același timp, continui să lucrez cu clienții mei prin afacerea de fotografie, pe care am început-o la 18 ani după ce am făcut un internship cu San Antonio Spurs și am căpătat experiență în fotografia sportivă, și am un GPA de 4,0 la UT Austin, unde am primit și distincția Distinguished Scholar, acordată celor în primii 2% dintre studenții universității.

Așadar, da, este păr, este machiaj, este „joacă de-a îmbrăcatul”, dar este mult mai mult decât atât. Partea de frumusețe reprezintă probabil doar 5-10%. Restul înseamnă PR, sprijin pentru CRIT USA, grija de a nu-mi neglija afacerea de fotografie și, cel mai important, facultatea. Și nu aș vrea să fie altfel.

– Ce fel de avocat vreți să deveniți și ce legătură vedeți între comunicare, fotografie, antreprenoriat, activism și drept?
– Lucrând cu CRIT USA, mi-am dat seama cât de multe dintre nevoile persoanelor cu dizabilități rămân încă neacoperite. Vreau să urmez facultatea de drept și să devin avocat specializat în drepturi civile și drepturile persoanelor cu dizabilități. Vreau să fiu o voce pentru persoanele cu dizabilități și să contribui la sprijinirea și incluziunea lor. Fotografia este o pasiune și va rămâne întotdeauna parte din viața mea. Activismul face, de asemenea, parte din drumul meu. Implicarea mea în CRIT USA și în organizația Miss USA m-a ajutat să-mi conturez direcția către drepturile civile și dreptul persoanelor cu dizabilități.

– Dacă ar fi să vă întoarceți pentru o clipă în România și să le vorbiți tinerilor români de vârsta dumneavoastră, ce le-ați spune despre America pe care o vedeți dumneavoastră din interior și despre ce înseamnă, de fapt, „visul american” pentru generația voastră?
– Le-aș spune că visul american este încă foarte viu. Dar, pentru a avea succes, fie în Statele Unite, fie în România, cel mai important lucru este reziliența. Fiți puternici, fiți curajoși și fiți rezilienți. Nu-i lăsați pe cei care vă descurajează să vă umbrească lumina!

Aveți forța, determinarea și ambiția de a face această lume mai bună. Fiți buni și generoși. Dacă puteți, fiți generoși cu banii voștri. Dacă nu puteți, fiți generoși cu dragostea, bunătatea, timpul și sprijinul vostru. Nu îi treceți cu vederea pe cei aflați în situații dezavantajate și ajutați-i. Uneori, un cuvânt bun sau un zâmbet cald sunt suficiente pentru a ajuta pe cineva să treacă peste o zi grea. Fiți puternici, fiți rezilienți și fiți buni. Cerul este limita.