Teheranul își apără puterea cu femei înarmate, deși le îngrădește libertățile
Un pas decisiv în această direcție a fost anunțat la 3 octombrie de către un oficial al organizației paramilitare Basij, care a confirmat că femeile au început să fie integrate inclusiv în unitățile Forțelor Terestre ale Corpului Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC). Decizia marchează o trecere dincolo de rolurile tradiționale din structurile paramilitare, semnalând o implicare directă a femeilor în mecanismele de securitate ale statului.
Schimbarea de abordare a devenit vizibilă încă din septembrie, când grupuri de femei îmbrăcate în negru și purtând chador au desfășurat exerciții militare pe străzile din Iran. Participantele au fost instruite să manevreze mitraliere și sisteme de apărare aeriană, iar implicarea lor se extinde inclusiv la operarea dronelor. Deși oficial sunt prezentate ca măsuri de pregătire pentru posibile conflicte externe, aceste demonstrații urmăresc și consolidarea capacității autorităților de a gestiona protestele și nemulțumirile interne, notează The Washington Post.
Mobilizarea intensă a susținătoarelor ideologice ale Revoluției Islamice vine pe fondul unei crize economice accentuate, marcată de devalorizarea monedei și scumpiri. Presiunea asupra conducerii iraniene a crescut considerabil după valul de proteste pentru drepturile femeilor din 2022, care a demonstrat că nemulțumirile legate de discriminarea de gen pot alimenta o opoziție amplă împotriva regimului, fiind ulterior amplificată de dificultățile economice și de revolta din ianuarie.
Pentru a preveni noi tulburări sociale și pentru a-și menține controlul, autoritățile au lansat campania „Sacrificiul vieții”. Aceasta combină mesajele de recrutare militară cu sesiuni publice de pregătire și promovarea instruirii cu arme de foc. Începând din luna mai, frecvența antrenamentelor militare destinate femeilor și a ședințelor dedicate apărării cartierelor a crescut vizibil. Teheranul mizează cu precădere pe segmentul conservator și religios al populației feminine, inclusiv pe femeile care sprijină impunerea strictă a purtării hijabului.
Această mobilizare creează însă un contrast izbitor în societatea iraniană. În timp ce unele femei sunt pregătite să apere sistemul și primesc acces la tehnică militară avansată, precum dronele, altele sunt supuse în viața cotidiană unor reguli severe de control și primesc pedepse grele, inclusiv condamnări la moarte sau lovituri de bici, pentru participarea la proteste ori pentru nerespectarea normelor vestimentare obligatorii.
Din punct de vedere istoric, noua strategie se îndepărtează de doctrina tradițională a republicii islamice. În timpul Revoluției din 1979 și al războiului Iran-Irak din anii 1980, femeile au jucat un rol esențial în sprijinirea efortului de război prin activități educaționale, sociale și de propagandă, fiind îndemnate de ayatollahul Ruhollah Khomeini să educe copiii și să îi susțină pe combatanți. Ulterior însă, legislația iraniană le-a restrâns participarea la sarcini administrative, medicale și auxiliare, menținând implicarea lor militară la un nivel pur simbolic pentru o lungă perioadă.
Actuala deschidere a structurilor armate și de securitate nu echivalează cu o reformă reală privind emanciparea sau drepturile femeilor în Iran, ci reflectă o adaptare pragmatică la provocările interne și externe. Prin recrutarea femeilor loialiste, Teheranul urmărește să își consolideze controlul asupra societății, să descurajeze eventualele revolte și să își sporească capacitatea de rezistență în fața presiunilor din exterior, ajungând să își sacrifice o parte din propriile principii ideologice pentru a-și proteja puterea.
Explorează subiectele:


