Uite o informație pentru „somonari”, să știe ce mănâncă, de fapt...
Confruntați cu o scădere drastică a profiturilor și cu o criză acută a furajelor tradiționale provocată de fenomenul climatic El Niño, marii producători norvegieni de somon au decis să schimbe dieta peștilor. Resturile provenite din industria avicolă devin acum noul ingredient de bază în acvacultura europeană, o măsură menită să reducă costurile, dar care riscă să zdruncine încrederea consumatorilor.
Giganții norvegieni din industria acvaculturii, printre care se numără companii de top precum Mowi și Lerøy, au început să modifice rețeta furajelor pentru somoni, introducând proteine provenite de la păsări, informează Corriere della Sera . Deși alți producători din sector privesc încă cu reticență această tranziție, liderii pieței folosesc deja făină și ulei obținute nu din carne propriu-zisă, ci din subproduse avicole – o formulare tehnică pentru deșeurile rezultate din abatoarele de pui.
Această schimbare de paradigmă are la bază calcule financiare stricte. Potrivit unui studiu de rentabilitate întocmit de Direcția Norvegiană pentru Pescuit , câștigurile crescătorilor norvegieni de somon atlantic s-au prăbușit cu 46,1% în 2025, comparativ cu anul anterior. Presate de diminuarea marjelor de profit, companiile au căutat soluții ieftine și accesibile, iar proteinele terestre din pui s-au dovedit ideale, având în vedere numărul mare de ferme avicole existente în toate țările, inclusiv în Norvegia. Mai mult, unii susținători ai acestei metode o promovează drept un exemplu de economie circulară, întrucât valorifică resturi care altfel nu ar putea fi reciclate.
Impactul devastator al fenomenului El Niño asupra hranei tradiționale
Cauza principală care a declanșat scumpirea explozivă a furajelor clasice este El Niño, fenomenul meteorologic periodic responsabil pentru încălzirea anormală a apelor de suprafață din Oceanul Pacific. Readus recent în atenția publică din cauza anomaliilor climatice și a dezastrelor naturale pe care le generează, El Niño este cunoscut încă din 1997 pentru episoadele repetate și tragice de albire a coralilor din oceanele Pacific și Indian.
În condiții normale, vânturile alizee împing apele de suprafață ale Pacificului, permițând curenților reci și bogați în nutrienți din adâncuri să se ridice. În timpul manifestării El Niño, alizeele își pierd din intensitate, iar apele calde stagnează în largul coastelor din Peru și Ecuador. Această creștere a temperaturii decimează fauna marină locală, lovind în special bancurile de pește albastru, precum hamsiile și sardinele.
Din aceste specii se obțin, în mod tradițional, făina și uleiul de pește folosite ca bază pentru hrana somonilor. Flotele comerciale din America de Sud și China pescuiau în mod curent până la 8 milioane de tone de pește albastru exclusiv pentru industria furajelor. Scăderea drastică a stocurilor mondiale a generat însă un deficit major pe piață și o creștere vertiginoasă a prețurilor.
Limitele biologice și cadrul legal
Deși hrănirea somonilor cu resturi de pasăre este o noutate pentru unele ferme europene, practica este deja comună în America de Nord și în Chile, de unde somonul crescut cu un amestec de subproduse de pui, făină de pește și proteine vegetale este exportat frecvent pe piața europeană. În Uniunea Europeană, utilizarea acestor ingrediente este perfect legală datorită unei derogări parțiale adoptate în 2013 . Aceasta a relaxat interdicția privind folosirea „proteinelor animale prelucrate” în hrana animalelor destinate consumului uman, o restricție impusă inițial în timpul crizei „vacii nebune”. Ridicarea parțială a interdicției a venit după ce institute independente, mandatate de UE să evalueze siguranța alimentară, au emis avize favorabile, considerând că riscurile inițiale nu mai sunt de actualitate.
Totuși, noua dietă impune limite stricte din punct de vedere biologic. Un studiu de teren desfășurat pe parcursul a 11 luni de către institutul norvegian de cercetare alimentară Nofima , în colaborare cu Universitatea Norvegiană de Științe ale Vieții , a analizat evoluția a 435.000 de somoni din cuști marine, hrăniți cu diferite proporții de ulei și făină de pui. Cercetătorii au constatat că, dacă subprodusele avicole nu depășesc 10% din rația totală, starea de sănătate a peștilor și calitatea cărnii rămân identice cu cele obținute prin dieta tradițională. Dacă acest prag este depășit, apar dereglări metabolice, iar somonul acumulează prea multă grăsime.
O altă provocare majoră este menținerea valorii nutritive a peștelui. Uleiul de pasăre este lipsit de acizii grași omega-3 cu lanț lung, elemente vitale atât pentru sănătatea somonului, cât și pentru beneficiile nutriționale care îl fac atât de apreciat de consumatori. Pentru a suplini această lipsă, producătorii sunt nevoiți să adauge în furaje uleiuri vegetale alternative, precum cel de in, de alge sau de camelină – o plantă tot mai utilizată datorită conținutului ridicat de acid alfa-linolenic.
Riscul pierderii încrederii consumatorilor
Somonul, fie el sălbatic sau de cultură, rămâne una dintre cele mai populare surse de proteine la nivel global, fiind căutat pentru gustul său și pentru aportul de grăsimi sănătoase omega-3. Cu toate acestea, acvacultura intensivă este de multă vreme ținta criticilor. Supraaglomerarea din cuștile marine favorizează răspândirea paraziților letali și generează o poluare severă în apele fiordurilor.
Acum, introducerea resturilor de pui în alimentația peștilor adaugă un nou motiv de controversă. Numeroși consumatori percep această dietă drept una împotriva naturii și, implicit, nesănătoasă. Deși pentru fermieri măsura reprezintă o simplă adaptare economică, istoria industriei alimentare arată că produsele care își pierd credibilitatea în fața publicului pot dispărea rapid de pe piață. Un exemplu elocvent rămâne scandalul european din 2013, când descoperirea cărnii de cal amestecate fraudulos cu cea de vită în sute de sortimente congelate a prăbușit încrederea cumpărătorilor.
Explorează subiectele:
