VIDEO Apariție stranie lângă o bază militară din Alaska: ce este „meduza” zburătoare
O înregistrare video realizată în Anchorage, Alaska, a reaprins dezbaterile globale despre fenomenele aeriene neidentificate, după ce doi soți au surprins pe cer o structură bizară, asemănătoare unei meduze cu tentacule. Deși imaginile au fost filmate în vara anului 2026 în direcția unei baze militare strategice a SUA, cazul a devenit viral abia în luna noiembrie, punând față în față mărturiile uimite ale martorilor și analizele sceptice ale specialiștilor.
Dezbaterile din jurul așa-numitelor „OZN-uri meduză” au revenit în atenția publicului după ce publicația Daily Mail a prezentat, în noiembrie 2026, povestea soților Sara Jane și Pete Osborn. Ulterior, imaginile au fost preluate pe scară largă de instituții media internaționale precum The Sun, NDTV și International Business Times.
Incidentul propriu-zis a avut loc pe 15 iunie 2026, în jurul orei locale 22:13. Cei doi soți se deplasau cu mașina pe Sixth Avenue, în Anchorage, pentru a rezolva câteva treburi, moment în care au zărit un curcubeu. Pentru ca Sara Jane să poată fotografia fenomenul meteorologic prin geamul deschis, fără a avea semafoare sau alte mașini în cadru, Pete a oprit într-o parcare din centrul orașului.
Uitându-se pe ecranul telefonului, femeia a sesizat o pată întunecată. Inițial a crezut că în cadru a intrat un țânțar sau o altă insectă, însă când a privit direct spre cer, a realizat că obiectul se afla la mare distanță, plutind deasupra unui șir de copaci. Și-a alertat imediat soțul, iar cei doi au început să urmărească apariția și să facă mai multe fotografii.
Conform relatării cuplului, structura avea nuanțe de negru și argintiu, prezentând o parte superioară rotunjită, sub care atârnau mai multe prelungiri lungi, similare unor tentacule. În timp ce corpul principal se rotea lent de la o parte la alta, aceste prelungiri păreau să se miște în mod independent, dând impresia unei meduze gigantice care plutește în aer. După ce a rămas în câmpul lor vizual timp de aproximativ trei minute, obiectul a dispărut la fel de brusc cum apăruse.
Comportamentul atipic al structurii a fost cel care a exclus, în opinia martorei, o explicație banală. „Era foarte clar că, prin modul în care se mișca, nu era un zmeu", a susținut Sara Jane în declarațiile preluate de presa internațională, adăugând totuși că nu poate nega ceea ce a văzut, chiar dacă nu își explică dispariția subită. De altfel, concluzia ei a ajuns direct în titlurile ziarelor: „Doar Dumnezeu și guvernul știu ce era".
Fără a susține că ar fi vorba despre o navă extraterestră și admițând că ar fi putut vedea o dronă sau un alt aparat de zbor, Sara Jane și Pete au încercat imediat după incident să găsească o cauză lumească. Obișnuită cu zmeiele colorate înălțate frecvent în parcurile din Anchorage – care nu semănau deloc cu forma observată –, femeia și soțul ei au mers totuși într-un parc din apropiere, sperând să găsească pe cineva care își strânge echipamentul de manevrare. Negăsind pe nimeni, și-au extins căutările spre zona împădurită din Arctic Valley timp de o jumătate de oră, însă fără niciun rezultat. De asemenea, nu au reușit să găsească niciun alt martor independent care să fi asistat la scenă, astfel că întreaga poveste se bazează exclusiv pe declarațiile și filmarea lor.
Un element care a amplificat enorm interesul online a fost direcția în care plutea obiectul: spre Joint Base Elmendorf-Richardson (JBER). Această importantă bază militară americană din apropierea orașului Anchorage are un rol crucial în operațiunile Forțelor Aeriene ale SUA și găzduiește avioane de vânătoare F-22 Raptor. De altfel, cu doar câteva zile înainte de filmarea realizată de soții Osborn în iunie 2026, Forțele Aeriene publicaseră imagini cu aeronave F-22 operând la JBER.
Pe lângă apropierea de bază, martorii au fost uimiți de dimensiunea aparentă a obiectului. Pete a estimat că acesta se afla la circa cinci kilometri distanță, iar comparația vizuală cu un avion de mici dimensiuni care zbura lângă munți – și care părea mult mai mic decât structura misterioasă – i-a făcut să creadă că aparatul era uriaș.
Totuși, datele disponibile impun o serie de rezerve majore:
- Pentru a stabili dimensiunea reală a unui obiect pe cer este absolut necesară cunoașterea distanței exacte; un obiect aflat aproape de lentilă poate părea mult mai mare decât un avion aflat la câțiva kilometri depărtare, deci nu există nicio dovadă că structura avea proporțiile unei aeronave militare.
- Faptul că obiectul a fost văzut în direcția bazei JBER nu demonstrează că acesta se afla efectiv în spațiul aerian al proprietății militare, din imagini neputând fi extrase altitudinea, coordonatele sau distanța.
- Până în noiembrie 2026, autoritățile civile sau militare din Alaska nu au emis nicio explicație oficială, nu au confirmat vreo legătură cu operațiunile de la JBER și nu există date publice care să indice că obiectul ar fi fost detectat pe radar, urmărit de avioane sau văzut de personalul bazei.
O analiză independentă realizată de platforma UAP Globe a scos la iveală și alte vulnerabilități ale cazului. Specialiștii nu au avut acces la fișierele originale din telefonul Sarei Jane și nici la fotografiile făcute în rafală, ci doar la o copie video comprimată, preluată dintr-un clip de pe contul de TikTok al publicației Daily Mail. În această secvență de 61 de secunde, cu o rezoluție slabă de 360 × 640 de pixeli, obiectul ocupă doar câțiva pixeli, făcând imposibilă o identificare certă a detaliilor structurale.
Cu toate acestea, analiza UAP Globe subliniază că forma pare flexibilă, iar prelungirile își schimbă poziția în mers, ceea ce indică un material ușor, purtat de vânt, sau un obiect suspendat. Deși Sara Jane a afirmat că vântul era prea slab pentru a ridica un zmeu mare, datele meteorologice citate de UAP Globe pentru momentul filmării arată viteze ale vântului de aproximativ 8 noduri la ora 21:53 și de 11 noduri la ora 22:53. Aceste valori corespund unei brize suficiente pentru a menține în aer anumite tipuri de zmeie. Deși nu reprezintă o expertiză criminalistică oficială și nu poate dovedi definitiv că a fost vorba despre un zmeu, analiza demonstrează că ipoteza unei structuri flexibile purtate de vânt nu poate fi exclusă.
Cazul din Alaska a devenit viral tocmai pentru că reunește forma bizară de meduză, dispariția subită și proximitatea unei baze cu avioane F-22, amintind puternic de un alt incident celebru. În 2024, realizatorul de documentare Jeremy Corbell a făcut publice imagini în infraroșu, de 17 minute și 30 de secunde, care surprindeau tot un obiect asemănător unei meduze, cu elemente atârnând sub o parte superioară rotunjită.
Acea înregistrare fusese realizată pe 23 octombrie 2017 deasupra bazei aeriene Al Taqaddum din Irak, de către un senzor în infraroșu amplasat pe un aerostat de supraveghere la o altitudine de circa 2.700 de picioare. La acea vreme, aparițiile repetate ale obiectului alimentaseră teorii despre aeronave necunoscute. Fostul pușcaș marin american Michael Cincoski declara pentru NewsNation că fenomenul devenise o adevărată poveste misterioasă în bază și că, deși obiectul nu era agresiv, militarilor le trecuse prin minte ipoteza unei nave extraterestre.
Misterul din Irak a fost însă elucidat oficial în septembrie 2025 de către All-domain Anomaly Resolution Office (AARO), biroul Pentagonului dedicat analizării fenomenelor aeriene neidentificate. După ce au verificat întreaga filmare, metadatele, direcția de observare și vremea, experții AARO au stabilit, cu un grad ridicat de încredere, că „meduza” nu avea nicio caracteristică ieșită din comun. Era doar un grup de baloane umflate și parțial dezumflate, purtate de vânt cu o viteză de 4-14 mile pe oră. Aspectul de tentacule era dat de sfori și de baloanele dezumflate, a căror formă părea să se schimbe în funcție de unghiul față de senzor.
Deși concluzia Pentagonului vizează strict incidentul din 2017 din Irak și nu poate fi aplicată automat apariției din iunie 2026 din Alaska – neexistând dovezi că ar fi același tip de obiect –, precedentul demonstrează că și cele mai spectaculoase filmări cu fenomene neidentificate pot ascunde explicații cât se poate de banale.
Explorează subiectele:
