În timp ce forțele ruse încearcă să pătrundă mai adânc în regiunea Dnipropetrovsk, ucrainenii au învățat să se apere cu un zid de drone. Jurnaliștii de la Kyiv Post au petrecut ceva timp cu o unitate de drone pe linia frontului.

În zorii unei zile obișnuite de război, undeva în apropierea graniței dintre regiunile Donețk și Dnipropetrovsk, pământul tremură sub bubuiturile artileriei, iar în aer se aude fluieratul bombelor cu planare lansate de trupele ruse. E începutul unei alte zile pe front, în care Ucraina trebuie să reziste – nu prin forță brută, ci prin tehnologie.

Rusia își intensifică atacurile în estul țării, cu scopul declarat de a pătrunde în Dnipropetrovsk. În sate precum Maliivka, Moscova susține deja că a obținut controlul. Aici, în câmp deschis, trupele ruse atacă în valuri – pe motociclete, pe jos, prin păduri sau peste terenuri minate.

Apărarea? Un zid tăcut, construit cu drone și oameni care lucrează în umbră.

O unitate ucraineană specializată în sisteme aeriene fără pilot, parte a unei brigăzi aflate pe acest sector al frontului, desfășoară misiuni de bombardament cu drone de tip FPV (first-person view). Într-o zi obișnuită, ei ridică în aer zeci de astfel de drone. Ținta: infanteria rusă, înainte ca aceasta să pătrundă în pozițiile ucrainene.

Un război văzut printr-o cameră

Bohdan, un soldat tăcut din Liov, cunoscut sub indicativul „Bandera”, lucrează cot la cot cu încă doi camarazi într-un adăpost îngust. Printr-un set de ochelari FPV, controlează un roi de drone, fiecare purtând o încărcătură letală. Spune că tehnologia le-a permis să țină linia, în ciuda resurselor umane limitate.

„Sisteme fără pilot au devenit fundamentul apărării noastre. Fără ele, nu am mai vorbi despre linii defensive. Ele înlocuiesc geniștii, artileria, infanteria, recunoașterea, șoferii. Și o fac fără ca noi să ne expunem”, spune Bohdan.

A visat, cândva, să se înroleze în Legiunea Străină Franceză. Acum, viața lui se măsoară în zboruri, semnale radio, puncte de impact.

„La șase kilometri distanță, nu mai auzi nimic”

„Să omori cu drona e altceva. Nu-i vezi, nu-i auzi. Nu le auzi respirația sau strigătele. E o distanță care te protejează”, recunoaște Bohdan. E un adevăr incomod, dar prezent în fiecare operațiune FPV.

În adăpostul lor improvizat, Serhi – indicativ „Gray” – se ocupă de asamblarea dronelor. Manipulează explozibilii cu precizia unui bijutier. O greșeală și totul se poate termina în câteva secunde. „Unii băieți făceau totul singuri. Fără pregătire, fără proceduri. Și-au pierdut mâinile, sau mai rău”, spune el.

Serhiy n-a ales acest rol – și-ar fi dorit să fie pilot. Dar s-a trezit între fire, detonatori și motoare de 1,5 kilograme. Zâmbește vag: „Nu-i așa rău să încarci drone. Doar că, dacă greșești, n-apuci să înveți din asta.”

Drona – noul camarad de tranșee

Pe ecrane apar din când în când dronele rusești ZALA – dispozitive de recunoaștere cu rază lungă. Scanează terenul pentru tunuri, transportoare blindate sau depozite de muniție. „Nu-i mai interesează soldații care se ascund prin tufișuri. Caută artileria. Ea e adevărata amenințare”, spune Andriy, indicativ „Price”.

Comunicarea pe front se face aproape exclusiv prin rețele Starlink, de ambele părți. „Rar vezi pe cineva fără Starlink. Sau, dacă nu, folosesc relee improvizate, modemuri cu antene amplificate puse la kilometri distanță”, explică Bohdan.

Drumul spre poziții e, adesea, mai periculos decât misiunea în sine. Dronele rusești cu fibră optică vânează coloanele de rotație. „Dacă vezi drona în oglinda retrovizoare, calcă accelerația. Dacă e în față, poate trebuie să abandonezi mașina”, spune Bohdan. Statistici rusești susțin că 65% din pierderile ucrainene apar în timpul rotațiilor sau aprovizionării.

Atacuri pe motociclete și promisiuni de permisii

În afară, rușii încearcă o nouă tactică: asalturi rapide pe motociclete, spre sate. Caută acoperire în case sau pivnițe. „Artileria îi împinge în curți, dronele îi urmăresc înăuntru”, explică Andri. Bohdan lansează drone multiple, din unghiuri diferite. Ținta nu scapă, indiferent unde se ascunde.

Comunicările interceptate arată cum comandanții ruși le promit trupelor permisii dacă reușesc să atingă pozițiile ucrainene și să supraviețuiască. „Vin peste noi cu orice mijloace. Dar pierderile lor sunt uriașe. Cuceresc câte ceva, dar cu ce preț?”, adaugă Andri.

În subteranele acestui front, războiul nu mai are chipuri sau uniforme. Are camere video, semnale criptate și o răbdare mortală. Un război al ingineriei improvizate, al deciziilor în milisecunde și al unor oameni care știu că, dacă nu apasă ei butonul, o va face inamicul.