Gheață de apă și cer albastru pe Pluto în fotografiile sondei New Horizons
Imaginile de la suprafața planetei pitice Pluto obținute de sonda New Horizons, aparținând NASA, prezintă o spectaculoasă "ceață" care conferă culoarea albastră cerului plutonian și plăci de gheață din apă la sol, conform unui comunicat al NASA.
Acest cer albastru de pe Pluto este rezultatul modului în care "particulele de ceață" împrăștie difuz lumina albastră, deși probabil că aceste particule au culoarea gri sau roșie. Aceste particule care conferă culoare pseudoatmosferei plutoniene sunt asemănătoare particulelor de funingine și au fost denumite "tholine".
"Tholinele" se formează atunci când azotul și metanul se separă sub efectul razelor ultraviolete ale Soarelui și apoi se recombină formând macromolecule complexe ce conferă culoarea dominant roșiatică a solului lui Pluto.
De asemenea, în imagini se observă regiuni în care este prezentă apa înghețată. "Pe suprafețe vaste de la suprafața lui Pluto nu se poate vedea apa înghețată, aceasta fiind acoperită de alte ghețuri din substanțe mai volatile", în special de gheața de azot, conform lui Jason Cook, din cadrul Southwest Research Institute. "Provocarea este de a înțelege de ce apa apare la suprafață în anumite zone și în altele nu", a adăugat el.
"Cine și-ar fi putut imagina un cer albastru pe un obiect din Centura lui Kuiper? Este extraordinar", a susținut și Alan Stern, coordonatorul științific al misiunii New Horizons.
Foto: (c) NASA / JHUAPL / SwRI
Precedentele imagini primite de la sonda New Horizons au dezvăluit diversitatea geologică a planetei pitice Pluto. De la munți înalți până la câmpii, dune de nisip și ghețari, "Pluto prezintă o mare diversitate de forme de relief și o complexitate a proceselor (geologice), rivalizând cu orice altă planetă din sistemul nostru solar", a comentat Alan Stern. "Dacă un artist ar fi creat un astfel de tablou al lui Pluto înainte de survolul nostru, probabil că m-aș fi gândit că a exagerat, însă chiar așa stau lucrurile pe această planetă pitică", a adăugat el.
Considerată o lungă perioadă de timp drept cea mai îndepărtată planetă față de Soare, Pluto a fost reclasificată drept planetă pitică în 2006, dar nu a fost niciodată observată îndeaproape până la survolul sondei New Horizons care a devenit în luna iulie primul ambasador al Terrei care s-a apropiat de acest corp cosmic.
Fotografiile de înaltă rezoluție realizate de instrumentele sondei de dimensiunile unui pian de concert dezvăluie un peisaj fragmentat de lanțuri muntoase înalte, oarecum similar cu cel al Europei, unul dintre sateliții giganticei planete gazoase Jupiter. În prezent sonda New Horizons transmite datele și fotografiile realizate spre Pământ, proces care va dura aproximativ 1 an.
În timp ce transmite datele adunate în cursul survolului planetei pitice spre Pământ, New Horizons se îndreaptă spre noua sa destinație, planetoidul 2014 MU69, un obiect înghețat cu diametrul mai mic de 45 de kilometri — un pitic prin comparație cu Pluto al cărui diametru este de 2.370 de kilometri. Acest obiect se află la 1,6 miliarde de kilometri distanță de Pluto, care, la rândul său, se afla la 4,7 miliarde de kilometri distanță de Pământ în momentul întâlnirii cu sonda New Horizons.
Atât Pluto cât și 2014 MU69 fac parte din Centura Kuiper, zonă de la frontiera sistemului solar în care se află zeci de mii de planetoizi, asteroizi și comete, unele foarte mici și altele, ca Pluto, suficient de mari pentru a fi catalogate drept planete pitice.
2014 MU69 este unul din cinci obiecte similare ce au fost descoperite în 2014 prin intermediul Telescopului Spațial Hubble. El a fost ales pentru că se află pe o traiectorie mai apropiată de direcția de deplasare a sondei spațiale, nefiind nevoie de un consum de combustibil foarte mare pentru schimbarea direcției.
După ce sonda își va încheia periplul prin Centura Kuiper și dacă va fi într-o stare bună de funcționare, NASA ar putea lua decizia unei noi prelungiri a misiunii și pentru spațiul interstelar. Până la urmă, indiferent dacă misiunea va obține sau nu finanțări suplimentare, New Horizons se îndreaptă spre ieșirea din heliosferă. Oamenii de știință sunt de părere că sonda va dispune de suficientă energie pentru a păstra legătura cu Pământul pentru următoarele câteva decenii și ar fi extraordinar dacă ar putea fi reluate măsurătorile realizate de sondele Voyager 1 și Voyager 2 de la ieșirea din sistemul solar și pătrunderea în spațiul interstelar. AGERPRES
