A murit Marina Vlady, actrița a cărei idilă a frânt inima Olgăi Tudorache
Cinematografia europeană a pierdut una dintre cele mai strălucite și nonconformiste prezențe ale sale: actrița, scriitoarea și interpreta Marina Vlady a încetat din viață la vârsta de 88 de ani, lăsând în urmă o carieră de peste opt decenii pe marile ecrane și o biografie marcată de pasiuni mistuitoare, inclusiv o poveste de dragoste care a zguduit lumea artistică din România.
Marina Vlady a murit joi, în locuința sa, „înconjurată de cei dragi şi de animalele sale”, după cum au transmis copiii acesteia într-o declarație oficială în care au evocat „o viaţă lungă, frumoasă şi plină de realizări”.
Marina Vlady Foto: Profimedia
Destinul artistei s-a intersectat într-un mod dramatic și cu platourile de filmare din România. În 1965, Vlady sosea la studiourile cinematografice din Buftea pentru a filma „Mona, l'étoile sans nom”, adaptarea romanului „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, în regia lui Henri Colpi. Partenerul său de platou a fost Cristea Avram, considerat unul dintre cei mai chipeși actori români ai vremii și soțul marii actrițe Olga Tudorache, alături de care avea un copil.
Fascinat de vedeta franceză, Cristea Avram s-a lansat într-o pasiune devoratoare, dar efemeră, alegând să își părăsească partenera de viață. Pentru Olga Tudorache, ruptura a fost o lovitură devastatoare: actrița a albit peste noapte și a înfruntat cu imensă suferință destrămarea căsniciei sale.
Născută într-o familie cu rădăcini artistice – tatăl fiind aviator militar și cântăreț de operă, iar mama dansatoare –, Marina Vlady s-a afirmat încă din adolescență. La numai 16 ani atrăgea deja atenția criticii prin rolul din „Avant le déluge” (1954), semnat de André Cayatte, interpretare ce i-a adus distincția Suzanne Bianchetti pentru tinere speranțe.
Recunoașterea mondială a venit odată cu Premiul de interpretare feminină adjudecat la Festivalul de Film de la Cannes în 1963, datorită prestației din pelicula „Le lit conjugal”. Cu o filmografie de peste 80 de titluri, a colaborat cu regizori de legendă precum Orson Welles, Jean-Luc Godard, Bertrand Tavernier, Chris Marker și Ettore Scola. Pe lângă cinematografia de autor, Vlady a cucerit publicul larg și prin comedii foarte populare în anii '70, printre care „Toată lumea e frumoasă, toată lumea e drăguţă” (regia Jean Yanne) sau „Să înceapă petrecerea” (regia Bertrand Tavernier).
Dincolo de actorie, talentul său s-a manifestat și în plan muzical, prin două discuri realizate împreună cu surorile sale sub titulatura „Les sœurs Poliakoff”, dar și pe tărâm literar, publicând circa zece volume – între care memoriile „24 de imagini/secundă” apărute în 2005.
Viața personală a actriței a fost la fel de intensă ca traseul său profesional, notează News.ro . În 1955 s-a căsătorit cu regizorul Robert Hossein, cel care a distribuit-o în numeroase proiecte cinematografice și alături de care a avut doi fii. Un al treilea băiat a venit pe lume în timpul căsniciei cu exploratorul Jean-Claude Brouillet.
În 1969, Marina Vlady s-a recăsătorit cu poetul și cântărețul rus Vladimir Vîsoțki, mutându-se la Moscova până la moartea acestuia, survenită în 1980. Tragedia pierderii soțului a inspirat volumul de mare succes „Vladimir sau zborul oprit” (1987), adaptat ulterior pentru scenele de teatru.
Fiii actriței au subliniat, totodată, dimensiunea sa profund civică printr-un mesaj transmis către AFP, amintind că mama lor a rămas pe tot parcursul vieții o persoană altruistă și implicată politic. Cauzele pe care le-a îmbrățișat au mers de la opoziția față de războiul din Algeria și semnarea „Manifestului celor 343”, până la lupta pentru drepturile persoanelor fără adăpost și ale migranților fără documente, dusă alături de ultimul său partener de viață, Léon Schwartzenberg, împreună cu care a fondat asociația pentru dreptul la locuință DAL.
Explorează subiectele:
