Armata de 15.000 de orbi, o pedeapsă bizantină brutală care l-a ucis pe țarul Samuil
Scenă din bătălia de la Kleidon și orbirea prizonierilor FOTO wikipedia
Masacrul de la Kleidion și consecințele sale
După victoria sa răsunătoare, împăratul Vasile al II-lea, supranumit și "Bulgaroctonul" (ucigașul de bulgari), a dispus o pedeapsă menită să zdrobească atât moralul inamicului, cât și capacitatea sa militară. Potrivit cronicarului bizantin Ioan Skylitzes, aproximativ 15.000 de prizonieri bulgari au fost împărțiți în grupuri de câte o sută. Din fiecare grup, nouăzeci și nouă de oameni au fost orbiți complet, în timp ce celui de-al o sutălea i-a fost cruțat un singur ochi, pentru a-i putea ghida pe ceilalți. Această pedeapsă brutală era, cel mai probabil, o demonstrație de forță și o sancțiune specifică lumii bizantine aplicată rebelilor, întrucât Vasile al II-lea îi considera pe bulgari supuși răzvrătiți ai imperiului. Mutilați, acești prizonieri au fost trimiși înapoi către țarul Samuil, conducătorul bulgarilor. Imaginile descrise de Skylitzes sunt cutremurătoare:„Se spune că împăratul i-a orbit pe prizonieri, în număr de aproximativ 15.000, poruncind ca, din fiecare grup de o sută de oameni, unul să fie lăsat cu un singur ochi, pentru a-i putea conduce pe ceilalți. Apoi i-a trimis înapoi la Samuil. Când acesta i-a văzut sosind în număr atât de mare și în starea în care se aflau, nu a avut tăria să suporte șocul. A leșinat și s-a prăbușit la pământ. A suferit un atac de cord, iar două zile mai târziu, la 6 octombrie, a murit.” — Ioan SkylitzesDeși numărul exact de 15.000 de prizonieri este contestat de unii istorici, care îl consideră exagerat (cronica lui Constantin Manasses menționează 8.000), sursele medievale confirmă amploarea actului și mutilarea unui număr considerabil de soldați.
Rivalitatea dintre Bizanț și Primul Țarat Bulgar
Actul de la Kleidion își are rădăcinile într-o lungă și sângeroasă rivalitate. Imperiul Bizantin, condus din anul 976 de Vasile al II-lea, era o putere militară și politică formidabilă. Împăratul, cunoscut pentru disciplina, aptitudinile sale militare și stilul de viață auster, a reușit să consolideze influența bizantină în Balcani, Asia Mică și sudul Italiei pe parcursul celor aproape cinci decenii de domnie. Principalul său adversar în Balcani era statul bulgar. În secolul al VII-lea, protobulgarii conduși de hanul Asparuh s-au stabilit la sud de Dunăre, în fosta provincie romană Moesia, unde au format primul stat bulgar alături de o populație slavă numeroasă. Acești războinici de stepă au provocat pierderi semnificative Imperiului Bizantin și au cucerit teritorii extinse. De-a lungul timpului, protobulgarii au fost asimilați de slavi, iar Bulgaria a devenit una dintre cele mai influente puteri din Balcani. Relațiile dintre bulgari și bizantini au fost dominate de războaie continue, fiecare parte căutând să profite de slăbiciunile celeilalte. Țarul Simeon I, de exemplu, a amenințat în repetate rânduri Constantinopolul. În a doua jumătate a secolului al X-lea, bizantinii au reușit să-și ia revanșa, parțial cu ajutorul Rusiei Kievene, al cărei cneaz, Sviatoslav, a invadat Bulgaria în 968, slăbind-o. Atacurile bizantine ulterioare, din sud, au dus la cucerirea capitalei Preslav în 971, obligându-l pe țarul Boris al II-lea să renunțe la titlul imperial și plasând estul Bulgariei sub stăpânire bizantină. Cu toate acestea, rezistența bulgară a continuat sub conducerea țarului Samuil, care a preluat controlul asupra unor teritorii vaste din Balcani și a devenit principalul adversar al lui Vasile al II-lea. În replică, împăratul bizantin a inițiat o serie de campanii militare menite să anihileze puterea Bulgariei și să extindă controlul imperial până la Dunăre.Drumul spre confruntarea de la Kleidion
Vasile al II-lea a pregătit o campanie amplă împotriva bulgarilor. Conștient de amenințare, țarul Samuil a fortificat metodic principalele căi de acces spre teritoriile sale, acordând o atenție deosebită trecătorii Kleidion, situată pe valea râului Struma, în apropierea actualului sat Klyuch. Această zonă strategică era esențială pentru avansul armatei bizantine către regiunile centrale ale Bulgariei. Samuil a întărit versanții nordici ai masivului Belasitsa și a construit fortificații impresionante de-a lungul trecătorii. Valea Struma fusese deja o rută utilizată de bizantini pentru incursiuni, iar zona Strumiței era de o importanță strategică crucială. În vara anului 1014, armata lui Vasile al II-lea a ajuns la Kleidion. Trupele bizantine au atacat fortificațiile bulgare, dar au fost respinse inițial, suferind pierderi semnificative. Samuil a încercat să oblige armata bizantină la retragere, trimițând o forță condusă de generalul Nestoritsa să atace în apropiere de Tesalonic, dar această mișcare a fost contracarată cu succes de guvernatorul orașului. Momentul decisiv a venit când generalul bizantin Nichifor Xiphias a descoperit o trecătoare prin munți și a atacat pozițiile bulgare din spate. Surprinsă și încercuită, armata lui Samuil s-a destrămat. Mii de soldați au fost uciși sau capturați, iar cei rămași au încercat să fugă spre vest. Țarul a reușit să scape, potrivit tradiției, cu ajutorul fiului său, Gavril Radomir. Deși Bătălia de la Kleidion nu a dus imediat la dispariția Primului Țarat Bulgar, ea a redus drastic capacitatea de rezistență a acestuia împotriva avansului bizantin. Din acest motiv, confruntarea este considerată un moment pivotal în războaiele dintre Bulgaria și Bizanț, marcând un declin ireversibil pentru statul bulgar și o victorie decisivă pentru ambițiile imperiale ale lui Vasile al II-lea.Explorează subiectele:
